Capitolul4.Look inside my eyes!

Noaptea se aşternu în linişte peste spital şi peste oraş şi domnea de mai bine de 4 ore.Priveam fără încetare perfuzia şi micile licăriri albastre care se creeau la atingerea substanţei cu sângele meu.Nu simţeam oboseală,ba chiar eram foarte bine.Ceva nu se îmbina în acest puzzle misterios în care am fost aruncată fără voia mea.Soarele se ivi violent de după rama groasă a ferestrei,ceea ce mă făcu să închid ochii şi să încep să ţip ca o apucată.Ochii mă usturau infernal,parcă cineva ar fi turnat lavă încinsă pe orbitele mele,şi-aşa destul de fragile.Simţeam cum ies flăcări din ei la propriu.O asistentă dădu buzna în salonul meu şi îmi făcu o injecţie în perfuzie,una care conţinea un lichid dens,uşor albăstrui,care se amesteca cu lichidul ce curgea peste sânge.Trupul mi s-a încordat,venele se agăţau de oase şi ca nişte şerpi flămânzi,ar fi ieşit prin piele.Parcă şi vedeam punctele roşii,găurile prin care îşi găseau libertatea,iar atunci,ochii mi i-am dat peste cap,şi m-am afundat trupul lipsit de vlagă între pernele mari şi pufoase.

**************************************************************************

O durere de cap mă ţintuia la pat.Am înşfăcat cearşaful aspru,şi l-am strâns cu putere.Durerea se intensifica.M-am întors spre partea stângă şi locul de unde mă ţineam de cearşaf,şi am vrut să ţip,dar nu aveam voce să o fac.M-am încolăcit,ca un om lovit puternic în stomac,şi lăsat în plină stradă,şi mi-am afundat chipul în saltea.Uşa se deschise cu un scârţâit uşor,iar paşii repezi care se apropiau de mine au încetat,iar două mâini îmi cuprinseră umerii,şi mă întoarseră cu faţa spre tavan.Şuviţele răzleţe ale lui Kellie zburdau peste tot,era impacientată,puteam vedea asta chiar dacă aveam ochii între-deschişi din cauza durerii.

–Nu-mi face asta!am auzit-o strigând în timp ce îmi sprijinea trupul de tăblia patului.

–Nu…doare,doar tare…am murmurat în timp ce îîncercam să schiţez ceva în aer.

–Întinde mâna şi ţine-o cât de tare poţi.a spus deschizând uşa sertarului,scoţând o fiolă pe care a spart-o de marginea noptierei.A încărcat siringa şi fărp avertisment,mi-a injectat acelaşi ser dens,de culoare albăstruie.Totul se liniştea,dar parcă fuseseşi drogată.Un drog de are aveam să devin dependentă dacă ţignalul lui Kellie nu mă trezea din acea stare de inconştienţă.

–Încearcă să te concentrezi pe vaza aia.a spus indicând un obiect pe care nu îl puteam identifica prea bine.Mi-am chinuit ochii şi după câteva minute,vaza,a explodat pur şi simplu.Kellie şi-a pus mâinile la gură de uimire,ştiind ceva,iar eu am putut doar simţi cum totul se clarifică în jurul meu.Puteam vedea imagini clare fără umbre care…care nu se petreceau atunci.Eram ca un spectator singur într-o sală de cinema,privind amintirile unei persoane.Oameni omorâţi,clădiri aruncate în aer,totul împrejmuit de flăcări.Arme pe care nu le-am mai văzut pâmă atunci,cuţite şi o siluetă cu talie de viespe,păr lung,şi un costum negru,mulatmşi o jeachetă lungă,până la genunchi,iar un fum gros o învăluia şi în secunda a doua mi-am putut privi imaginea deplorabilă în oglindă.Priveam reflexia,mi-am mărit ochii şi mi-am atins cu grijă chipul ca nu cumva să se sfărâme în mii de bucăţele,pentru că după cum arăta,asta avea să facă.Ochii adânciţi,înroţiţi pe alocuri,cu toate venele globului ocular sparte,ca şi când ar fi injectaţi cu sânge,vânătă în partea dreaptă a tâmplei.Buza era umflată şi crăpată,lângă ureche încă observându-se-ră urmele de şiroaie de sânge uscat.Nu puteam plânge.Ceva din înăuntrul meu îmi interzicea să o fac.Auzeam respiraţie lui Kellie cum devenea din ce în ce mai deasă,şi mi-am îndreptat privirea spre ea.Atunci cele două avalanşe de gheaţă s-au întâlnit iar ceva s-a conectat.Intensitatea privirilor noastre creştea,iar ea se lăsă prinsă în mirejele secretelor ce trebuiau aflate de ea.O singură privire o putea ucide,la comanda unui singur gând.Se lăsă în genunchi,mâinile sprijinidu-se-ră de marginea patului iar atunci a şoptit,fără a mai gândi:

–Whisper…

Un zâmbet îmi apăru în colţul gurii.Nu ştiam de ce reacţionez aşa,dar un val de Putere mă izbi.Am închis ochii,chipul îndreptându-se spre tavan.Faţa vătămată,scorojită de ură,frică şi temeri se dezmembra,făcând loc unui chip nou.Totul se dezintegra sub ochii azurii ai ei.Şiroaiele de sânge dispăruseră,buzele au revenit la conturul lor seducător,ochii au absorbit roşeaţa din ei.În jurul ochilor,acel întuneric absorbitor fu înlocuit de un contur albastru,atât de pur şi inocent încât te-ar fi omorât pe loc.Am deschis uşor ochii,ca nu cumva tot ce se întâmpla să fie doar o altă fantasmă înşelătoare,dar nu a fost aşa.În mijlocul patului,acum nu mai zăcea o victimă a Puterii celor netrebnici,ci şedea o zeiţă a Morţii.Părul lung şi negru,se aşeza pe umerii mei albi şi fini,genele lungi,la fel de negre,umbreau irisul de un albastru regal,iar buzele roşii cerşeau vărsare de sânge pentru tot ce păţise posesoarea lor.

–Maya…am spus întorcându-mi chipul perfect spre ea,iar ochii se măriră considerabil.

–M-au trimis să te caut.Nu ne putem permite să ne descopere careva.Trebuie să…îţi faci dreptate.Trebuie să reCucereşti ce e al tău.

–Draga mea…m-ai trădat.

–Dar am venit să implor iertare!a spus ea în colţul ochilor zărind lacrimile ce aveau să curgă asupra mormântului ei,vărsate de aceeaşi necredincioşi ce au urmat-o.

–Eşti josnică.am spus sărind din pat,plimbându-mă prin cameră până am ajuns în faţa ei.

–Meriţi o moarte chinuită,dureroasă,una în care amintirile încă vii să poată să treacă mult mai rapid prin faţa ochilor tăi,mult mai rapid decât s-ar scurge viaţa mizeră pe care ai dus-o în umbra mea.

–Whisper…am venit să te slujesc….

–M-ai slujit şi atunci când m-ai trădat!am spus furioasă,scrâşnind din dinţi.Mi-am ridicat mâna,am îndreptat-o spre ea,şi am început s-o ridic încet.Atunci şi-a cuprins gâtul cu mâinile-i firave,ca şi când cineva ar sugruma-o şi am spus:

–Uită-te înăuntrul ochilor mei şi spune ce vezi!am spus sunând ca o poruncă.

–Ahh…văd…întuneric…

–Bun…continuă.am spus în ochi apărând o flacără albastră,ce dădea strălucire cnturului din jurul ochilor.

–Durere…Răzbunare…

–Şi atunci de ce ai ţinut atât de mult la mine,la sora ta încât ai făcut-o să treacă prin toate astea?am spus aruncând-o pe jos.Privea speriată tot,şi îşi masa gâtul.Am zâmbit superior spre ea,şi am spus cu dispreţ:

–Moartea e o pedeapsă prea bună pentru tine aşa că,ai grijă la întuneric,nu se ştie cine te pândeşte…după care am ieşit din camera aceea de hotel,îmbrăcată în rochia neagră,diafană ce se risipea ca firele de nisip în bătaia vântului.

15 gânduri despre &8222;Capitolul4.Look inside my eyes!&8221;

    • Cine a spus ca trebuie sa ramana totul asa?Si Whisper a fost in „trupul” altei persoane,deci si maya se va schimba fizic,cel putin culoarea ochilor,a parului si desigur se va schimba psihic,va fi o alta 😉

  1. Ok, am vorbit o grămadă, dar am uitat să mai spun câte ceva și despre poveste. Cum spuneam și la început, se anunța a fi o bombă și așa e. Super tare, pentru că te pricepi la suspans, mister și mai ales personaje. Povestea m-a fermecat, aștept nextul!

    • Genul asta de comentarii imi plac,de aceea ma si stradui sa comentez la fel de lung,inca sunt incepatoare la asta.Si referitor la unul din comentariile tale,nu e nici talent,nici hobby,nici exercitiu,e doar pasiune,pot spune,pentru ca imi las pur si simplu imaginatia libera!Multumesc,multumesc enorm de mult,nu exista cuvinte indeajuns de multe sa reflecte felul cum ai reusit sa ma faci sa ma simt!Multumesc Miky!!>:D<:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s