Capitolul5.Take me home…

Maya se sprijinea cu mâinile însângerate pe podea,împingându-se în speranţa că s-a putea idica,dar s-a prăbuşit din nou.Braţele cândva pline de Putere acum tremurau,iar palmele sângerau,la fel ca şi jumătatea gâtului.Părul îi era încâlcit,iar Transformarea trebuia să se întâmple cât de curând.Zăcea pe podea,lipită aproape de ea.Ochii îi fugeau afară,pe fereastră,privind cum se adunau norii în jurul hotelului în care se afla.Un fulger urmat de un tunet înfricoşător îi lumină ochii azurii,prefăcându-i într-unii aurii,de culoarea mierii,iar părul auriu ca nisipul încins de soare,într-o coamă roşie ca focul Iadului.

Sunetul frenetic al unor paşi singuratici se auzea în timp ce vechea Maya se ridica în toată splendoarea.Cu mâinile în buzunare,cu gluga trasă pe cap şi ochii întunecaţi,mergea agale,fără grabă spre uşa între-deschisă după care se aflla Maya.Nu-şi ridică privirea din pământ,doar îndreptase mâna spre uşă,iar aceasta se trânti de perete,tencuiala căzând de la izbitură.Fâşia de lumină se aşeza armonios pe ochii lui,uitaţi de vreme,de un gri cu tije verzui,ce acum se aplecau graţios peste ea.Asemeni unei păsări Pheonix,se ridică din propria-i cenuşă şi privindu-l,acesta grăi duios:

–Maya…văd că te menţii…

–Seth…a spus ea dar încercând să facă un pas,a căzut din nou pe podea.El nu se clinti.Stătea sprijinindu-se de tocul uşii şi privind-o,văzând clar cum Puterea se scurge din ea văzând cu ochii.Fâşii fine,albastre mişunau pe lângă corpul ei,iar la contactul cu pielea ei,o scurtă scânteie apărea.Părea un glob electric,de care se atingeau mii se furnici din apă.

–Te duc acasă.Eşti şi-aşa terminată.a spus el pocnind din degete,iar o putere invizibilă o ridică cu grijă,iar la un semn,îl urmă.

Afară totul era schimbat.Nimeni nu mai era pe stradă,iar ei  se grăbeau spre maşina sport cu care Seth venise.Maya fu aruncată mai mult moartă decât vie în bolidul negru,care demară puternic spre partea din vest a oraşului,totul revenind la viaţă,odată cu apariţia Soarelui şi odată ce aroma Morţii dispăru din jurul locului în care se aflau.Maya deschise puţin ochii şi spuse privindu-l pe Seth:

–Du-mă acasă.

El o privi fără expresie,şi îşi îndreptă din nou privirea rece spre geam.

*********************************************Triumphant*********************************************

Mergeam alert pe coridoarele întunecate de piatră ale Curţii Sureme de Jafuri şi Crime,sau ce a mai rămas din ea.Această ruină imensă,care la cea mai mică adiere de vânt s-ar fi dărâmat.Puterea mea se răspândi peste tot în această epavă,totul prinse o nuanţă albăstruie şi susţinea structura şubredă a acestei imense fortăreţe.Cerul înnorat cuprindea gaura din tavanul lucrat manual,împodobit cu sculpturi maiestuoase,iar picături mari de ploaie,inundau sala.În ritm alert,am păşit spre Camera Secretă a Cuceritorilor,acea sală în care am fost creată sub acest nume dar şi în care am fost condamnată la uitare.Am ajuns în faţa celor două uşi mari,din lemn de mahon,ale căror plăcuţe aurii aveau literele frumos scrise acoperite de praf.Am dat cu mâna să şterg una din plăcuţe,cea a cărei uşi o căutam,şi am apăsat pe clanţa aurie,intrând în sala mult mai distrusă.Fire ieşeau din pereţi,prin care curentul electric încă bântuia,provocând mici scântei.Am păşit atentă,încercând să detectez orice urmă de viaţă inferioară mie.Nici eu nu mai ştiam ce sunt odată ce Puterea şi-a găsit drum spre corpul meu.Mi-am pregătit arma,în orice caz.Trebuia să fie ceva pe aici care să explice ce dracu’ s-a întâmplat aici!Totul arăta de parcă ar fi căzut ceva enorm aici sau au pierdut un război ceva…Am continuat să merg încet până am călcat pe ceva ce a trosnit uşor sub talpa mea.Mi-am mutat privirea spre obiectul căzut şi m-am lăsat în jos pentru a vedea ce este.Un buton roşu licărea iar atunci am apăsat pe el şi o hologramă s-a afişat în faţa mea.O femeie blondă cu privire blândp,privea speriată spre mine,sau ecranul spre care vorbise cândva şi spunea speriată:

–Cei care veţi veni în urma noastră pe aceste meleaguri sinistre…PLECAŢI CÂT MAI PUTEŢI!Războiul va continua până când răul va fi eliminat…niciodată!Ai grijă…O DOAMNE!!a strigat iar o bubuitură a umplut camera de moloz,iar imaginea s-a pierdut.Am închis acea hologramă şi am început să mă gândesc la ce se întâmplase.Fărâme din amintirile de dinainte de spital se prindeau fără voia mea de acest mesaj disperat al acelei femei care acum zăcea moartă printre aceste bucăţi ale unui imperiu cândva măreţ.Am plecat capul în semn de exasperare,iar atunci am auzit un trosnit în spatele meu,şi mi-am deschis ochii larg,trosnitura fiind urmată de un mărăit grav.Am zâmbit,şi am spus:

–În sfârşit ceva acţiune.

12 gânduri despre &8222;Capitolul5.Take me home…&8221;

  1. Ooo se complica treaba! Imi place mult capitolul asta, si m-ai facut curioasa cu Seth. Astept nextul:x
    App, iti ador bannerul :)))) desi eu cred ca mai mult atragi lumea sa fure cand ii ameninti cu Chuck, chiar daca risca sa ajunga mai rau ca Georgina :)))))

    • Daca Chuck se va comporta ca atunci cand a aflat ca Blair a fost ceruta de Louis,nu cred ca vor mai dori sa fure,pentru ca si pe mine m-a socat putin dar… e Chuck 😀
      Si referitor la poveste…Doar atat zic:Seth nu e cine pare.

    • Pai astazi ma pun serios pe munca,pentru ca am observat ca am cam tras chiulul pe aici si nici macar n-a inceput scoala,dar cum spunea o regina bine cunoscuta :”o regina nu intarzie niciodata,ceilalti sunt pur si simplu mai devreme la locul respectiv” dar eu imi cer scuze si promit ca revin azi cu cel putin doua nexturi 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s