~Capitolul 2:With you forever~

M-am trezit transpirat și inima îmi bătea nebunește.Era încă noapte iar eu nu mai puteam dormi.Nu după ce coșmarul acela încă mă bântuia după o sută cincizeci de ani.Am privit în stânga mea și am văzut-o.Dormea liniștită,adevăratul meu înger.I-am dat o șuviță după ureche și am sărutat-o ușor pe buze,apoi m-am dat jos din pat.Am traversat camera și m-am îmbrăcat.Mi-am tras o pereche de pantaloni pe mine apoi cu cămașa încă descheiată m-am dus spre fereastră,privind printre perdele schimbul de ture al gărzilor.Trăiam izolați,departe de lumea aceea care s-a schimbat.Pentru noi era încă 1896.

–Heath?

Vocea ei blândă mă făcu să zâmbesc.Mi-am privit soția și mi-am încheiat butonii de la mâneci.Trebuia să-mi înfrâng fantomele trecutului așa că voi face o mică oprire la Conacul familiei van D’Austin. Mi-am luat pe mine sacoul și după ce am sărutat-o am pornit spre grajduri.

Trăiam într-o altă era dar totuși,în 2046.Fondatorii erau morți,doar eu am rămas co-fondator al acestui oraș. Dantes era locul în care viața avea să ne ocolească pentru eternitate.Conacul familiei mele nu era departe,situându-se undeva tot pe teritoriul Dantes.L-am luat pe Hades din grajduri,și l-am împuns cu pintenii pentru a fugi mai repede.Soarele stătea să răsară așa că drumul nu avea să ne mai fie ascuns multă vreme.Pădurea lega Dantes și în același timp ascundea ruinele fostei mele vieți.L-am mai biciuit o dată pe Hades apoi când am zărit pășunea arsă,l-am lăsat mai ușor.Am sărit din șa,simțeam ceva familiar dar totuși necunoscut.După ce am înaintat printre ruine și mă aflam acolo unde cândva era holul am strigat:

–Ieși de acolo oricine ai fi,știu că ești acolo!

Deodată,după peretele cabinetului tatei ieși el.Cu privirea pierdută,smuls de realitatea pe care o cunoștea și forțat să pătrundă într-o eră necunoscută lui.Am înghițit în sec și am lăsat o lacrimă să mi se prelingă pe obraz.Se vedea că nu era el.Nu putea fi el.

–Ace… .am șoptit pentru mine întinzând o mână spre el.Speram să fie doar o fantasmă,una care să se evapore și să dispară în neant sau undeva între rămășițele acestui conac.Deodată furia mă cuprinse.Deveneam din nou Heath cel vulnerabil,invidios pe fratele lui mai mare.M-am năpustit asupra lui și l-am împins în peretele după care se ascundea,dărâmându-l.L-am prins de gât iar el nu părea să reușească să riposteze.Acum mi-am dat cu adevărat seama cu el nu e Ace.Mâinile mele nu voiau să slăbească strânsoarea dar m-am încordat și înjurând și țipând i-am dat drumul,retrăgându-mă.Mi-am pus mâinile în cap și am închis ochii.Era adevărat dar nu era fratele meu.

–Cine ești?

Ochii lui verzi se măriră.Era confuz și speriat.Nimic din ”Ace” nu mai rămase în el.L-am privit disperat,uimit,șocat de întrebarea lui!Mereu am trăit în umbra lui,mereu m-a umilit și și-a bătut joc de mine iar acum…acum era momentul să fiu slab și să profit de el!Mi-am privit mâinile.Erau pătate de sânge,sângele ei.Știam că a fost ghidat de imaginea și frumusețea ei către acest loc pentru că ea reprezenta într-adevăr măreția casei van D’Austin. Atât mi-a trebuit.Un moment pierdut de mult,o față palidă cu niște ochii blânzi și buze roșii.O sută cincizeci de ani.O sută cincizeci de ani m-am luptat cu imaginea ei și tot ce a însemnat Blaine iar acum el mi-o plimba prin față,inconștient.

–Nu…n-nu… .am spus făcând câțiva pași înapoi,trăgându-mă de păr.Știam ce avea să urmeze,știam ce se va întâmpla dacă nu plecam de acolo și dacă nu îmi scoteam din cap faptul că Ace trăiește.Am fugit către Hades și am încălecat pe el.Ace veni în fugă spre mine și mă prinse de poala sacoului meu și mă trase de pe cal care fugise spre Dantes.M-am ridicat dar el mă apucă de guler și mă izbi cu capul de pământ.

–Cine esti?!

Furia din glasul lui,determinarea care i se citea în ochi… .Mi-am dus mâna la brâu și am scos sabia îndreptând vârful spre el.Era neînarmat,așa că s-a dat jos de pe mine iar eu am putut controla mai bine atacul.Nu era atât de nebun încât să se omoare,nici nu ar fi putut de altfel.Nu mai eram copii,dar și adulți,invidia nu dispăruse.

–Stai acolo.am spus îndepărtându-mă de el.

Sesiza pericolul așa că mă ascultase.Pentru prima dată făcuse ce i-am spus.M-am pierdut în pădure,fugind spre Dantes.În drum spre refugiu am jurat pe mormântul tatei că nu mă voi mai întoarce în acel loc cât voi trăi.Și voi trăi mult.

–Franco,deschide porțile!am strigat bătând cu pumnii în poarta mare de lemn.Eram turbat de furie.După ce s-au deschis,Avery fugi spre mine și mă luă în brațe fericită,apoi mă sărută.

–Când Hades s-a întors singur am crezut că ai pățit ceva.

–Sunt bine.am spus îmbrățișând-o.

–S-a întâmplat ceva. a spus ea hotărâtă.Heath,nu are rost să mă minți,știu asta.

Am privit-o în ochi și am oftat,atingându-i obrazul.Am mers spre conacul pe care îl dețineam eu și Avery. Am urcat treptele de marmură și am ajuns în salon.Mi-am dat jos sacoul și am rămas doar cu cămașa acoperită de vestă.Portretul de la nuntă trona în cameră pe un perete,mă simțeam ca în salonul unui rege,și asta și eram n mica noastră lume.

–Se pare că trecutul nu mă lasă în pace.am spus așezându-mă pe sofa din cameră. Avery veni lângă mine,mă luă de mână și așteptă să continui.

–În curând,liniștea noastră va fi zdrobită.

Nu voiam să-i spun că m-am întâlnit cu fratele meu pentru că sunt sigur că ar fi făcut ceva în privința asta așa că am preferat să țin detaliul ăsta pentru mine.Trebuia să continuăm să trăim normal până inevitabilul se va produce.Și se va produce cât mai curând…

bde2d9f6e6d11ba024cf682a8f38661e

10 gânduri despre &8222;~Capitolul 2:With you forever~&8221;

  1. Pingback: Blaine is here! | Lost in Wonderland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s