~Capitolul 3:Hunting memories~

Tipul ma ameninta cu sabia si incerca sa scape fugind in padure.Eu fiind Ace ,nu puteam pur si simplu sa il las in pace si l-am urmarit avand grija sa nu cundva sa ma vada.Tipul fugea cat de repede putea iar mie imi era usor sa il urmaresc datorita vitezei si antrenamentelor mele cu Charlotte.Ma simteam ca la o vanatoare iar el era prada mea.La un moment dat am ajuns in fata unui conac imens asemanator cu cele din pozele vechi ae Charlottei .Era victoriana…o era frumoasa dar si ciudata ,toti barbatii se dadeau gentlemani dar de fapt toti erau niste gunoaie iar fmeile niste lady dar erau majoritatea curve.L-am privit cum intra in conac apoi am plecat simtind un zambet sfacut cum imi incolteste in varful buzelor.M-am intors la casa mea si a lui Charlotte curios si amuzat de ce aveam sa fac.

-Sa intamplat ceva amuzant dragule?

-Nu iubito,nimic

Am sarutato bland ,punandu-mi mana pe spate si mangaindu-o.Cand m-am despartit de ea avea o privire plina de dorinta si pasiune iar eu mi-am dat imediat seama ca ma vrea in patul ei.I-am pus degetul la buze si i-am spus :

-Am treaba in seara asta scumpo.

-Treaba?ma intreba curioasa.

-Da ,am gasit ceva cu adevarat amuzant dupa 150 de ani pliptisitori.

Ea ma privi ingandurata si ingrijorata incruntandu-se .Am sarutato pe frunte si i-am zambit facandu-o sa se linisteasca.Am plecat catre dormitor si am deschis cufacul ce se afla langa biblioteca.Am luat de acolo costumul ce il purtasem de Halloween si m-am imbracat cu el.Acum aratam exact ca tipul ce l-am intalnit mai devreme ,costumul lui era putin mai deschis la culoare decat al meu dar sunt convins ca nimeni nu va observa diferenta …si mai aveam o problema…ochii.Am luat de pe masa o cutiuta unde se aflau o pereche de lentile de contact ce mar fi putut face sa am culoarea ochilor lui.Mi-le-am pus si m-am privit in oglinda mandru…chiar imi iesise transformarea.Ma simteam ca si cum as merge la un bal mascat ,nu asa de ferchezuit si aranjat pe cat ar fi trebuit dat totusi ma simteam bine.

Am iesit din casa si m-am indreptat spre casa in care acel strain pe care il “cunosteam” ce naiba arata ca mine , apoi m-am indreptat spre viitorul meu loc de joaca.Acum…cum la strigat pe tipul ala…?Aaaa da….

-Franco deschide portile imediat!am spus calm si serios desi pe dinauntrul meu radeam in hohote.

Usa sa deschis si am intrat incet in curtea conacului care pot sa spun ca era destul de foarte mare.Gradini fermecatoare pline de ierburi parfumate si flori colorate si exotice incantau privirea unui om.

-Domnule..tocmai vam vazut intrand…cum e posibil…

-Am iesit putin mai devreme pentru o scurta plimbare .Aveam nevoie sa ma linistesc.

Tipul inclina din cap si se retrase incet urmarindu-ma cu privirea.Am intrat in conac si am inceput sa ma plimb .Tablouri erau atarnate pestetot fiecare fiind mai complex sau cu un mesaj care mai de care mai ambigu sau pur si simplu ciudat.Am continuat sa merg pe coridorul lung si spatios pana cand am dat de o usa dubla mare decorata cu un model destul de ciudat care …nu mias da seama ce ar putea fi dar un lucru miam dat seama .Am vazut niste flacari acolo…nu stiu ce legatura aveau cu peisajul din spatele lor in care puteam distinge numai linii fara vreun rost sau aspect placut ochiului.

Dandu-mi seama de ce tocmai spusesem si de cat de analitic devenisem in cateva secunde am zambit.Casa asta e interesanta…ce o sa imi mai faca acum?Sa ma faca sa cred ca sunt o maimuta sa imi dea un tutu roz si sa ma puna sa dansez balet?Am descis usile si in fata mea …ajunsesem intr-un fel de salon iar fix in fata usii ,pe peretele opus se afla un portret de la o nunta.Pareau foarte fericiti in acea pictura insa …omul din portret si cel care statea in fata lui cuspatele la mine si admirandu-l parea total diferit.Erau aceasi persoana dar …nu semanau deloc acum.M-am prefacut ca tusesc pentru ai atrage atentia tipului.El se intoarse rapid ,manios pregatit sa explodeze si sa calse in picioare pe oricine il deranjeaza dar cand ma vazu pe mine brusc se inmuia.Zambind am intins o mana spre el ,desi stiam ca datorita distantei de cativa metri dintre noi nu o va puttea strange ,apoi am spus incercand sa par galant:

-Nu cred ca ne-am cunoscut…ei bine e evident ca tu imi sti numele dar eu pe al tau nu.Hai sa incepem de la inceput eu sunt Ace van D’Austin.Tu?

El ramase tacut si nemiscat.Veni spre mine si ma stranse de mana cu toata forta lui evident agitat si speriat dar intr-un final a raspuns:

-Heath van D’Austin.

-Acelas nume de familie,acelas chip ,aceeasi varsta…as fi prost sa cred ca noi nu avem nimic din trecutul nostru ce ne leaga am dreptate?

-Nici nu sti cata dreptate ai.

El ma strangea din ce in ce mai tare de mana ,mijindu-si ochii .Nu ma durea ,ce naiba sunt vampir am trecut si prin mai rele…dar ma deranja felul in care incerca sa ma sfideze si ca imi spunea intr-un mod subtil si mut sa plec de aici.Am inceput sa il strang si eu de mana destul de tare pentru al ingenunchia in fata mea.I-am dat drumul apoi am intrebat:

-Deci…sti cumva ce sa petrecut intre noi acum…cativa ani?

-Vrei sa spui ca nu mai ti minte?

-Nu am nici cea mai mica idee despre ce sa intamplat.Mi-am pierdut amintirile acum ….mult timp si banuiesc ca tu sti nu?

-Ca esti un vampir?Da ,macar atata ar trebui sa stiu despre fratele meu.

-Bine ,asta duce la urmatoarea intrebare:De ce estti inca in viata?Evident nu esti vampir.

-Este…din cauza unui blestem vechi ce nu ma lasa sa mor…

-Si nu ai de gand sa imi povestesti?am intrebat bagandu-mi mainile in buzunar apoi accentuand urmatorul cuvant:frate.

-E o poveste lunga iar acum sunt obosit…vino maine aici …fara sa te mai deghizezi in mine si vom vorbi.

-Bine.La revedere Heath van D’Austin.

-La revedere Ace van D’Austin.

M-am intors cu spatele apoi am plecat.Desi e faretle meu nu imi pace …e ceva …imi ascunde ceva…vrea sa puna ceva la care .Daca am invatat ceva in acesti 150 de ani acela este ca nu trebuie sa ai niciodata prea multa incredere in cineva….mai ales intr-un frate care acum 2 secunde te ameninta cu sabia si fugea iar acum vrea sa isi spuna povestea vietii.E ceva putred la mijloc…iar eu o sa il gasesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s