~Capitolul15.Prove me right~

Îl urmăream pe Ace și îi priveam mișcările atât de rigide.Era depășit,pentru prima dată,Ace era depășit.Bine că mă lăsase pe mine cu muierile iar acum Blaine,Victoria și Charlotte aveau să mă ia la întrebări.Vorbele lor treceau exact pe lângă mine,nu-mi puteam îndrepta gândul spre ceea ce se petrecea,ci spre Avery care nu-și făcu simțită prezența.

–Hei,Heath!am auzit-o pe Blaine spunând,trăgându-mă de mână.Ce ai?

–Eu?21… .am spus absent inconștient de ce mă întrebase.Am ieșit din cameră lăsându-le singure.Mergeam alert pe holul întunecat,parcă asuprit de un fum înnecăcios.Pierdut căutam ceva imposibil.Totul ne-a fost scris așa,să ne urâm ca frați.Pentru totdeauna.Îngropat în gândurile mele,m-am izbit de silueta fină a cuiva.

–Avery!am exclamat ușurat strângând-o în brațe.

–Și eu mă bucur să te văd.

–Dar ce s-a întâmplat?am întrebat-o privindu-i hainele pătate de sânge.

–Eh,idiotul de frate al tău,Ace în caz de mai ai alții,a crezut că poate scăpa de mine,însă habar nu are că nu sunt nici om,nici vampir.

Îi simțeam aura puternică,mai puternică decât toate cele trei ale lui Ace,Victoria și Charlotte și nu m-am putut abține să nu o întreb:

–Dar…ce ești?

Atunci a început să chicotească ca o fetișcană curtată și a spus:

–Unde ar mai fi distracția,dragul meu Heath,dacă ți-aș spune de acum.

Chipul ei s-a apropiat de al meu iar eu nu m-am putut stăpâni,a trebuit să-i gust buzele.Mâna mea i-a apucat obrazul și am tras-o mai aproape de mine.Ne-am despărțit și atunci l-am văzut pe Ace în pragul ușii.

–Tu… .a șoptit arătând cu degetul spre Avery.Mina lui de psihopat nebun de legat mă dezgusta și simțeam o imensă repulsie față de el.

–Eu și doar eu scumpete.a spus înfruntându-l.

–Dar,dar…ți-am rupt capul…era chiar-chiar lângă pereți…!

–Vei învăța atât de multe pe parcursul acestui război Ace dar,nu acum,încă suntem în tabere diferite!Oh,și,nu eu am deschis sigiliul… .Heath are destulă putere încăt să-l distrugă,și sigiliul,și cheia și pe TINE.Ei bine,se pare că din nou ți-a fost dovedit…ce poți face tu,eu pot face mai bine!

S-a apropiat de el și și-a lipit degetele de pieptul lui.O lumină i-a înconjurat și s-a liniștit la câteva secunde după.S-a depărtat de el și și-a deschis ochii.

–Acum…privește!a spus desfăcându-i unul din nastrurii cămășii.Ghimpii de pe spate au ajuns acum pe piept,înconjurându-l.

–Avery… .am șoptit punându-mi mâna pe spatele ei.

–Oh,va fi bine Heath,doar nu crezi tu că avem noi norocul de a scăpa de el așa ușor.Unde e Cheia?a spus uitându-se la mine.

L-am lăsat pe Ace în urmă și am condus-o pe Avery spre Cheie.Am deschis ușa și am intrat în cameră.

–Trebuie să luăm legătura cu Konrrad,are vești pentru noi.a spus rezemându-se de tocul ușii.

–Am luat-o,gata!am spus urmând-o.Am trecut pe lângă camera în care Blaine era înconjuartă de Victoria și Charlotte și i-am întâlnit privirea.Nu m-am oprit.Nu aveam de ce.

~~~

–Ați venit destul de repede.a spus Konrrad apropiindu-se de mine,luându-mi o șuviță de păr între degete.Drăguță schimbare.a spus privindu-mă.

–Ai strâns armata?a întrebat Avery nerăbdătoare.

–Drăguță,dacă e vreo armată în lumea asta care poate distruge palatul ăla blestemat,atunci asta e.a spus deschizând o ușă care ducea la o sală imensă.A trecut printre cele două mese lungi puse de-a lungul sălii.

–Bunii mei prieteni,a spus spre noi,am strâns armata asta din întreaga lume,din țări cunoscute și necunoscute,pentru a vă ajuta să dobândiți controlul asupra țării.Vampiri,vârcolaci,encantados și personalități cu puteri incredibile.Nu lupt cu oameni.M-am săturat să tot sacrific vieți de oameni pentru a prinde un nenorocit care îmi tot scapă printre degete.Chit că va fi ultima mea luptă,vreau să știu că am făcut tot posibilul să înving.

–Se pare totuși că era lui Ace va găsi și un sfârșit.

~~~

~Author’s POV~

Norii năvăleau asupra castelului.Nu puteau prevesti nimic bun.Ochii lui Blaine se odihneau departe de coșmarul în care trăia.Piptul i se ridica și lăsa dup cum respira,iar inima îi bătea normal.Visa probabil la o viață lipsită de griji cu Ace sau la o viață fericită alături de Heath.

Umbra întunecată și haină se îndreptă spre îngerul adormit.Se opri în fața patului și o privi.Încet înconjură patul și îi mângâie părul.Buclele sângerii iat căsut pe față iar asta o trezi.Ochii i s-au mărit dar înainte ca gura trandafirie să apuce să strige ceva,fu asuprită de sângele năvalnic care i-o inundase.Patul fu încunuat de sângele acestei creaturi care acum și-a dat suflarea ucigând fărâma de iubire care putea aduce liniște între cei doi.

–Charlotte… .fu ultima șoaptă îmbătată de mirosul morții ce năvăli asupra castelului.

remembrance_by_khimaereus-d5e4ull

11 gânduri despre &8222;~Capitolul15.Prove me right~&8221;

  1. Pingback: Capitol! | Lost in Wonderland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s