Capitolul1.Running.

Vă reamintim că poliția anchetează cazurile celor 5 femei agresate după ce au primit sesizări asemănătoare.Atâta tot,Jules,legătura!

Stăteam la masă împreună cu mama și luam micul dejun.Citeam ziarul local și ascultam atent detaliile anchetei.Cu ajutorul unghiilor am distrus marginea paginilor mari de ziar iar glasul mamei mă trezi din starea aceea.

–Dennis,e ceva în neregulă dragule?

I-am întâlnit privirea grijulie și blândă iar după câteva secunde am zâmbit și am spus:

–Sunt bine.Probleme la muncă.am asigurat-o eu.

Îmi mișcam piciorul nervos iar lucrul ăsta îl simțea și mama.Și-a lăsat ceașca de ceai pe farfurioară și alături,lingurița de argint.Știam că mă privea atent,îi puteam simți privirea cum trece prin pagini și ajunge la mine.

Am împăturit ziarul și l-am lăsat pe masă alături de cana mea de cafea.

–Munca te va omorâ într-o zi.a spus ea.Așa i s-a întâmplat și tatălui tău și bunicului tău.Nu-mi place să cred asta dar mi se pare o tradiție bizară a familiei noastre și aș dori să ia sfârșit.

Mi-am împrunat mâinile și am privit-o.Se citeau pe chipul ei tulburarea și nopțile pierdute fără somn.

–Mamă,ar trebui să-ți faci griji deocamdată pentru Lisa,ea așteaptă un copil cu primarul,nu eu.

–Oh,nu-mi aminti de asta!a spus pufnind,reușind să o fac să uite de mine.Ai putea cumva…?a spus ea arătându-mi din degete cantitatea.

–Mereu mamă dar să știi că nu-mi place asta,a devenit un fel de tradiție bizară și aș vrea să ia sfârșit.am ironizat-o eu în drum spre bar,luând de gât sticla de scotch.

–Oh,mai lasă-mă.a spus smucindu-mi sticla din mâini și și-a turnat o cantitate semnificativă în ceșcuța de ceai care acum părea plină.

–Trebuie să plec.Ne vedem diseară.am spus luându-mi jacheta de pe scaun.

–Scumpule,nu uita,diseară cinăm cu prietena mea și fiica acesteia,așa că te rog,ai putea să vii cu adevărat?

Am ascultat cu amuzament ultima parte și am dat din cap afirmativ,ieșind pe ușă.

Grădina casei mamei mele nu era cine știe ce,doar câțiva zeci de hectare pline cu flori sortate pe categorii și pomi.Am încălecat pe motor și am demarat spre centrul orașului,respectiv apartementul meu.

Pe drum încercam să-mi fixez anumite repere ale drumului pe care aveam să-l urmez în noaptea asta.Deși nu era o mișcare inteligentă din partea mea,ordinele erau ordine și trebuia să avansez în stabilirea planului meu.

Am ajuns în fața clădirii în care aveam penthouse-ul dăruit de mama la aniversarea vârstei de 25 de ani și din nou handicapata din aripa de Vest a clădirii unde sunt garsonierele,mi-a ocupat locul de parcare cu hârbul el de mașină.Am tras motorul chiar în spatele mașinii ei și am coborât nervos.

Am trecut pe lângă gardian și am intrat direct în liftul din V.Am urcat rapid 12 etaje și am parcurs holul până la ușa ei.Am bătut de două ori tare cu pumnii în ușă și în cele din urmă mi-a răspuns.

–Ce dracu mai vrei?a spus uitându-se la mine chiorâș.Probabil o treziseși.

–Ok,am să te iau cu frumosul,mută-ți naibii rabla de pe locul meu de parcare!am strigat la ea.

A căscat o dată,de două ori și mi-a închis ușa în nas.Am dat cu piciorul în ușă și i s-a crăpat colțul de jos,permițând să vad gresia albă din hol.

–Nenorocitule!Tu îi plătești lui Sanchez pentru daune!!se auzi de dincolo de ușă,dar am plecat.

Nu era prima dată când așa ceva mi se întâmpla,și pot spune că o uram atât de mult încât uneori mă gândeam cum ar fi s-o omor și pe ea.Mi-a zburat repede gândul ăsta pentru că clinchetul liftului mă ruga să intru.

Eram din nou la parter și căutam ceva ascuțit.L-am rugat pe gardian,un tip afroamerican bine făcut,lat în umeri și puțin mai înalt decât mine să-mi împrumute o rangă din magazie și imediat am luat-o.I-am dat 500$ ca să nu spună nimic și încă 500$ ca să se facă cu nu a văzut nimic și să oprească camerele pentru un moment.

M-am îndreptat spre mașina ei și i-am spart mai întâi parbrizul și apoi toate geamurile.Am început să împing rabla roșie din 1600 toamna și l-am dat încet încet în stradă,lovindu-l din plin un camion.O doamnă care se uita speriată la mine privea mașina făcută țăndări și i-am spus:

–Și așa nu mai aveam nevoie de ea.am spus ridicând umerii și am încălecat pe motor pentru a parca.Ziua începuse cum nu se putea mai bine dar aveam un plan de pus la cale… .

35 de gânduri despre &8222;Capitolul1.Running.&8221;

  1. Pingback: Capitole in premieră! | Lost in Wonderland

  2. Pingback: Capitol de noapte | Lost in Wonderland

  3. Pingback: Rezumat! | Lost in Wonderland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s