Capitolul4.

Capul îmi bubuia iar atenția îmi era distrasă.Am condus toată ziua până când nu am mai suportat foamea și melodiile de la radio care se tot repetau.Mi-am frecat ochii cu degetele și am pornit din nou,de data asta spre casă.Cu ochii în lacrimi mă întorceam acasă.De fiecare dată același lucru se întâmpla ca un CD care sărea și spunea același lucru oribil.

”Bine ai venit”

Am parcat cu grijă și apoi am coborât extenuată din mașină,târându-mi corpul până în fața ușii.Am apăsat pe butonul mic,rotund și auriu iar un sunet strident se răspândi în toată casa.Nimeni nu răspunse.Am mai apăsat o dată și am așteptat din nou.Simțeam cum mă năpădesc lacrimile dar îmi spuneam în sinea mea că trebuie să nu plâng.Nu în fața lor.M-am întors cu spatele la ușă,mi-am lăsat geanta pe jos și m-am așezat și eu pe una din treptele reci ale casei mele.Seara era mai frig,așa că mi-am strâns jacheta în jurul meu și m-am ghemuit cu genunchii la piept.

O adiere de vânt îmi eliberă chipul de șuvițele ondulate ce îmi acopereau fața și mi-a îndepărtat lacrimile.Probabil acum sunt împreună,sau probabil acum ea stă la cină cu o familie adevărată.Poate el chiar nu regretă ce a făcut și vrea să mă chinuie pe mine sau poate vrea să se răzbune pe ea?Dar…de ce?Tot felul de gânduri îmi treceau prin minte la ora aceea târzie.Stomacul meu mă certă din nou pentru lipsa totală a mâncării însă nu-mi stătea gândul la așa ceva plus că m-am și îngrășat un pic.Aș fi fost în stare să mă omor pentru a fi din nou perfectă.Dar asta ar fi însemnat să nu mă fi născut deloc.

În spatele meu clanța ușii se roti iar un ”poc” mă trezi din visare.În tocul ușii stătea mama,disprețuitoare ca de obicei.Își strângea în jurul ei halatul de mătase și mă întrebă.

–Ce cauți aici?

Am înghițit în sec din nou,încercând să nu cedez și să plâng.Nu mă așteptam ca mama,tocmai ea,să se descotorosească de mine.

–Am venit în vizită.am spus eu sec,aruncându-i o privire la fel de urâtă.

Se dădu din ușă și pufnind a vrut să-mi închidă dar m-am ridicat repede și mi-am pus piciorul între ușă și prag.

–De ce faci asta?am întrebat privind-o cum încearcă să distrugă orice legătură cu mine.

Nu răspunse,însă când i-am prins privirea,a slăbit strânsoarea și am reușit să intru.Fugise repede în sufragerie și pe mină mă lăsă în hol,să mă dezbrac.Casa arăta…moartă.Nu mai exista nici urmă de tata sau … de mine.Am vrut s-o întreb dacă era bine dar m-am așezat la masa din sufragerie pe scaunul din fața ei și am privit-o cum scurge un alt pahar de vin.

–Nu mi-ai răspuns la întrebare.

Privirea ei urmărea lichidul sângeriu ce se deplasa din gâtul sticlei spre fundul paharului mare și rotund.

–Ba da.am răspuns eu sigură pe mine.

Liniștea era apăsătoare.Singura ei trebuință era achiziționarea și golirea sticlelor de vin.Sincer mă durea s-o văd așa,dar pe ea nu a chinuit-o nici măcar o secundă sufletul când a distrus toate amintirile mele din casa asta.

–Vreau să pleci.

Vocea ei îmi sfâșia inima.Simțeam cum mă strânge cineva de ea și încercă să mi-o smulgă din piept dar persoana care făcea acest lucru era chiar ea.M-am ridicat de pe scaun și l-am pus la locul lui trântindu-l.

–Te-am adorat,erai tot ce voiam să fiu dar tu nu ai putut să-ți faci timp pentru mine… .

Mergeam pe parchetul care scârțâia în anumite locuri și mi-am luat jacheta.După ce am pus-o pe mine am privit cum silueta mamei dansează în lumina lumânărilor și am ieșit pe ușă.După ce am închis-o,am auzit un mieunat după casă.Am pășit ușor pe iarba moale și udă și am găsit pisicuța gri cu ochi albaștrii care mi-a mai alinat adolescența.

–Amy,scumpa mea,vino la mami.am spus aplecându-mă spre ea iar pisicuța s-a cuibărit în brațele mele.Am pus-o pe scaunul din dreapta și înainte să mai arunc o privire spre locul acela înfiorător.

Am trântit portiera și am plecat cât mai repede cu putință de acolo.Aveam să uit de existența ei așa cum a făcut și ea cu mine.Străzile din oraș nu erau foarte circulate,așa că am ajuns mult mai repede ACASĂ.

Am urcat scările blocului meu și când să-mi caut cheile pentru a deschide ușa,am văzut că era deja deschisă.Am strâns-o mai tare pe Amy în brațe și am împins ușa cu mâna pentru a intra.Atunci i-am dat drumul lui Amy care s-a dus drept în brațele lui și am spus.

–Max,ce faci aici?

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Capitolul4.&8221;

  1. Pingback: Sorry Lari. | Lost in Wonderland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s