Capitolul 15:Back in bussines motherfucker!!

Dimineața mă lovi în cap.Grețuri.Am fugit la baie și apoi mi-am stropit chipul cu apă rece.Abdomenul mă durea și mai tare decât în ziua precedentă și l-am auzit pe Eric spunând din prag:

–Ceva e în neregulă.

M-am întors spre el și i-am cuprins fața cu mâinile.

–Sunt bine.

M-am străduit să zâmbesc și am plecat spre dormitor.Am deschis ușa ușor și am pătruns în camera luminată puternic de razele soarelui.Astăzi aveam să-mi pierd ziua pe la agenție,făcând muncă de tocilari până la sfârșitul vieții în timp ce Ale avea parte de toată distracția.Nu e corect!!Nu puteai să apari și tu peste…20 de ani?Ok,e mult,10…. .Mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni negri skinny și un tricou alb ce-mi acoperea puțin fundul.Părul mi l-am lăsat pe spate și mi-am luat o pereche de adidași negrii în picioare.Am oftat în timp ce închideam ușile șifonierului și mi-am luat telefonul de la încărcat și l-am vârât în geanta neagră cu ținte pe margine,aurii.

Am fugit la baie și m-am spălat pe dinți apoi m-am machiat în stilul care mă definea : undeva între puțin și strident.Am fugit până în bucătărie și l-am sărutat pe Eric în fugă iar el mă întrebă:

–Nu mănânci?

–Iau ceva de pe drum.am răspuns eu ieșind pe ușă înainte să îi aud comentariul urăcios la adresa neglijenței mele.

Eram fericită că îl aveam din nou pe Gats,dar încă nu mi-am revenit după episodul de ieri în care m-a plesnit apoi mi-a dat cheile.Ce fel de persoană face așa ceva?M-am urcat în el,Doamne ce bine era să fim din nou împreună…,și am demarat în trombă spre agenție.Probabil Eric ar face infarct la cum m-ar vedea că conduc,însărcinată fiind.

Am parcat în locul meu și m-am dat jos din mașină fericită.Dacă nu m-aș fi cunoscut aș fi spus că radiez de fericire.Am intrat în clădire cu gândul că în mine crește o altă ființă care se va bucura de doi părinți iubitori și de viață iar asta se pare că a atras multe priviri.Trebuia să-mi înfrunt mama,care a aflat de la Ale părăcioasa că am rămas gravidă.

Ca să nu mă întâlnesc cu ea,am luat liftul de serviciu și am ocolit salonul Consulatului,fugind repede în biroul echipei noastre.Am intrat folosind amprenta,parola și retina dar am fost surprinsă să aflu că nu eram singură acolo.

–Carlos?am întrebat aruncându-mi geanta pe birou.

–Andrea.a spus el ridicându-se de la PC venind spre mine.

–Ce cauți aici?De ce nu ești cu ei în misiune?Nu au nevoie de tine pentru a intra în depozit?

–Știu că șefa m-ar omorâ dacă ar afla că sunt aici dar cineva trebuia s-o spuna.Andrea,avem nevoie de tine acolo.

–Carlos,am spus apropiindu-mă de el,cel mai bine ar fi să iei avionul privat al agenției și să zbori către misiune.

–Dar…

–Eu nu pot veni.

–Știu că între tine și Ale lucrurile sunt cam tensionate acum dar nu putem reuși fără tine.Degeaba o avem pe Anne dacă nu te avem pe tine.Pe Sebastian l-ai pus la pământ din prima rundă,ai asamblat o armă în 25 de secunde iar Emma putea doar in 1 minut și 15 secunde,Sophia te adoră iar mie mi-ai redus timpul de descărcat și intrat în anumite servere de la 2 minute la 50 de secunde.

–Carlos,am spus închizând ochii și apucându-l de umeri,nu pot veni în misiune pentru că sunt însărcinată.

Uimirea se instala pe chipul său și lăsă capul în jos.L-am auzit cum înghite în sec și apoi am spus:

–Mulțumesc pentru cuvintele frumoase dar cred că cineva are nevoie de tine,iar aceea e Ale.

Mă privi îngândurat apoi o zbughi spre ușă dar înainte să iasă se opri și spuse:

–Felicitări.

Am zâmbit dar am strigat:

–Hei! Nici eu nu am încrederea în Anne.

Ușa se închise cu un zgomot făcut la închidere apoi m-am întors la lucru.Aveam de sortat misiunile unei alte echipe pe date și alfabetic iar asta avea să-mi ocupe cam următorii 150 de ani.Mi-am pus telefonul pe birou și am început să completez formulare de recunoaștere a fiecărei misiuni,bineînțeles,formular electronic.Sorbeam din când în când din ceașca enormă de cafea până am dat de o misiune:

–”Stainless steel”.am șoptit mijindu-mi ochii,căutând mai departe.Am zărit numele lui Ale și mai multe date.Scria că a fost trimisă într-o misiune fără să știe,cu mult înainte de a afla ce este și echipajul murise.Am simțit un gol în capul pieptului și atunci am înțeles de ce s-a simțit și mai mult mințită și trădată decât mine.Atunci când l-am omorât pe acel bărbat a resimțit același sentiment ca în acea misiune și de aceea mă urăște.În minte mi-au țipat cuvintele lui Carlos și m-am ridicat brusc din scaun,fugind spre intrare,uitând de toate.

Am luat dosarul cu datele despre misiune și am fugit spre heliportul agenției,aflat pe acoperiș.Am urcat pe scări căci era varianta cea mai rapidă și am ajuns pe acoperiș.I-am comunicat pilotului datele misiunii iar el le urmă.

Nu dură mult timp să ajungem,vreo 4 ore jumate dar speram să ajung la timp înainte să facă vreo prostie.A aterizat pe câmp,în apropierea depozitului și am fugit spre el.

M-am izbit cu spatele de peretele depozitului și mi-am încărcat arma.M-am asigurat că nu e nimeni prin preajmă și am intrat.Mă simțeam jalnic și gândeam că i-am abandonat în timpul misiunii.M-am strecurat pe lângă ușile mari și am înaintat spre mijlocul peretelui.Atunci m-am oprit și am auzit cum piedica unui pistol este trasă și întâlnesc acei ochi mari.

–Luka… .am spus scrâșnind din dinți.

–Ce plăcere să mă vizitezi așa,neanunțat… .a spus luându-mi arma,aruncând-o.

–Dar te-am… .

–Omorât?Nu scumpo,eu te voi urmări până te voi distruge.a spus apropiindu-se de urechea mea.

Am profitat de momentul de neatenție și i-am izbit mâna de perete,iar el a scăpat arma și am luat o țeavă de metal de pe jos și am îndreptat-o spre el iar el a făcut același lucru.

–Vreau să mă joc puțin.a zis venind spre mine.

Am pus în practică lecțiile de la scrimă și am reușit să îl dezarmez cu ușurință dar când Ale intrase în scenă,mi-a captat atenția și Luka m-a imobilizat,stând în spatele meu,cu un cuțit la gât.

–Dacă ții la viața ei îți trimiți oamenii afară și rezolvăm asta frumos.De nu,atunci îi voi trimite mamei ei un suvenir,nu-i așa scumpo?a spus frecându-și nasul de obrazul meu,zgârâindu-mi pielea,făcându-mă să sângerez.

–Aaaa!am strigat, iar genunchii mi s-au înmuiat.

–Bine,bine!!a spus venind în fața lui.

–Aruncă arma.a mai spus el iar ea s-a conformat.

–Nu Ale!am strigat dar era prea târziu.

Am privit-o și atunci i-am citit pe buze ce vrea să facă.Mi-am lăsat capul spre mâna cu care ținea cuțitul la gât și l-am mușcat iar când s-a aplecat spre mine Ale l-a împușcat cu o armă de rezervă prin mine.Am simțit cum glonțul mi-a străpuns carnea și cum sângele îmi pătează tricoul alb.Am mai auzit niște împușcături dar după ce am căzut la pământ și mi-am pierdut cunoștința… .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s