Capitolul 19:Just a fool.

Aproape două luni fără Ale.Vedeam că echipa nu s-a prea străduit să-și facă griji pentru ea așa că am încercat să să păstrez aparențele cum că nici eu nu aș fi foarte îngrijorată.Eram în pauza de antrenament iar eu am ieșit afară puțin pentru a răspunde apelurilor pierdute de pe telefon.Când l-am deblocat am descoperit că avea 17 pierdute dar niciunul de la Eric.Am oftat și am vizualizat lista apelanților când am descoperit unul de la Grey.Ce mai voia?L-am sunat și am așteptat să răspundă:

–Andrea!a spus el oftând în telefon.

–Ce s-a întâmplat?am spus eu ștergându-mi fruntea cu prosopul atârnat de după gât.

–Am vrut să vorbim despre cariera ta.Ce facem?

–Cum adică ce facem?

–Arra mai există?mă întrebă el serios.

–Normal!Mereu va exista.am spus eu plimbându-mă pe hol.

–Atunci vreau să te prezinți la câteva festivale în Europa și America,concerte de promovare a albumului și interviuri.Îți voi trimite pe cineva acasă cu datele despre toate astea.

–Bine.am spus eu sec,mușcându-mi buza.Să-l întreb sau nu…?

–Ești bine?mă întrebă într-un sfârșit.Să știi că am avut grijă ca lumea,presa în general să nu afle că ai fost însărcinată.

–Mulțumesc.am rostit eu cu greu.Ai vorbit cu… .am spus dar m-am oprit închizând ochii așteptând ca el să-mi răspundă.

–Andrea,Eric…a plecat.a spus într-un sfârșit.

Am înghițit în sec simțind un gol în capul pieptului.Îmi venea să plâng și simțeam cum mă năpădesc lacrimile dar am suspinat și am spus:

–Înțeleg.E în regulă.. .

–Andrea… .

–Nu,nu,chiar e în regulă.am spus eu hotărâtă,încercând să mă conving și eu că sunt întradevăr în regulă.Ai aflat ceva de Ale?am spus eu vrând să schimb subiectul iar el îmi răspunse cu vocea serioasă a afaceristului Grey,uitându-l pe omul drăguț și compătimitor cu care vorbiseși mai înainte:

–Cred că da având în vedere faptul că își făcea de cap cu un tip pe holurile spitalului acum…o săptămână… .

–Vrei să ne întâlnim undeva?

–Vin eu și te iau.a spus închizând.

Trebuia să îmi iau liber restul zilei pentru că aveam probleme mai grave acasă.Mi-am luat geanta și m-am schimbat aranjându-mă puțin.În scurt timp am aflat de la secretara mamei că Grey mă aștepta în apartamentul în care am fost cazată prima dată și care acum îmi aparținea.M-am îndreptat repede spre acel loc și când am intrat nu am găsit pe nimeni.

–Christian?am strigat lăsându-mi geanta pe canapea.

–Aici sunt.a spus coborând scările din dormitor.

–Ce cauți acolo?!

–Ce e asta?mă întrebă arătându-mi cutiuța primită de la Eric în ziua plecării de la spital.

–Nu știu.am spus eu fâstâcindu-mă.

–Nu face pe proasta cu mine… .a zis jonglând cu ea,ochii strălucindu-i.

–Chiar nu știu…nu am avut curajul necesar încât să o deschid.am răspuns trântindu-mă pe canapea încurcată.

El veni lângă mine și după ce mă privi a deschis cutia.

–Ăăă,Andres?

–Nu vreau să mă uit.Lasă-mă în pace.!!!am spus eu acoperindu-mi fața cu o pernă.

–Asta vrei să vezi,te asigur.

Mi-am dat perna la o parte și m-am aplecat în fața pentru a vedea ce ține în mână.În cutie era un inel de argint cu un diamant finuț și am clipit de câteva ori pentru a-mi reveni.

–De-ajuns.am spus ținându-mi genunchii în brațe.

–Nu vrei să-l porți?a spus scoțându-l din învelișul frumos de la Tiffany & Co.

Atunci s-a auzit ușa deschizându-se iar Ale se afișă în dreptul pragului.De la o față zâmbitoare își schimbă imediat fața către una furioasă.

–Bună Andres,Christian.Am pierdut cam multe,nu?a zis ea sprijinindu-se de perete.

–Nu e ceea ce crezi… .

–Oh,serios Andrea?

–Vai Ale,ți-a dat tipul ăla cu care făceai schimb de salivă pe holul spitalului papucii de te-ai întors aici?a spus Christian dându-mi inelul.

–Poftim?a spus ea confuză.

–Nu te face că nu știi!

–Dar asta tot nu-ți dă dreptul să alergi în brațele ei!!a răbufnit furioasă.

–OPRIȚI-VĂ!am strigat exasperată.

–Nu Andrea,eu o să mă opresc pentru că NU are sens să mă cert cu el.Sper doar să trăiți fericiți împreună.a zis ea trântind ușa.

–Ce a fost aia?

–Nimic.Trebuie să plec.a spus el luându-și sacoul de pe brațul canapelei.Gândește-te bine înainte să faci ceva.Și chiar ar trebui să-l porți,îți vine perfect.mi-a zis el sărutându-mă pe obraz.

–Nu… .

–Nu mă duc la Ale,nu sunt chiar atât de disperat.Ai grijă de tine,atât!

A închis ușa și am rămas singură.Prea multe lucruri de digerat pentru o singură zi.Ce credea Ale?Că deja mă logodesc cu Christian știind că ea e în spital?!Și eu îmi făceam griji pentru ea… .Christian chiar are dreptate,dar totuși,nu cred că Ale ar fi în stare să-l înșele pe Christian.Mi-am îndreptat atenția spre inel din nou și m-am hotărât să-l port,cel puțin între pereții acestei agenții pentru că nimeni nu poate anunța presa cumva.L-am pus pe deget scăpând o lacrimă.Nu mai era vorba doar de frica de a fi descoperiți.ci de frica de a ne pierde,iar eu spre asta mă îndreptam… .

2 gânduri despre &8222;Capitolul 19:Just a fool.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s