Capitolul 23:Simple things.

Eram furioasă,nervoasă,în stare să rup pe toată lumea în bătaie!Chiar nu-mi mai păsa ce se întâmplă cu ea!!Nu voia ajutor din partea noastră,bine!Să moară,nici nu merg la înmormântarea ei!Pe holul agenției am dat un șut unei mese de sticlă care s-a spart în bucăți.Mi-am continuat drumul până în biroul mamei Alexandrei.

Am împins ușa cu putere și am intrat spunând:

–Ce e?

Mă privi curioasă,având în vedere ce se întâmplase cu mine acum două luni.

–Agent Gats,vreau să te pun la conducere în echipa pe care Alexandra o…teroriza.

–Ha,fiică-ta e plecată într-o misiune în care îți va lua zilele iar tu deja faci schimburi pe-aici.Ce-mi place familia asta!Hai,continuă.

–Agent Gats,am fost informată cu privire la nelegiuirile Agentului Zizoo așa că nu trebuie să-ți faci tu griji pentru asta.Deja am trimis o echipă de salvare inițială și două de rezervă.Dra Mardar poate fi foarte…dificilă uneori.După întoarcerea ei i se vor suspenda toate activitățile în cadrul acestei agenții pe o perioadă nedeterminată.

–Nu mai spune!am zis eu pe un aer dramatic.EU,EU sunt cea acre ar trebui să fie suspendată,nu ea!EU am fost adusă aici cu forța,EU mi-am pierdut copilul din cauza ei!!Eu!!Dar nu!Ce primesc în schimb?!O nouă rundă de lupte.Merci frumos,dar oare ce am făcut să merit asta?EXACT!!NIMIC!TOT CE AM FĂCUT A FOST SĂ STAU DRACU ÎN BANCA MEA ȘI SĂ-MI VĂD DE VIAȚA MEA LA PARIS PÂNĂ VOI V-AȚI AMESTECAT DIN NOU ÎN EA.

–Dră… .

–NU!!!EU AM VENIT AICI DIN DOUĂ MOTIVE.1) CA SĂ AUD CE AI DE SPUS,ȘI SINCER,MĂ GÂNDEAM LA NIȘTE CIOCOLATĂ,UN BUCHET DE TRANDAFIRI ȘI SCUZE PENTRU PIERDEREA SUFERITĂ ȘI 2) CA SĂ-MI DAU NAIBII DEMISIA!

După ce m-am asigurat că ultimul obiect casant din acea încăpere este spart am ieșit val-vârtej pe ușă.Trebuia să-mi informez echipa,colegii…prietenii că plec,deși nu avea să fie ușor.Am intrat în sala echipei și am închis cu grijă ușa.Am pășit până în fața biroului apoi m-am rezemat cu spatele de el,privindu-i.

–S-a întâmplat ceva rău A?

Vocea Sophiei mă făcu să zâmbesc cu regret și am oftat,frecându-mi degetele de frunte.

–Nu,ba da… .Eu… doar ce mi-am dat demisia.

–Poftim?!

Vocile lor erau surprinse și furioase în același timp.

–Liniște!Am motive serioase pentru a înceta să mai fac așa ceva.

–E vorba de chestia aia?întrebă Sebastian bătând apropouri asupra inelului meu care strălucea.

–Ăsta?Nu…nu din cauza asta.

–Atunci de ce?mă întrebă Emma.

–Pentru că i-a fost d-ajuns oameni buni… .a spus Carlos uimindu-mă.Și voi ați face același lucru dacă v-ați pierde copilul.

Vorbele lui mi-au înmuiat inima și mi-au umezit ochii.Era…?

–Încerc să privesc partea bună a lucrurilor deși nu am fost niciodată făcută pentru a depune atâta efort.Trebuie să fac ce vreau în viață,iar drumul meu se termină în Paris,pe treptele Academiei de Balet.Voi îmi sunteți niște prieteni,niște prieteni a căror încredere am câștigat-o într-un timp scurt iar ca în calitate de prietenă vă sfătuiesc să faceți ceea ce vreți,nu ceea ce vi se impune pentru că pierdeți multe lucruri,ca în cazul meu.

–Te referi doar la copil?m-a întrebat Mark.

–Și la asta.am spus eu scoțând inelul de la Eric de pe deget aruncându-i-l Sophiei.I-a asta ca amintire de la Arra.

–Wow!!!a spus ea bucuroasă!Ești cea mai bună!a spus îmbrățișându-mă.

–Îți vom simți lipsa.a spus și Emma strângându-mă în brațe.

–Ai fost o surpriză,balerino,a zis Sebastian care mă sărută pe ambii obraji.

–Și merci.Pentru tot A.a spus Carlos.

–Vreau să-mi cer scuze pentru tot… .a zis Mark apropiindu-se de mine.

–E în regulă.am spus îmbrățișându-l.Sunt sigură că fata potrivită pentru e tine e chiaaaaaar sub nasul tău.am mai spus privind-o pe Emma.

–Sigur!a răspuns el.

Înainte să mă îndrept spre ieșire am fost oprită de Anne,care mă apucase de mână.

–Parcă nu mă suportai… .am răspuns e țâfnoasă.

–M-am îndoit de tine.Și acum…regret.Pentru că Ale ne-a părăsit fără să ne spună măcar un cuvânt.

–E în ordine Anne,atâta timp cât tu faci ce crezi de cuviință.am zis îmbrățișând-o și pe ea.O să-mi fie dor de voi!!am spus ieșind pe ușă.Asta avea să fie cea mai grea zi din viața mea.

***

În avion,înainte de a decola mi-am scos telefonul din buzunar și am tastat cu repeziciune  un mesaj:

”Am făcut o alegere.Depinde de tine acum dacă vrei să mă mai asculți sau nu dar mi-ai spus că-mi dai cât timp am nevoie.”–A.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s