Capitolul 25.Maybe the destiny…?

Avionul aterizase deja de jumătate de oră iar eu eram pierdută pe coridoarele lungi ale aeroportului.Țineam strâns mânerul bagajului meu mare,geanta pe umăr și telefonul în mână în caz de urgență.Deodată sună:

–Alo?

–Sunt chiar în fața aeroportului,în parcare.

Am închis și m-am îndreptat cu repeziciune spre intrare.Ușile mari de sticlă s-au deschis iar eu am putut păși într-un oraș mare și luminos.Avea dreptate,chiar era acolo iar eu am grăbit pasul pentru a încheia tot coșmarul ăsta și am strigat:

–Christian!

Se întoarse cu fața spre mine și îmi zâmbi formal,doar e managerul meu.L-am salutat și șoferul mi-a pus bagajele în portbagaj,apoi pornind.Stăteam cu el pe bancheta din spate când îmi luă mâna într-a lui și a întrebat serios:

–Chiar ai luat o decizie?

Mi-am tras mâna din a lui și am replicat tăios:

–Da.Sper doar să fie cea corectă.

Mi-am scăldat fața în soarele care scălda orașul în lumină și m-am lăsat purtată de amintirile ce mă bântuiau.Încă.Din câte mi-a spus Christian,aveam să stau în unul din apartamentele pe care le deținea și aveam să mă bucur de compania lui doar până se va întoarce în America după ce își rezolvă afacerile.Am oftat din nou iar Christian mi-a făcut semn că am ajuns.Am tras leneșă aer în piept apoi am coborât din mașina luxoasă,direct în fața unui hotel imens.

–Ce caut aici?am întrebat confuză.Parcă trebuia să mergem la un apartament de-al tău… .am continuat ducându-mă lângă el.

–Alege unul din ele.a zis spre întreaga clădire.

El chiar…deținea tot locul ăsta?!Lumini calde,personal atent și prompt,confortul unei vacanțe de vis,spa,bar la discreție,restaurant de mare calitate și bucătar excepțional,grec.Ce îți mai puteai dori?

–Wow… .am spus când am deschis ușile mari duble ale apartamentului roial în care voi sta.Era o casă în toată regula!Modernă dar clasică,cu amprente de originalitate,era perfect.

–Eu voi dormi alături,dacă vei avea nevoie de ceva… .

–Nu cred că voi reuși să fac ceva din toate lucrurile de aici!am spus așezându-mă pe canapeaua din fața șemineului.

–Am uitat să-ți arăt piscina acoperită de lângă centrul spa și terenurile de tenis,fotbal,crichet și golf din spate… .

–Glumești nu?am zis zâmbind.

–E un hotel exclusivist iar astea sunt doar o parte din cerințele impuse pentru 5 stele.Noapte bună Andrea.

–Noapte bună Christian!!am țipat de pe holul dinspre baie.

Mi-am luat un halat,papuceii comfortabili și pijamalele pentru noapte.Eram obosită iar gândul că Ale era sub observație mă liniștea.Știam că nu va ieși din cuvântul mamei ei dar totuși,imaginea ei de astăzi de la spital mă puse pe gânduri.Ce voia să facă?

Am dat drumul robinetelor de la cada rotundă cu margine aurie sculptată și am umplut-o de spumă.Mi-am dat jos hainele și am intrat în apa fierbinte.Mă simțeam foarte bine,relaxată după atâtea săptămâni de haos complet.Deși eram aici într-o misiune de pace nu aveam de gând să mă omor dacă ceva nu va merge bine,doar nu aveam să las atâtea lucruri să-mi scape din cauza depresiei,nu?

Paharul de vin roșu pe care l-am luat cu mine mă ajută să mă destind.Eram obosită frântă și speram doar să treacă totul mai repede… .M-am urcat apoi în pat și am dormit până a doua zi dimineață,la ora nouă.

***

Am coborât cu zâmbetul pe buze spre restaurantul hotelului unde am luat micul dejun.Cu telefonul în dotare mi-am sorbit cafeaua cu care mi-am început ziua cu bine și sper să continue la fel.Deodată sună:

–Ești gata?

–Sunt în restaurant,doar ce beam cafeaua… .

–Ajung acolo imediat.

Desigur că nu a durat mulă vreme și șarmantul domn Christian Grey îți făcu apariția.A coborât scările de la intrarea în restaurant și s-a așezat la masa mea.

–După filmarea de azi mergem să te vezi cu Eric.

–Nu va dura mult,nu?

–Filmarea?Nu,doar o oră.E pentru un show înregistrat.

–Mă refeream la altceva… .am spus ca pentru mine înainte să beau și ultima gură de cafea.

–O să mă fac că nu am auzit asta.

–Ale te-a învățat numai prostii!am spus eu făcând semn chelnerului.

–Trece asta în contul meu.a zis Christian ridicându-se la venirea băiatului.

–Desigur dle.Grey.

–Ce a fost asta?!am întrebat eu urmându-l până afară.

–Ești un musafir în umila mea casă,nu vreau să te simți neplăcut.

–Dar… .

–Trebuie să ajungi undeva acum!Să nu te mire prezența altcuiva la filmare,gândește-te că trebuie să fii o profesionistă!a zis închizându-mi ușa,mașina plecând în trombă.

–Îl urăsc pe omul ăsta când face așa… .am mormăit eu scotocindu-mi prin geantă după portofel.Deodată ne-am oprit fix în fața unei clădiri mari și ca și în NY  am urcat înconjurată de gărzi de corp până am ajuns la platou.O stilistă mă luă în primire și când am ajuns la machiaj l-am văzut pe Eric și l-am salutat ca pe un coleg.Simțeam că emisiunea asta va fi un coșmar… .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s