~Capitolul17:Her weak side~

– Of… Ale intra si închide usa.

– Răspunsul pe care îl vroiam, am spus ca pentru mine.

– Ce? Ai spus ceva?

– Nu, nimic Christian. Nimic.

Am intrat s m-am aşezat pe canapeaua de piele alba făcându-mă comoda. Tăceam si ma holbam la el cu un zâmbet care cred ca daca las mai forţa atât de mult timp sar putea sa ma facă sa borăsc aici. El isi luase privirea de la dosare apoi isi împreună mâinile punându-şi bărbia pe ele si întrebându-mă:

– Deci, cu ce te pot ajuta?

– Cu nimic domnule Grey.

Mi-am strâns genunchii la piept si mi-am pus capul pe ei încercând sa afişez o expresie cat mai tandra si pasnica. Fata lui era uimita si nu ştia cum sa reacţioneze la noua si aparent foarte bine dispusa mea stare.

– Atunci de ce ai venit aici?

– Am vrut sa te vad.

Doamne ce jenant, încerc sa fac pe amoreza doar ca sa scot adevărul de la el. E clar am nevoie de un hobby…

– Si adevăratul motiv care e?

– De ce nu ma crezi? Am întrebat aşezându-mă normal pe canapea si afişând o expresie cat mai rănită care, sper eu, nu ar arata ca si cum as avea crampe.

– Ai putea as mergi in apartamentul meu si sa ma aştepţi acolo?

Eu m-am ridicat de pe canapea si am mers spre scaunul lui si m-am aşezat in poala lui apoi l-am îmbrăţişat. El statu nemişcat timp de câteva secunde apoi brusc ma împinse cu spatele in birou puternic. Simţeam cum toată puterea ma părăseşte si am căzut neputincioasa pe podea. Simţeam cum coloana ma omoară si am uitat chiar si de durerea piciorului pentru câteva momente. Grey speriat ma lua in brate in timp ce eu imi arcuiam spatele de durere. El ma întins pe canapea iar eu ma încordam din ce in ce mai tare din cauza durerii.

– Ale… imi pare rău.Ma duc sa chem…

– Nu, lasă e ok. Doar… dami câteva minute…

M-am întors cu spatele la ei si imi încordam corpul din ce in ce mai tare. Durerea nu ma părăsea dar nu aveam de gând sa arat asta. După ce m-am relaxat putin si durerea a devenit cat de cat suportabila m-am ridicat in şezut si l-am văzut pe Grey stand in genunchi lângă canapea cu o expresie foartă îndurerată. I-am pus mana pe obraz si l-am sărutat in creştet zâmbind. El isi ridica rapid chipul spre mine uimit.

– Sunt bine. Nu e chiara sa de rău…

– E vina mea…

– Nu, nu e eu am acţionat rapid…

– Ba nu… un om normal nu ar acţiona aşa. Un om normal te-ar fi îmbrăţişat tandru nu te-ar fi împins cu toată forţa in birou rupându-ţi coloana.

– Nu mi-ai rupt coloana…

– Dar te-am rănit.De aceea nu am vrut sa fim împreună. Ale, eu nu te pot face fericita. Eu… am anumite secrete care prefer sa rămână aşa, nu vreau sa te introduc in lumea mea. Nu vreau sa iţi stric viaţă si sa ţi-o complic.De aceea te rog, stai departe de mine…

– Prea târziu prietene deja mi-ai complicat viaţa.

L-am sărutat luandu-i fata in mâinile mele. El imi răspunse la sărut putin nesigur. Începu sa ma îmbrăţişeze foarte strâns accentuând durerea coloanei mele. Am scos un chiţăit de durere iar el isi slabi strânsoarea. Mi-am coborât mâinile si i-am atins pieptul cu mare delicateţe. L-am simţit cum se încordează parca luptându-se cu ceva si făcând un efort uriaş.Ma apuca de cap parca încercând sa ma traga mai aproape de el. Mi-am urcat mâinile înapoi spre capul lui înfigându-mi degetele in parul lui si l-am simţit cum se relaxa. Ne-am despărţit pentru a putea respira.Cu respiraţia sacadata l-am întrebat:

– Care e secretul tau Christian Grey?

– Unul de care nu iţi pot spune…

– Eşti bolnav, eşti afemeiat? Nu poţi sta cu o singura persoana tu trebuie sa faci sex cu 2 de o data care-i treaba?

– Cum ai ajuns de la secretul meu la sex si ca nu imi ajunge doar o iubita?

– Ma faci sa cred ca nu iţi sunt de ajuns…

– Ba nu… doamne Alexandra eşti incredibila. Eşti frumoasa, inteligenta, carismatica… eşti energica greu de stăpânit si imposibil de înţeles dar eşti o femeie extraordinara…

– Atunci de ce nu vrei sa fi împreună cu mine?

– Nu sunt destul de bun pentru tine…

– Dar pentru Andres eşti destul de bun nu?

– Ce tot spui acolo?

– Recunoaşte ca iţi place de ea.Cu ea vrei sa fi nu? Dar nu poţi pentru ca ea îl iubeşte pe Eric.

– Nu, doamne Ale, nu. Eu pe tine te vreau.

– Atunci de ce nu vrei sa fim împreună?

– Nu te merit…

– Atunci câştigă-mă. Fa ceva care sa te facă sa ma meriţi.

M-am ridicat de pe canapea si am ieşit din birou lăsându-l pe el in genunchi pe canapea. Coloana ma durea incredibil de tare iar piciorul nu ma lăsa nici el… Da numai eu pot sa am un noroc ca asta… Am trecut pe lângă oamenii ce ii întâlnisem in lift.. probabil aşteptau sa termin eu cu Grey. Am intrat rapid in lift.In câteva minute eu eram deja pe Zizoo cu nişte dureri criminale. Vroiam doar sa ajung acasă si sa ma afund in aşternuturile moi si catifelate.

Am deschis rapid usa apartamentului si m-am sprijinit de perete din hol simţind cum imi cedează picioarele. Eram epuizata… din toate punctele de vedere… Am auzit brusc un ţipăt scurt. M-am dus in camera lui Andres uitând de durere si am văzut-o zvârcolindu-se in aşternuturile ei cu fluturaşii. Am fugit la ea si am strigat-o.

– Andres, Andres!

– Lasă-mă să dorm! A spus trăgându-şi cearceaful peste fata.

– Andres, sunt Ale. Unde e Eric?

Ea se ridica brusc si ma îmbrăţişă strâns. Coloana ma durea din ce in ce mai tare dar am tăcut ştiind ca Andres chiar avea nevoie de îmbrăţişarea asta. Ea începu sa plângă silenţios…

– Hei, ești bine? Am întrebat.

Nu imi răspundă…

– Vrei să vorbeşti cu mine?

Linişte… deja chiar ma îngrijorăm…

– Știu că vrei să vorbești cu mine… am insistat eu.

Ea ganguri un “Ihi” vag…

– Deci, ce naiba s-a întâmplat aici?

– S-a terminat Ale… a spus plângând.

– Nu e adevărat… Hai gata, liniștește-te.Mă duc să încălzesc mâncarea?

– Ale, e ora 2 dimineaţa, ce ai făcut până acum? A întrebat ea căscând ca un copil mic slăbind strânsoarea.

– Ăăă, m-am plimbat. Dacă vrei mai vorbim dimineață, am minţit eu.. iar.

– Mult mai bine, a spus culcându-se in pat si adormind.

Am pleca din camera ei si am lăsat usa întredeschisa lăsând lumina de pe hol sa intre in camera ei. Am plecat rapid la baie si mi-am dat jos jacheta si am folosit o a 2 a oglinda pentru a vedea ce am la spate. O dunga mare vineţie era trasata pe spatele meu.Se vedea cum sângele încerca sa iasă prin piele… Am înfăşurat locul cu un bandaj după ce am dat cu o alifie apoi mi-am schimbat bandajul de la picior.

Am ieşit din baie încercând sa nu fac zgomot desi aveam un picior al dracu de idiot si ranit si o coloana… probabil rupta. M-am aşezat uşor in pat. M-am pus pe burta apoi am încercat cu greu sa adorm…

~~A doua zi la studioul lui Eric~~

Am intrat in camera in care Eric era singur si scria cine ştie ce. Când ma văzu el se ridica in picioare sa ma salute dar fu surprins când brusc… primi un pumn de toată frumuseţea in burta.

– Am spus ca sunt de acord cu lucrul in echipa dar nu si cu frângerea inimii lui Andres.

– Despre ce dracu vorbeşti? Ma înşela! A spus inca ţinându-se de burta si stand aplecat de durere.

– Cum naiba poate o fata sa dea aşa de tare.

– 8 ani de karate ajuta la ceva.

– Cum zici tu.

– Revenind, ea nu te înşela.

– De unde şti?

– Am vorbit cu Grey si cu ea, nu se petrece nimic intre ei.

– De ce eşti as de sigura?

– Pentru ca sunt.

– Dar asta nu schimba faptul ca ţi-a spus ţie prea multe.

– Cum am spus Andres e o persoana discreta nu a spus nimic…

– Dat tu ai spus…

– Am minţit vroiam sa te vad nervos.

– Tu… uneori chiar ma exasperezi.

– E un talent natural ce pot spune?

El zâmbi si, într-un sfârşit, stătea drept. Imi zâmbi iar eu am spus hotărâtă:

– Du-te si cere-i scuze. Clarifica situaţia.

El dădu aprobator din cap si se îndrepta spre usa. Brusc am simţit cum picioarele imi cedează. Am căzut fara putere la pământ. Coloana ma durea iar si piciorul nu imi dădea pace de ceva zile… Eric se întoarse când imi auzi căzătură. Părea uimit sa ma vadă la podea.

– Cheama o ambulanta, am spus neputând sa mai suport durerea…

El stătea nemişcat…

– Acum! Am ţipat eu arcuindu-mi spatele.

El isi reveni din soc si puse mana pe telefon.In câteva minute trebuia sa vina ambulanta iar eu folosindu-mă cum trebuie de acest timp am spus hotărâtă:

– Sa nu ii spui lui Andres sau Grey de asta.

– De ce?

– Doar promite-mi ca nu o sa ii spui.

– Dar…

– Eric!

– Bine… promit.

Un gând despre &8222;~Capitolul17:Her weak side~&8221;

  1. Pingback: La pa no no tu!!! | Lost in Wonderland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s