Capitolul25.Secrets.

M-am întors acasă.Ale nu răspundea de nicio culoare la telefon,cine naiba știa pe unde umblă sau cu cine.M-am trântit pe canapea extenuată și Milo veni lângă mine,punându-și capul în poala mea.În timp ce-l mângâiam mă gândeam la cât de lașă am fost și la cât de proastă.De ce i-am spus că m-am împăcat cu Eric?Proastă,proastă,proastă!Trebuie să-i spun cândva iar cum Grey sigur n-o so facă că e mult mai laș decât mine,sper să nu mai intervină nicio conștiință.Milo se ridică și fugi spre ușă lătrând.Mă uitam ciudat la el și probabil nu trebuia să mă alarmez pentru că de obicei lătra la dulap.

–Șșș Milo!Trezești vecinii.am spus aruncând cu o pernă lângă el dar nu se clintise.

M-am ridicat de pe canapea și am încercat să-l iau de zgardă și să-l duc la Ale în cameră,poate adormea sau se juca cu perna lui preferată cum făcea de obicei dar nu.

–Haide Milo că mă superi!am spus eu un pic mai severă dar el lătra și mai tare de data asta către mine.

–Știu că mă urăști dar acum chiar nu am chef,hai să te duc la o plimbare,poate nu mai ești atât de inspirat.

L-am pregătit de plimbare și am luat în geanta de plimbare niște apă,o punguliță cu câțiva biscuiți pentru el și o carte.Nu aveam prea mari speranțe că mă voi apuca de ea dar îmi plăcea coperta.Am apăsat pe clanță și când pregăteam cheile am dat nas în nas cu Eric.

–Trebuie să vorbim.a spus rezemându-se cu mâna de tocul ușii,privindu-mă.

–Nu avem ce vorbi.am spus închizând ușa.

–Hei!Nu-mi întoarce spatele!a spus apucându-mă de braț,oprindu-mă dar Milo începu să mârâie la el,și după câteva secunde mi-a dat drumul.

–Nu avem nimic de vorbit.am spus în timp ce coboram ultimele scări.

–Știu ce ați făcut.Știu cine e vinovat de toată treaba asta,și pot da nume,date,informații importante.Știu cine,cu cine,când,unde și la ce oră.

M-am întors cu fața spre el și îl uram.Mai mult ca niciodată.Nu-mi venea să cred că mă poate amenința,mă poate șantaja!

–Bună încercare.am spus pufnind sperând că pot scăpa de el.

–FBI-ul e pe urmele voastre.Le-ați ucis omul!a spus șoptind iar eu i-am astupat gura și l-am împins într-un perete pentru a mă asigura că nu ne aude nimeni.Distanța dintre noi nu prea mai exista și m-am dat înapoi.

–Să nu mai vorbești niciodată în public despre asta!am spus și am ieșit pe ușa blocului.

Dintre toți oamenii care mi-ar fi putut deveni dușman,tocmai el?Sper totuși să nu facă vreo prostie și să mă trezesc cu toată America în capul meu.

M-am așezat pe o bancă și l-am lăsat pe Milo să zburde vesel dupa o minge pe care i-o tot aruncam.La un moment dat mi-a sunat telefonul iar pe ecran numele lui Ale strălucea.

–Unde ești?am răbufnit deja furioasă.

–Nu o să-ți vină să crezi ce am făcut azi dar lasă,ai făcut rost de ce am vorbit?

–Planul cade,nu am chef de nimic acum!

–Ce s-a întâmplat?

–Vorbim acasă,nu acum și nu la telefon.am spus apoi am închis,

Trebuia să mă gândesc la multe în același timp și e al naibii de greu.Nu puteam să mai stau o clipă așa că l-am luat pe Milo și am plecat din nou.Telefonul suna din nou,de data asta cu număr ascuns.

–În două ore va veni o mașină să te ia.Ai grijă să nu vorbești cu nimeni despre asta și să nu te urmărească nimeni.

~~După aproximativ două ore~~

Am coborât scările în grabă și am deschis ușa blocului așteptând.Eram îmbrăcată cu o pereche de pantaloni negri de piele,un top fără mâneci mulat negru,iar pe deasupra aveam o geacă de piele și eram încălțată cu niște cizme cu toc înalt.Părul îmi era lăsat liber și zbura pe lângă mine.O mașină neagră se opri în fața mea și ușa din spate se deschise.Am urcat în ea și m-am trezit în mașină cu doi bărbați,unul mai tânăr care stătea lângă mine și unul mai în vârstă care stătea în fața mea,privindu-mă.Bărbatul mai în vârstă făcu un semn către șofer iar acesta porni în trombă.

Pe tot parcursul drumului nu am scos vreun cuvânt.Ne-am oprit după un drum de două ore în fața unui depozit.

–Ce căutăm aici?am întrebat dar cel care a stat lângă mine mă împinse de la spate cu pistolul și a spus:

–Nu pune întrebări.

M-am conformat și tăcută am mers în interior.Luminile au aprins întregul loc iar undeva în mijloc se zăreau două scaune.Pe unul stătea Grey păzit de doi bărbați care îl amenințau cu arma.

–Christian!am strigat dar am fost lovită cu tocul pistolului după ceafă,pierzându-mi cunoștința.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s