Locul III-Lizzy!Pe aripile unui nou început!

Stateam in sezut cu capul plecat pe spate.Stomacul incepea sa ma doara si capul imi zvacnea de durere.Nenorocitii ma tineau flamanda de zile bune.Nici macar apa nu mi-au adus.Ma tineau prizoniera in pivnita asta jegoasa si plina cu sobolani.Rapanoasa si lihnita,,o viata perfecta, nu?Si Tyler?El unde e?M-a parasit si el?Singura mea alinare?Singurul meu prieten?Sau Demonul a aflat ca ma ajuta si l-a omorat?!Numai cand ma gandeam la asa ceva simteam un fior rece strsbatandu-mi corpul.Nu,nu,nu,imi repetam intr-una.Lacrimile ma apasau si le-am dat drumjul sa curga libere.Cand voi scapa de toate astea?Nu mai suport…De ce nu m-a ucis si pe mine?De ce numai pe ei?Sunetul zgomotos al usii ma opri din gandurile mele.Mi-am indreptat repede privirea spre usa si un zambet imi aparu pe chip.M-am ridicat cu toata forta pe care o mai aveam si am vrut sa sar in bratele sale.Atunci cand m-am ridicat in piioare stiu doar ca am vazut negru in fata ochilor,nestiind ce se intampla.

***
Eram intinsa pe ceva moale si imi era clad.Am deschis usor ochii si imi mutam privirea prin jur.Nu stiam unde eram.Locul imi era necunoscut,dar eram intr-un loc curat.
-Monica?Imi sopti cineva numele.Mi-am intors privirea spre marginea patului si l-am vazut pe Tyler.Era in genunchi langa pat,mangaindu-ma.
-Tyler?Am resuti sa soptesc,dar nu am apucat sa aud raspunsul sau caci adormisem.Cred ca dormisem ore bune,deoarece cand m-am trezit era  bezna afara.M-am dezvelit si m-am ridicat ca sa inspectez casa.Eram imbracata intr-o rochie alba si nu aveam lenjerie intima.Sunt si spalata.Ce naiba?Am tresirt imediat.Doar nu a indraznit Tyler sa ma imbaieze si sa ma imbrace.!Asta inseamna ca mi-a vazut-oh-t-totul!Tipasem in mintea mea.
-Cauti pe cineva?Ma intreba cineva.Desi vocea mi se parea cunoscuta,am tresarit putin speriata.M-am intors brusc si teama a disparut.Era el.
-Tyler,em exclamat suspinand si sarindu-i in brate.Bratele sale ma cuprinsera cu totul si ma tineau strans la pieptul sau.
-Totul e bine,Monica.,incerca el sa ma calmeze.
-Dar cum m-ai scos de acolo?Cum ai reusit?
-Mai intai nu vrei o cafea?Ma intreba el.Eu doar am dat afirmativ din cap.M-am asezat pe un scaun si imi sorbeam cafeaua .
-Lucifer a plecat cu treaba si m-a lasat cu putini ingeri.Incepu el.Si muscatura noastra,a varcolacilor ,este mortala pentru ei.Am avut putin de luptat dar am reusit sa te salvez.
-De ce ai facut asta Tyler?Ti-ai pus viata in pericol pentru mine.De ce?…
-Pentru ca m-am saturat sa fiu de partea unui ticalos si…Pentru ca mi-a fost mila de tine din prima zi in care te-au adus.O fata ca tine nu merita sa stea inchisa pentru binele unui nenorocit.De-a lungul timpului,mila s-a tranformat in altceva…Iar noi,…cand ne indragostim…o facem o data si asta pentru totdeauna…Imi lua palmele in palmele sale si ma privi in ochi.Am tresarit usor la atingerea lui,provocandu-mi un mic fior.Am riscat pentru ca te iubesc,murmura la sfarsit taindu-mi privirea.Privirea sa ma hipnotiza iar declaratia sa ma uimi profund.Nu ma asteptam sa se intample asta.Eu care l-am adorat din prima zi cand a venit si mi-a adus ceva de mancare,sa se uite la mine,o nespalata.Nu eram in stare sa vorbesc,ci doar il priveam surpsinsa,lasandu-mi lacrimile sa curga.Imi zambi dulce si-mi sterse lacrimile.Sa nu plangi.Voi avea grija de tine.Te voi apara,imi sopti in timp ce-mi saruta obrajii.
-Nu stiu ce m-as face fara tine.Esti ingerul meu,i-am spus dupa ce-mi sterse lacrimile.L-am tras spre mine si l-am imbratisat.Ma stranse bland in brate,mangaindu-mi firele de par.Dupa scurt timp,mi-am dresat glasul si m-am adresat cat am putut de serioasa,dar tot sfornaita era:Sper ca nu m-ai imbaiat tu si nici nu m-ai schimbat de haine,i-am soptit ascunzandu-mi chipul in pieptul sau.
-Nu,raspunse amuzat.A facut-o mama.Nu m-am atins nici macar de-un fir de par .M-am ghemuit si mai tare la pieptul sau,ascultandu-i bataile inimii.Desi ma simteam bine si doream ca acest lucru sa nu se temine,tot imi era frica.Ma vor cauta,si daca ma vor gasi,il vor ucide.La acest gand m-am cutremurat speriata.Ce s-a  intamplat?Ma intreba ingrijorat.Eram in bratele lui,tinandu-ma protector,si ne indreptam in camera in care am dormit.Din cauza gandurilor nici macar nu am observat cand ma lua in brate.
-Lucifer,ne va cauta si ne va gasi Tyler.Imi este frica.Unde ne vom duce?L-am intrebat speriata,tinandu-ma si mai strans de el.Nu raspunse.Iar eu incapatanata,il priveam insistent.Ma aseza pe pat si el la margine.
-Monica,vom gasi o gorgona,iar atunci,il vom trimite pe Lucifer acolo unde-i este locul.
-Nu! Am icnit furioasa,incat tresari si el.M-am ridicat in capul oaselor,luindu-i chipul in maini.Nu vreau sa ma mai lupt.Nu vreau sa te pierd si pe tine .Nu vreau sa ajung de unde am inceput.El mi-a omorat familia,rudele,si prietenii.I-a ucis pe Purtator si pe Aleasa,iar pe mine ma intemnitat.Imi este frica si nu vreau sa mai lupt.Vreau doar sa traiesc alaturi de tine fericita.Vreau sa fiu fericita.am spus plangand.
-Daca nu-l vom opri,ne va urmari toata viata.Alta cale nu avem,ingeras.Ii vedeam lacrimile in coltul ochilor.Ii venea sa planga dar se abtinea.Tristetea sa imi sageta inima ,provocandu-mi o durere imensa,ca si cum cineva incerca sa-mi smulga inima incetul cu incetul.
-Ba avem.Sangele meu trebuie sa fie pur,ca sa se indeplineasca  profetia.Sa-i lasam pe altii sa lupte.Nu au nevoie de mine,Tyler.Ma trase spre el si isi inneca chipul  in scobitura gatului,plangand.
-Nu te pot blestema si pe tine.Nu te pot rani astfel,sopti dregandu-si vocea.
-Tyler,i-am ridicat chipul,intalnindu-i privirea trista ,nu ma vei rani.Si daca asta e singura cale spre libertate si fericire,nu ma intereseaza ce sunt.Si imi va pierde si urma devenind alta fiinta.Asculta-ma,tu esti cel mai important acum pentru mine.Esti singurul pe care-l mai am.Nu ma vei rani ci ma vei face fericita.Mi-am inchis ochii si i-am sarutat buzele umede si dulci.Ma lua in brate,sarutandu-ma inflacarat si tinandu-ma la pieptul sau.In acel moment inima imi batea nebuneste,innebunita.Eram moale,fara vlaga,in bratele sale protectoare.Pentru prima oara ma simtem in siguranta…Dupa ceva timp,ne-am oprti si am ramas privindu-ne.Simteam nevoia sa-i spun ca-l iubesc,ca-l ador si am facut-o.I-am luat chipul in maini si i-am soptit ca-l iubesc.Atunci isi incolaci bratele in jurul meu sarutandu-ma.Era dulce si moale si tresaream la orice mica atingere de a sa,provocandu-mi placere.
A fost ,este si va fi eroul meu si mai ales,iubirea mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s