Sweet sacrifice-Alee

Noaptea liniştită si tăcuta dăinuia asupra oraşului în care se afla Rose. Liniştea era întrerupta doar de sunetul ritmat al tocurilor de 10 cm ale ei ce atingeau cu hotărâre cimentul dur pe care se formau umbre fioroase ce intraseră într-un dans amețitor.

Vântul bătea ușor aranjând parul lung și negru ca pana corbului al elegantei și impunătoarei fete ce era singura ființa din acel oraș încă treaza. Paltonul lung și negru ii acoperea trupul perfect și bine proporționat ce orice bărbat ar fi fost mândru sa îl aibă în patul lui. Sandalele ei comode îndurau în tăcere pasul apăsat și forțat al fetei a cărei priviri de gheata rămăseseră ațintită asupra asfaltului dur.

Era 4 dimineaţa iar felinarele erau singurele lumini ce se zăreau pe strada lunga ce părea sa nu aibă un capăt întocmai ca lungul si liniştitul jurneu al Rosei.

Deodată ea se opri în dreptul unui felinar. Fără sa se întoarcă sau sa își mute privirea a spus cu un glas plin de asprime și ura:

“Cat aveți de gând sa va ascundeți și sa ma urmăriți?”

Patru bărbați ieșiseră din ascunzători care mai de care mai ciudate și o încolțiră pe Rose. Cel mai înalt dintre ei ce emana o aura de superioritate a spus privind-o pe Rose ca și cum ar fi cea mai mica dintre grijile lui:

“Pe ea băieți”

Toți 4 au început sa alerge spre calma și aparent neajutorata copila.Cu o simpla și eleganta lovitura de picior ea scoase deja un bărbat din lupta. Fara cel mai mic efort ea se feri de o lovitura a unuia dintre cei 3 ramași și îl arunca cu putere pe cel ce a încercat sa o lovească în alt atacator lăsându-i pe cei 2 sa se lovească cu capetele de stâlp și sa zacă inconștienți. Doar unul mai rămăsese, cel rămas stătea nemișcat. Rose plictisita se întoarse și își reluase drumul.

Crezând ca copila și-a lăsat garda jos el o ataca, însa fu surprins când fu azvârlit în partea cealaltă a străzii Rose îşi reluase iar drumul însa pentru a 1000 oara în seara aceea se opri si se întoarse spre locul de unde se auzea un aplaudat apăsat si sarcastic. Ochii ei albăstriii părăsiseră asfaltul pentru prima data si rămăseseră fixaţi pe tipul de 22 de ani cu parul blond si privirea ciocolatie si suava. Sunetul ce umplu liniştea in care se aflaseră cei 2 dispăru. Într-un final, realizând ca Rose nu spune nimic si nici nu va spune, bărbatul îşi drese vocea apoi spuse:

“Te-ai schimbat”

Liniştea se aşternu iar, Rose tăcu menţinându-şi expresia neutră. Privirea ei nu îl părăsiră nici o clipa pe tipul din fata ei ce începea sa o facă sa se simtă agitata:

“Eşti ca o statuie”continua bărbatul.

Văzând ca nu obţine nici cea mai mica reacţie din partea lui Rose el se apropia de ea atât de mult încât ii despărţea doar 5 cm de aer. Rose nu reacţiona in nici un fel. Bărbatul o apuca pe Rose de barbie si spuse nervos:

“Ce e cu tine Rose? De ce eşti astfel? Nu mai simţi nimic pentru mine? Te-au schimbat anii ăştia chiar atât de mult?”

Rose nu afişa nici o reacţie, era ca o statuie doar ca de data aceasta “statuia” a spus dându-se putin înapoi, îngenunchind si aplecându-şi capul:

“Te voi apăra cu preţul vieţii mele Jerrar”

Uimit de reacţia Rosei, Jerrar o apuca pe Rose de barbie, înălţându-i capul astfel încât sa poată sa o privească in ochii.

“Ridică-te”

Rose se ridica fara nici un cuvânt iar Jerrar ii puse mana la gat, o împinse cu brutalitate in stâlpul de lângă iei dându-i cu capul de el si făcându-l sa sângereze putin. El începu sa o strângea de gat din ce in ce mai tare, setea de sânge si răzbunare i se citea in privire. Rose rămăsese calma, chipul ei rămăsese neutru, nu reacţiona desi amândoi ştiau ca daca Rose vroia putea sa îl omoare pe Jerrar in 2 secunde.

In momentul in care Rose şi-a închis ochii parca acceptându-şi moartea, Jerrar exasperat de reacţia ei care aproape nu exista a spus eliberându-l:

“Ce e cu tine? Cum poţi sa iţi accepţi moartea atât de uşor?”

“Am pierdut de mult dreptul de a trai, viaţa mea sta in mâinile tale”

“De ce? De când eşti aşa? De când ai devenit aşa?”

“… De când nu am putut sa îl apăr pe tatăl sau, atunci când i-am jurat loialitate… Am jurat ca îl voi proteja dar.. nu am putut.De aceea am de gând sa îmi ţin promisiunea ce i-am făcut-o înainte sa moara. Viaţa mea e in mâinile tale, daca doreşti sa mi-o sfârşeşti nu te voi împiedica, insa atâta timp cat am suflare te voi proteja cu orice preţ”

“Atunci de ce nu i-ai lăsat pe tipii aia sa te omoare. Ştii ca sunt angajaţii mei. Asta nu înseamnă ca nu vrei sa mori si ca vrei sa trăieşti?”

“Da, ştiam ca sunt angajaţii tai. Daca vrei sa ma omori sunt de acord DAR voi pieri doar de mana ta”

“Eşti o femeie foarte cruda. Urmează-mă”

Fara nici un cuvânt Rose făcu întocmai ce ii spuse Jerrar, fara sa ceara explicaţii fara nimic altceva. Cei 2 au mers la vila lui Jerrar. Imediat ce au intrat in câlă Jerrar a întrebat fara sa ii pese daca întrebarea ar putea sa o rănească sau nu pe Rose:

“De ce m-ai părăsit atunci?”

“Aveam 8 ani iar… tatăl tau nu vroia ca noi 2 sa fim apropiaţi aşa ca ma trimis la o şcoală de gardieni.. care sa dovedit a fi o şcoală de asasini”

“De ce te-ai întors atunci când aveam 17 ani? Nu absolviseşi… scoală”

“Tatăl tau a considerat ca sunt talentata si ca ma antrenasem destul aşa ca ma chemat înapoi pentru a fi gardianul lui”

“Poate ca daca nu te întorceai atunci eu nu mas fi îndrăgostit de tine…”

“Da, iar tatăl tau ar fi inca in viaţa”

“Rose, spune-mi te rog. Tu ma iubeşti?”

“Jerrar… au trecut 5 ani de atunci, am 20 de ani… m-am schimbat nu mai sunt fetiţa aceea care eram, nu mai am inima, sentimentele mele au pierit de mult, insa nu toate mi-a mai rămas unul, el e tot ce am: loialitatea.

“Minţi”

“Nu te mint”

“E târziu, vom continua discuţia aceasta alta data. Sunt prea obosit sa ma cer cu tine”

“Da noapte buna stăpâne”

Jerrar vru sa se întoarcă, sa protesteze dar nu mai avea forţa pentru a se lupte cu încăpăţânare Rosei, el repeta doar cuvintele “Noapte buna” apoi pleca.

Rose era deja obişnuită cu vila cu 2 etaje, ea pleca in camera ei de când fusese gardianul tatălui lui Jerrar.

Camera era neschimbata, toate lucrurile erau neatinse, părea ca nimeni nu a intrat la ea in camera de când plecase. Totul era exact la fel mai putin patul ce era inca cald. Rose se puse pe el si luase o perna in braţe. Simţind mirosul atât de familiar al parfumului lui Jerrar începu sa strângă perna mai tare si imaginându-l pe Jerrar in locul pernei. Rose inca îl iubea pe Jerrar, nu trecea o clipa in care ea nu se gândea la el. Ea inca îl iubea, îl iubeam mult, dar Jerrar nu avea sa afle niciodată de sentimentele ei pentru el, Rose pierduse dreptul de a trai, de a fi fericita, de a iubi, pierduse totul.

Lunile au trecut iar relaţia dintre Rose si Jerrar nu se îmbunătăţise de loc. Rose era tot distanta si rece iar Jerrar inca încerca sa o facă sa devina mai vesela si sa o facă fericita, el inca o iubea si nu vroia ca femeia de care e îndrăgostit sa fie trista.

După 4 luni de când Rose devenise gardianul lui Jerrar si îl apucase de multe… multe atacuri (148 in total) venise in sfârşit data de 22 iunie si anume ziua de naştere al lui Jerrar. Datorita statutului sau de om de afaceri Jerrar era nevoit sa dea o petrecere mare si fastuoasa cu prilejul împlinirii frumoasei vârste de 23 de ani.

Pe tot parcursul petrecerii Rose îşi ţinuseră ochii pe Jerrar si pe tot ce îl înconjura. Totul părea sa fie desprins dintr-un film, Jerrar in costumul lui negru si elegant vorbind cu afaceriştii, Rose in rochia ei albastra fara bretele urmărindu-l cu privirea, totul patria sa fie dintr-un film cu spioni, unul care nu avea sa aibă un Happy ending.

Brusc luminile din încăpere se stinseră iar Rose fugi spre Jerrar si îl duse in alta camera pentru al putea proteja mai bine. Ei nu ii pasa ce se întâmpla cu invitaţii, doar Jerrar conta.In doua secunde cei 2 se aflau in camera lui Jerrar si începură sa se panicheze. Rose simţind pericolul îl puse pe Jerrar la pământ protejându-l cu propriul ei corp. Geamurile se spărsese, câteva globuri groase si grele se înfipseră in perete. Prin geamul spart intrară 3 tipi ci pistoale. Ei îndreptaseră pistolul spre Jerrar. Instinctiv Rose luaseră pistolul ce era legat de piciorul ei drept, îndreptase ţeava pistolului spre atacatori si înainte ca aceştia sa poată sa reacţioneze Rose trase fara tragere de inima in cei 3 lăsându-i sa cada morţi pe podeaua rece si dura.

Ştiind ca pericolul nu e departe ea îl scoase pe Jerrar din camera aceea si îl duse in camera ei ce o umpluse cu capcane si arme. O secunda de neatenţie fu mortala… se auzi o împuşcătură asurzitoare. Un ţipăt surd veni din partea Rosei ce fu socata de scena ce tocmai se petrecu in fata ei. Corpul aproape fara suflare al lui Jerrar căzu in braţele Rosei.In 2 secunde atacatorul căzu la pământ fara suflare cu un glonţ de 10 mm înfipt in inima din partea Rosei.

Tremurând incontrolabil Rose a spus cu o tristeţe neobişnuit de mare in glas:

“De ce? De ce mai aparat? Eu eram tinta lui! Eu trebuia sa te apar!”

“Rose, ce fel de bărbat as fi daca as las-o pe femeia pe care o iubesc sa fie rănită chiar in fata ochilor mei?”

“Nu îmi vine sa cred… chiar si in situaţia asta… tot baliverne spui. Trebuia sa fiu atenta! Cum de mu l-am văzut in camera? Era in camera asta nenorocita iar eu nu l-am văzut!”

“In sfârşit, era si timpul…”

“Ce?”

“In sfârşit o vad iar pe vechea Rose.In sfârşit am o reacţie din partea ta, desi as fi vrut sa te vad zâmbind”

“Ce… ce vrei sa spui?”

“Rose… tu plângi”

“Ce…?”

Rose surprinsa îşi duse mana la ochii si realiza ca intrade var plângea. Ţipetele de teroare se auzeau din partea cealaltă a uşii. Sirenele asurzitoare se auzeau in fata conacului.In sfârşit veniseră poliţiştii si ambulanta ce Rose o chema înainte de al aduce pe Jerrar in camera ei.

“Pleacă”a spus Jerrar abia răsuflând.

“Ce?”

“E clar ca nu mai am de trăit. Pleacă vrea sa uiţi tot, vreau sa fii fericita, vreau sa fii iar Rose care o ştiam înainte, acea Rose ce zâmbea, ce avea încredere in oameni, cea care adora sa ii facă pe ceilalţi sa zâmbească si iubea sa carte. Vreau sa fi fericita”

“Nu mai vorbi, o sa te oboseşti. Nu pleca, nu vreau sa fiu singura, nu vreau sa fiu singura din nou… nu mai vreau”

Rose îşi rupse rochia si ii bandaja rana ce sângera abundent a lui Jerrar.

“Rose, e prea târziu”

“Idiotule! Nu mai vorbi, nu vreau sa te pierd, nu acum, nu aici vreau sa stai lângă mine, sa zâmbeşti cum faci mereu, te vreau aproape de mine “

“Rose măcar acum te rog spune-mi… ce simţi pentru mine?”

“Te iubesc, evident ca te iubesc”

“As fi vrut sa stiu asta mai devreme… Rose… te… iubesc… Zâmbeşte.. mica.. mea Rose…”

Lacrimile fierbinţi ale Rosei au început sa cada pe chipul palid al lui Jerrar. Inima Rosei era sfărâmata in mii de bucăţi pentru a doua oara din cauza aceluiaşi bărbat. Un ultim sărut de adio pe buzele lui vineri a fost tot ceea ce Rose a putut sa ii dea lui Jerrar înainte de a pieri. Trupul lui devenea rece ca gheata iar tenul din ce in ce mai palid. Ştergându-şi lacrimile a pus trupul fara suflare al singurului bărbat care la iubit cu adevărat pe patul ei moale. Rose lua banii ce ia economisit si cheile maşinii împreună cu câteva haine si sari pe fereastra fara sa fie văzute de nimeni. Rapid urca in maşina fara sa se mai uite la haosul din urma ei.

Lacrimile ce odinioară fuseseră fierbinţi deveniseră reci ca gheara, chipul ei devenea din ce in ce mai palid, buzele trandafirii începeau sa se învineţească iar inima abia mai bătea din cauza durerii ce o sufoca. Rose apăsa pedala de acceleraţie atât de tare încât crezu ca o va rupe, viteza maxima legala fu de mult timp depăşita dar ei nu ii pasa de asta, ea dorea doar sa scape de haosul ce se petrecea in urma ei si in sufletul ei, haosul ce avea sa o bântuie seara de seara. Privirea eu rămăseseră ţintuita pe drumul din fata ei, nu avea un loc unde dorea sa se duca dar ştia sigur un lucru, trebuia sa plece… sa plece departe, in alt oraş, undeva departe.

Nu se opri din condus, era ca un robot, conducea deja de o zi si doua nopţi. Oboseala într-un sfârşit îşi spuse cuvântul, Rose se opri la un hotel unde luase o camera mica. Imediat ce intra in camera ea se trânti in pat si adormi instant. A doua zi lasă cheile camerei la recepţie, îşi cumpărase un bur ger si porni iar la drum.Se simţea mai liniştită, somnul o ajuta mult, inca simţea acel întuneric in sufletul ei care ii spunea ca e numai vina ei. Din când in când mintea ii mai zbura la Jerrar dar revenea imediat cu picioarele pe pământ.

După o săptămână ajunse in sfârşit la Las vargas, oraşul placerilor si nebuniilor ce spera ea ca ar reuşi sa o facă sa uite tot ce se întâmplase. Adânc in sufletul ei, Rose ştia ca nu va uita niciodată de Jerrar si ca nu se va ierta pentru ceea ce faci.

Rose se caza la un hotel ce nu iasă prea mult in evidenta si se baga imediat la culcare. Când veni noaptea ea se îmbracă cu ceva mai sexy si merse la un club din apropierea hotelului. Când intra in club începu sa danseze si încerca sa se distreze, in seara aceea dorea sa uite de tot, de cine era de ce se întâmplase, de tot.La un moment dat nişte tipi au început sa flirteze cu ea iar Rose le răspundea la flirt pana la urma ce avea de pierdut?

“Rose, haide sa bem ceva” a spus unul din cei 2 tipi ce flirtau ci Rose.

“Ok Andy”

Cei 3 se duseră la bar si comandaseră ceva. Câteva secunde mai târziu un grup de tipe si băieţi veniseră spre Rose si cei 2 parteneri ai ei.

“Hei Andy, căţel şmecher cine e prietena ta?”

“Buna băieţi, ea e Rose. Rose ei sunt gaşca mea: Maya, Roxana, Mihail, Grey si Alice”

“Buna “a spus Rose dând mana cu fiecare din ei.

“Unde e Naru?”întrebă Andy.

“Trebuie sa vina imediat. Hei Naru aici!”

“Care-i treaba”întrebă un tip ce se apropia de “grupul vesel”.

In momentul in care Rose la văzut pe Naru aproape ca scăpă paharul cu băutura din mana. Începu sa tremure iar o lacrima ii căzu din ochiul drept.

“J… Jerrar?”întrebă Rose cu un glas tremurat.

Naru semăna întocmai cu Jerrar, erau ca doua picături de apa.

“Îl ştii pe Jerrar?”întrebă Naru.

“Cum adică daca îl stiu. Nu eşti tu?”

“Nu, eu sunt fratele lui geamăn… Naru, am fost despărţiţi când părinţii noştri au divorţat.”

“Oh… scuze pentru confuzie. Scuzaţi-mă”a spus Rose plecând si ştergându-şi lacrimile.

“Unde te duci?”

“Ma duc la baie vin imediat”

Rose pleca la baie si isis dase cu apa pe fata încercând sa se calmeze si sa aducă bătaia nebuneasca a inimii sale la normal. După ce se linişti si se şterse pe fata ea ieşi din baie. Imediat ce paşii in afara băii auzi o voce cunoscuta ce ii aducea durerea in inima.

“De unde îl ştii pe Jerrar?”

“Eram… vechi prieteni.”Rose nu se uita la Naru, nu avea curajul, îşi puse din nou acea expresie de nepătruns ce nu trăda nici unul din miile de sentimente ce le simţea.

“Eraţi? Sa întâmplat ceva?”

“Da. Pui prea multe întrebări pentru binele tau”

Rose pleca spre grup fara nici un alt cuvânt in plus.

La un moment dat Naru a spus:

“Băieţi eu si Rose avem putina treaba. Trebuie sa plecam.”

Naru o luase pe Rose de mana si o trase afara din club lăsându-i pe prietenii lui sa îşi imagineze tot felul de scenarii erotice ce sar putea întâmpla. Cei 2 se apropiaseră de un Bmw negru iar Naru deschise usa si o împinse pe Rose înăuntru spunând:

“Minţi, şti mai multe decât vrei sa araţi”

“Te înşeli”

“Şti. Am dreptate? Şti ca Jerrar e mort.De aceea ai plâns atunci.”

“Eşti detectiv sau ce? Nu am nevoie de un tanc sa aibă grija de mine.”

“Ai o legătură cu moartea lui nu?”a spus Naru ignorând insulta Rosei.

“Da” a spus Rose fara sa îl privească”

Naru o lua pe Rose de umăr si o azvârli pe jos.

“Ce sa întâmplat atunci? Vorbeşte!”

“Eram gardianul lui…”

“Si? Vorbeşte o data in mama mă-sii!”

“A murit din vina mea… el ma apăra de un glonţ. Eu trebuia sa fiu cea lovita, eu trebuia sa fiu cea ce îl apără. Eu… îmi pare rău..”

Naru se năpusti asupra ei, se puse deasupra Rosei si începu sa o strângea de gat din ce in ce mai tare.

“Dami un motiv pentru care sa nu te omor căţea!”

Hmm… Nu o sa te las eu!”

Rose îl azvârli pe Naru cu o uşurinţă ce îl uimi pe acesta.

“Tatăl tau… el a sfârşit apărându-mă şi-a dat viaţa pentru a ma salva, la fel si fratele tau. Sa mor… daca ai fi vrut sa ma omori cu 5 luni in urma nu as fi avut nimic în potriva deoarece din cauza mea tatăl tau şi-a pierdut viaţa… dar cat am fost cu Jerrar… timpul petrecut alături de el… nu stiu ce sa întâmplat, nu stiu nici măcar când a reuşit sa ma facă sa ma schimb in felul asta dar a făcut-o. Hmm… băiatul ala a fost mereu o pacoste, o pacoste pe care am iubito, o pacoste care ma învăţat cat de preţioasă poate fi viaţa…

“Eşti o curva egoista, şti nu?”

“Nu, nu sunt. Daca te las sa ma omori, daca… te-aş lăsa sa îmi iei viaţa aceasta ce mia fost încredinţată de tatăl tau si de Jerrar asta, ei bine asta ar fi o palma peste fata pentru amândoi! Ei mi-au încredinţat viaţa lor si eu am de gând sa o preţuiesc. Voi trai cat si pentru Jerrar si tatăl tau. Nimeni nu are dreptul sa îmi ia aceasta viaţa ce atâţia oameni sau sacrificat sa ma ajute sa o păstrez! Nu o sa te las sa faci asta fratelui si tata lui tau…”

Naru tăcu din gura si privi gânditor asfaltul. Rose pleca fara nici un cuvânt, se urca in maşina ei si dispăru. Nimeni nu a mai auzit de ea de atunci dar… un lucru e sigur, ea trăieşte undeva acolo fericita respectându-şi promisiunea.

~După 40 de ani~

“Jerrar… cat ai de gând sa ma faci sa aştept? Mi-ai respectat promisiunea fata de tine… acum pregăteşte… după 40 de ani lungi… am de gând sa te revăd in sfârşit”

“Rose…”

“Se pare ca nu mai aveai răbdare, nu, Jerrar? Ei bine nici eu.In sfârşit te revăd dragul si scumpul meu Jerrar. Cine ştie, poate ca acolo sus zeii ne vor lăsa sa fim împreună. Jerrar… te iubesc”

Lumina din ochii ca gheata ai Rosei începea sa se stingă încet încet si începeau sa fie acoperită de pleoapele ei ce deveneau din ce in ce mai grele. Tenul ce odinioară era fin si catifelat ii devenea din ce in ce mai palid. Trupul i se răcea iar inima ei ce indurase multe suferinţe si bucurii începea sa bata din ce in ce mai rar. Aparatul din camera de spital ce umplea liniştea cu un lipăit discret ce opri o data cu bătaia inimii Rosei. O ultima lacrima se scurse pe obrajii ei brăzdat de vânt in timp ce din buzele ei ieşea un cuvânt ce se pierdu pe la jumătatea lui.

“Je… rr..a.. r”

22 de gânduri despre &8222;Sweet sacrifice-Alee&8221;

  1. O, ce frumos. Cred că este cea mai lungă compunere şi una dintre cele mai bune. Nu ştiu, le-am citit pe toate şi toate au acel ceva care merită să câştige. Totuşi, revenind la compunerea ta, Alee, mie mi-a păcut super mult. E genială. Şi trebuie să adaug că este singura compunere scrisă frumos, în sensul că nu are greşeli gramaticale, are diacritice… În orice caz, este scrisă ca de o adevărată scriitoare. Meriţi un mare 5. Succes! :*

  2. Pingback: Ajutor va roggg :o3 | Where wild roses grow

  3. Offf ,offf,offf mai Alee mai ( e de bine, just wait for it :)))! Se vede ca ai muncit mult la ea si ca ti-ai dat toata silinta ! E lunga, e scrisa corect gramatical, are diacritice, e expresiva si ma lasat gata ! Din partea mea primesti 5 puncte *pentru ca B nu-mi da voie sa-ti dau 10 * pe care ti le ofer cu toata inima ! :*

  4. Pingback: Ajutatima cu un vot :D | Where wild roses grow

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s