City of angels–concurs ”She will be loved” by Lexy.

Lumina purpurie îi dansa pe față iar ochii lui erau atrași de altcineva.Sclipirea aceea care cândva îmi era menită acum o făcea pe ea fericită.Am tras aer în piept în ciuda corsetului care mă strângea și mi-am mutat privirea pe sală.

Deodată,s-a ridicat și a plecat de la masă fără să spună un cuvânt.Mi-am proptit chipul în căușul mâinii și priveam cum lumina desenează pe masa lăcuită mii de forme aparținând mișcării Browniene.Mi-am mușcat buza de jos și am așteptat.Orchestra atingea note subtile care mă vătămau.Durerea care venise odată cu gândul că el ar putea fi cu ea chiar acum mă omora.I-am cerut doar dragostea,nimic mai mult.

–Ești bine?

Vocea lui era caldă și senină,nu părea să fugă de nimeni și nimic așa că m-am uitat la el reținându-mi lacrimile.I-am atins mâna ce se odihnea pe umărul meu gol și am dat din cap afirmativ.S-a așezat din nou la masă,de data asta fiind mai cordial,aproape fiind conștient de existența mea.

Toată viața am fost doar o fantomă,niciodată nu am trăit cu adevărat.Mi-am cumpărat soarta direct din iad iar acum aveam să plătesc pentru asta cu ce am mai scump.I-am întâlnit privirea ce se așternea pe chipul meu cadavric.Un sfânt păcătos,asta era el.

M-am ridicat de la masă și am pornit spre ieșire.Ecoul pașilor mei sacadați se auzeau în tot holul de marmură.Lumina lunii se juca în părul meu și am ieșit afară,în zăpadă,fără haină.Nu m-a urmărit.Din nou m-a păcălit.

Cu chipul căzut,privirea fiindu-mi ațintită pe stratul de nea ce se formase în câteva ore am văzut cum lacrimile au căzut și au topit mici porțiuni.Din nou plângeam pentru o fantasmă,o iubire moartă încă de la început.

Frigul puse stăpânire pe mine dar nu mai conta nimic.Mi-am îmbrățișat trupul pătruns de miile de sulițe de gheață și am privit luna.Șuvițele de păr se jucau haotic prin fața ochilor mei și am șoptit ca pentru mine : Te urăsc… .Cui îi erau adresate cuvintele astea?Lui,cel care m-a disecat și m-a împrăștiat peste tot sau mie,vieții mele?

Mi-am  strâns buzele vineții amorțite de la frig și le-am mușcat din nou.De ciudă de data asta pentru că în loc să mai fiu o piedică în calea vieții lui,puteam să fiu un spectator la o poveste de dragoste mai puternică decât timpul.

A fost un adevăr,dar au fost și consecințe.Împotriva lui,o defensivă slabă mă poate omorâ.Pierdută în orașul îngerilor,așa mă simțeam.Bântuiam străzile,deveneam ceea ce am fost mereu,o fantomă.

Am vrut să pășesc din nou în zăpadă însă o mână puternică m-a prins.Nu am putut să mă uit în spate,eram vlăguită dar știam că e el.Am găsit o fărâmă de putere în mine și am surâs.Priveam în gol iar el era în spatele meu,stând și privindu-mă ca un judecător.

–Hai înăuntru.a spus în cele din urmă.

Am tras aer sacadat în piept și mi-am închis ochii uscați.Nu puteam intra din nou acolo,voiam să scap și să îi scap de mine.Mi-am mișcat capul,negând.Simțeam cum în sfârșit prind curaj iar aripile îmi sunt atribuite.

–De ce mi-ai făcut asta?am spus absentă.

Nu mi-a răspuns însă m-am întors spre el.Îl priveam cu ochi împăienjeniți și umflați de plâns.Tremuram,iar el își ținea mâinile în buzunar.Am venit aici cu un scop,acela de a-l întregi pe el.Nu mi-am dat seama că pentru a face asta trebuia să mă abandonez.O iubea pe ea,iar ea era mama.

”În orașul îngerilor nu-mi puteam găsi îngerul.”

Un gând despre &8222;City of angels–concurs ”She will be loved” by Lexy.&8221;

  1. Pingback: Lost in Wonderland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s