Capitolul II: Pasărea îşi ia zborul.

–Îmi pare rău!am spus coborând din maşină,fugind către cei pe care maşina îi atinse cu botul.

–Nu-i nimic.spuse o fată care îşi masa piciorul pentru a nu se învineţi.Mulţimea îşi continuă drumul şi se pare că nu avea să se vorbească despre asta.

Ike scotea ce e mai rău din mine.Orele trebuiau să înceapă şi mi-am luat geanta de piele neagră cu ţinte aurii şi am fugit către uşile mari ale liceului “Silverowl Drewblair-Colette”,prescurtat S.D.C.

Clădirea imensă în care se ţin orele de clasă părea un conac părăsit care mai apoi a fost reabilitat şi mobilat pentru noi.Nu suportam gândul că va trebui să renunţ la anumite lucruri pe care le folosesc zi de zi,insă în special,nu suportam gândul că Ike este printre noi, “cei aleşi.”

Păseam pe coridorul mare,fără pic de elevi şi treceam pe lângă uşile mari de lemn sculptat atent către biroul directoarei.Doamna Lake este o femeie bine,de aproximativ 50 de ani dar care arată ca una de 25 din cauza demonului ei,o flină superbă,neagră cu ochi de smarald.Am ajuns în faţa uşii pe care era aplicată o baghetă aurie unde era scris cu litere negre : Dna.Lake R.Am deschis cu grijă uşa şi am intrat.Mă aştepta lângă birou,privind pe fereastră marea de copii care intra pe uşile liceului.Ira,pantera care lenevea pe scaunul ei îşi aţinti ochii sticloşi către mine şi îşi arătă colţi când glasul Dnei Lake o linişti.

–Domnişoară Raven,ne întâlnim din nou.

Părul negru,lung până la genunchi îi acoperea spatele.Era îmbrăcată cu un costum bleu decorat cu dantelă la baza fustei destul de scurte.Picioarele lungi şi subţiri le ţinea unul în faţa celuilalt şi braţele încrucişate la piept.

–Bună ziua şi dvs. am reuşit să spun eu cu un aer tupeist.

–Allexis,ce părere ai de “recolta” de anul acesta?spuse şi ea făcându-mi semn să mă uit pe fereastră.După o tăcere de două minute am spus sec:

–Idioţi.

–Mulţumesc.Poţi lua loc acum,vreau să vorbim lucruri serioase.Ira!

Felina coborâ de pe scaun şi trecând pe lângă mine începu să mârâie dar trecu la locul ei cuminte.Pe pereţii crem erau aceleaşi mii de diplome pe care numele “Roxanne Lake” era gravat.Poze cu familia ei erau peste tot pe birou,printre care şi poze cu mine,Ike şi alţii.

–Vreau să vorbim despre anul acesta.Ştii despre ce e vorba în mare însă vreau să fii pregătită şi de aceea te-am chemat prin scrisoarea aceea.

–Am o întrebare,dacă îmi permiteţi.

–Desigur.

–Tuturor le faceţi instrucţia asta sau doar mie pentru faptul că mă cheamă Raven şă că nu sunt ceea ce par.

–Allexis,eşti cea mai bună elevă a mea dintre cei mai buni.Vreau să îşi garantez succesul.Faptul că prin venele tale nu curge sânge,este altă treabă.Ştii bine că dintre cei 100 de elevi ale claselor din ultimul an,doar un grup de 5 vor absolvi…

–…ceilalţi sfârşind prin a fi supuşi unui test pe viaţă şi pe moarte.Rata de succes a acestui test este de…

–…0%100.Ţi-ai făcut temele.

–Am gene bune.

–Pentru că anul acesta este un an special…

–…adică eu termin liceul…

–…consiliul a hotărât ca norma care va absolvi să fie de 10,cu alte cuvinte veţi lucra în pereche.

–Poftim?

–Până acum aţi fost instruiţi separat însă va trebui să aplicaţi tot ce aţi învăţat în aceşti 3 ani în pereche.Poftim,acesta este partenerul tău.

–Partenerul meu?Adică e un băiat?

–Da.

–Şi dacă să spunem că ne îndrăgostim,facem un copil şi ne lăsăm de şcoală.

–Allexis,tu nu poţi face copii.Eşti singura care are partener un băiat… .

–Aaa,da.Mulţumesc că mi-aţi amintit.

–Te întâlneşti cu el în…20 de secunde de acum,la “Hera”.La revedere.

–Mulţumesc că mă daţi afară… .am spus trântind uşa.

Am mers către grădină,locul indicat de Lake,adică foişorul ce o avea în spate pe Hera statuie,înconjuarată de zeci de păuni adevăraţi.Acolo stătea un tip cu spatele la mine,admirând sculptura.M-am apropiat de el,pregătită cu tot şarmul pe care îl deţin şi când mi-am dres glasul ca să-i atrag atenţia am spus:

–Ce dracu’ faci aici LeNoir?!

–Bună Raven.Nu ţi se pare ciudat cum soarta face în aşa fel încât să ne întâlnim mai mereu?a spus apropiindu-se de mine,mâinile sale atingându-mi spatele.

–Lasă-mă ciudatule!am spus împingându-l.

–Eşti rea!Dar îmi place… .Te opui unui lucru absolut normal,firesc.E foarte normal să te îndrăgosteşti,să ştii şi tu.

–Da,dar nu e normal să te îndrăgosteşti de cel mai mare bou al planetei.

–Copii,veţi avea destul timp să faceţi asta.De acum,până la sfârşitul anului veţi lucra împreună iar cel care renunţă sau nu vrea să colaboreze,va fi exmatriculat!a răsunat vocea directoarei care mă lovi ca un trăznet.

–Ai auzit păpuşă?mi-a spus la ureche,braţele lui încolăcindu-se în jurul abdomenului meu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s