Capitolul IX: Legați pe viață.

Dimineaţa mă tachina trimiţând razele soarelui să îmi dezlipească pleoapele.Cu greu,am gemut şi m-am trezit.O durere sfâşietoare îmi fulgeră capul şi mă făcu să tresar.Se pare că băuturile de aseară m-au afectat cam mult.Oh.Imaginile din seara cu pricina au început să mi se învârtă prin minte şi să sară în sus ca nebunele.Mi-am adus aminte de dans,de confesiunea lui Ike,de tragerea la sorţi,de faţa lui Corinne când mi-a văzut groaza pe chip,de scăparea mea şi a lui Ike de pe holuri şi desigur,de momentul în care l-am lăsat cu ochii în soare şi sincer,aproape,cu pantalonii în vine.

Am lăsat să îmi scape un chicot cât timp mă îndreptam spre baie.În oglindă am putut vedea chipul ponosit al unei tinere care ar trebui să fie în floarea vârstei.Pungile adânci de sub ochi,buzele umflate de la sărut şi alcool,şi desigur,nelipsitul păr ciufulit spuneau cam tot.Am nevoie de companie masculină cât mai repede.

Am ieşit după un duş rapid şi rece şi am trecut pe lângă panoul cu touch-screen care avea pe el un maaare semn de exclamare.Mi-am îndreptat atenţia spre el şi am citit avertismentul de dedesubt:

“Rămân :2 ore şi 47 de minute până la dueluri”

Ce dracu?!Cât am putut dormi?3 zile pentru numele Lui Dumnezeu!Am început să scotocesc înnebunită prin dulap după ceva de îmbrăcat.În mai puţin de 3 ore aveam să dau piept cu toată puterea unei femele alpha iar eu…am dormit!Bine că îngrijitoarea mi-a pregătit…ce?

Pe un umeraş atârna un sac de haine.Am tras fermoarul în jos şi am putut vedea o costumaţie pregătită special.Lângă minunăţia neagră era un bilet.

“Draga mea,

îţi scriu aceste rânduri ca prietenă,nu ca mentor sau director.Eşti în pericol,dar mai întâi,trebuie să te concentrezi pe duelul cu Corinne Fairwolf.E ageră,aşa cum e o femelă alpha,se aprinde uşor însă e nesăbuită.Îşi calculează la repezeală acţiunile şi va da greş.Fii cumpătată.De multe ori are tendinţa de a trage în ţeapă.Scumpo,e ultima oară când mă vei asculta.Au apărut complicaţii pe drum şi…ei bine…nu ne vom mai întâlni.Nu în viaţa aceasta.Vreau să intri în arenă şi să o faci praf cum l-ai făcut pe colegul tău din a 5-a!Îmi pun speranţele în tine,eu,tatăl tău şi mama ta.

Cu drag şi speranţă,Roxanne Lake”

Lacrimi se iveau în colţul ochilor dar mi-am înfrânat miile de ace ce-mi străpungeau inima.Lake e moartă.Tocmai am citit un mesaj de adio de la fiinţa care m-a privit cum cresc,care a avut grijă de mine ca o mamă.Am tras aer în piept şi mi-am mutat privirea spre costum.Corsetul din piele neagră se mula perfect pe talia mea,şi-mi susţinea sânii,ridicându-i.Pantalonii,tot de piele,scurţi erau acoperiţi de trena care cobora din spatele corsetului ce-mi ajungea până în spatele genunchilor.Cizmele care îmi acopereau coapsele aveau tocuri.

–Ash!am comandat iar corbul se prezentă pe mâna mea.Mă privea cu ochi ageri şi am pornit spre arenă.

Mulțimea fierbea.Se anunțase o întârziere dar nimeni nu știa despre ce e vorba.Am pășit printre oamenii care se dădeau la o parte din calea mea și cu grijă se fereau să nu fie atinși de mine.Reputația mea nu era una foarte bună,eram cunoscută drept fata care omoară tot ce vede.Se pare că pe oponenta mea nu o speria asta,însă aveam de gând să-i bag mințile în cap.

În dreptul arenei m-am oprit.Nu vedeam pe nimeni cunoscut până nu mi-am auzit numele.

–Allexis!

Ike venea spre mine cu repeziciune.

–Wow.a spus ajungând în fața mea.

–Termină!Ce este?

–Lake a dispărut.Conducerea încearcă să se mobilizeze pentru a găsi un înlocuitor și pentru a continua festivitățile.

–Știu.

–Ce știi?

–De Lake.Am primit un mesaj de la ea în care îmi spunea că au apărut complicații și că ea e…ei bine,moartă.am spus.

–All… .

–Nu!am spus oprindu-l.Dacă mă îmbrățișezi își vor da seama că suntem vulnerabili.

–Scuze.Nu știu ce-i cu mine.Nu mă simt în apele mele.

–Trebuie să-ți revii!Nu o poți lăsa pe Sasha să te omoare.

–Nu o voi lăsa.Știu că nu e corect dar…

–Dar ce?am spus apropiindu-mă de el.

–E mai complicat.Trebuie să plec.

–Dar duelul… .

–Voi fi acolo!

*

Pe holul liceului nu mai era nimeni.Toată suflarea se strânsese să vadă spectacolul uriaș ce avea să înceapă după ce se alegea următorul director.

–Mă bucur că ai reuşit să ajungi.

–Hai Kei,ce vrei?

–Vreau să te ajut.

–Nu mă poți ajuta decât… aaah!

Secunda următoare eram pe podea.Gâtul îmi era pe jumătate perforat iar lângă capul meu se așeză Kei.

–Ți-am lăsat puterea de a alege însă tu faci aceeași greșeala mereu și alegi calea mai grea.

–Du-te dr-rracu!

–Șhhh,nu poți vorbi,e din cauză că am cam exagerat cu adâncimea,sper că nu a ieșit și pe partea cealaltă totuși.Hai să o facem!

Kei a scos cuțitul pe care l-a folosit pentru a-i tăia gâtul lui Ike și și-a secționat gâtul în partea opusă.Se apropie de gura lui Ike și îl forță să bea.Încet,Ike se completa.Kei își pierdea din puteri,acestea revenindu-i lui Ike.Totul avea să fie bine,cu sau fără voia lui.

*

–Doamnelor și domnilor,vă rugăm să ne scuzați de această mică întârziere însă avem plăcerea de a vă anunța că Comitetul de Asistenţă al Liceului Silverowl Drewblair-Colette și-a ales noul Director de Asistență Externă.În urma unui accident nefericit produs după Balul Nopții de Foc,am pierdut o colegă dragă,o directoare fascinantă și mai ales,o prietenă.. .

–Dacă prietenii se omoară între ei mai nou.am spus pentru mine.

–Avem onoarea de a vă prezenta,acum,în ajunul Festivităților de Absolvire a Liceului Silverowl Drewblair-Colette,noul conducător al liceului și anume,Profesor Rhea Lesst,specializat în observarea și căutarea speciilor pierdute sau pe cale de dispariție.Vă rugăm,aplauze pentru un bărbat extraordinar!

–Nu cred așa ceva!am spus văzând cum cel mai mare trădător existent era ridicat în slăvi.

–Hei,am pierdut ceva?a spus Ike apărând din mulțime.

–L-au numit pe Lesst Director!

–Poftim?Nemernicul ăla nici măcar nu a vrut să-mi dea o notă maximă pe cel mai bun eseu al meu din liceu.

–Ce ne facem?Tipul ăla mă urăște de moarte.

–Ce spui?

–Dat fiind specia mea rară,am avut multe…întâlniri cu el care nu au fost chiar atât de frumoase.Tipul îl cunoștea pe tata pentru că…el l-a omorât.

–Și el știe?

–Da,și vrea să mă omoare pentru a mă reduce la tăcere.

–Acum,pot să declar deschise Duelurile Liceului Silverowl Drewblair-Colette!Prima echipă este invitată să pășească alături de noi în arenă.Leonrado Massimo şi Paris Bryony sunt așteptați în arenă!

Toată lumea amuțise.Am privit toate ușile care dădeau spre arenă și inima a început să-mi bată nebunește când am văzut numele meu scris cu litere care erau în flăcări.Pe țărâna albă pășise Leonardo,care a intrat pe ușa deasupra căreia era atârnat numele lui modelat din fier forjat,care în lumina soarelui își schimbau forma.Demonul lui era impresionant,un leu cu o coamă deasă,zbârlită.Era un exemplar extraordinar,cu o blană stufoasă.Paris ieși pe ușa semnalată cu numele ei pe care înfloreau diverse flori.Lângă ea se târa un șarpe de dimensiuni mari.

În surdină,glasul ce răsuna în fiecare pauză și la fiecare sărbătoare a liceului,anunță începerea duelului însă Paris deja era jos,cu o vagă amintire a Demonului ei.

–Și câștigătorul acestui duel este domnul Leonardo Massimo!

Mulțimea a început să aplaude și să strige numele lui înnebunită până acesta a fost condus către ieșirea din arenă iar lui Paris i se întocmea certificatul de deces.Lumea era atât de crudă încât vedea doar victoria lui Leonardo nu și moartea lui Paris.

–Hei,ești bine?l-am auzit într-un sfârșit pe Ike.

–De ce nu aș fi?am răspuns eu tăios.

–Hei,nu te răsti la mine!a spus furios,apuncându-mă de încheietura mâinii stângi.

–Ike,dă-mi drumul!Mă doare!am spus eu împingându-l.Ce e cu tine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s