Capitolul 2.Growing pain.

WAr_theme_by_griffsnuff

„Trecuseră mai mult de 18 ani de când a murit mama.Lumea era pustie fără o prezenţă feminină,iar cu tata nu se prea putea discuta.Duceam o viaţă banală de adolescentă-mergeam la şcoală,unde „dragii” mei colegi îmi făceau zilele mult mai frumoase,veneam acasă unde stăteam singură cu Jay,apoi mâncam,dormeam şi îmi vedeam de viaţa mea.Doar două luni mă mai despărţeau de bursa mult dorită la una din cele mai bune facultăţi din New York,şi atunci aveam să scap de de toţi pentru totdeauna!Tatăl meu nu-mi va simţi lipsa…e mult prea ocupat cu afacerea aşa-numitei „familii”,iar Jay…e greu de explicat însă viaţa mea se va schimba radical în următoarele două luni.”

Rutina matinală reîncepuse.Ceasul suna întruna ca un nebun şi am întins mâna să îl opresc,reuşind doar să-l dărâmm şi să-l fac bucăţi.Mi-am ridicat capul de pe birou,unde adormiseşi pe la 3 dimineaţa şi am clipit de mai multe ori văzând înţeţoşat şi am încercat să mă ridic de pe scaun.Eram complet amorţită dar am reuşit să ajung cu greu până la baie,unde mi-am clătit faţa cu apă.

–Robin!!!se auzi vocea lui Jay.Unde eşti?!

–Te rog…caută-mă pe afară!am ţipat din baie,fiind cu capul în chiuvetă.

–Aici era prinţesa noastră mică!a spus cu zâmbetul ăla mare pe faţă.Nu înţelegeam cum putea fi omul ăla atât de fericit.

–Ce vrei?am întrebat privindu-l adormită.

–Având în vedere că doar ce ai întârziat la economie,o materie extrem de importantă în viitoarea ta carieră,mai nimic.a spus rezemându-se de tocul uşii.L-am privit timp de două secunde ca proasta şi am început să ţip în timp ce aruncam cu haine prin cameră.Mi-am făcut geanta în grabă,şi am ieşit pe uşă ciufulita,cu hainele alandala pe mine şi am urcat în maşină alături de Jay.

A demarat în forţă şi în 15 minute eram în faţa liceului.Îmi căutam înnebunită telefonul când Jay mi-a spus să plec,că oricum mai aveam câteva ore.Am ieşit îndreptându-mă spre intrare,când am fost oprită brusc de doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine bleumarin,necunoscuţi.I-am privit şi am simţit ameninţarea.Am făcut un pas în spate,şi s-au năpustit asupra mea.Am auzit un sunet ciudat şi am fost umbriţi de un vultur alb,iar unul din bărbaţii de lângă mine a fost lovit în plin de Jay.Bărbatul a căzut pe asfalt,Jay ocupându-se de el.Cel care mă ţinea pe mine şi-a privit colegul desfigurat de pumnii rapizi ai lui Jay şi atunci am tras de mâna lui,dezechilibrându-l,şi l-am lovit în piept,apoi în gât cu piciorul.M-am uitat la Jay care îl umplea de sânge pe bărbatul care stătea întins pe asfalt şi am fugit către ei strigând:

–Jay!Jay!!Lasă-l…!

–Dar te-a atacat!

–Dar sunt bine!S-o ştergem de aici.i-am spus trăgându-l de geacă,fugind către maşină.

Am trântit portiera şi chiar atunci s-a sunat şi miile de elevi au ieşit în curte,dând piept cu cei doi ce zăceau în bălţi de sânge.

–Ce facem?am întrebat privind curtea liceului.

–Fugim?a spus el ştergându-şi mâinile.

–Nu pot fugi!Kristen,tata,prietenele mele…nu pot Jay!

–Doar pentru puţin timp!Ne vom întoarce.

L-am privit ceva secunde şi am întrebat:

–Ce a fost aia?

–Ce vrei să spui?a spus el prefăcându-se că nu ştie despre ce e vorba,evitând subiectul.

–Când ai venit după mine… .Ai spus că nu te vei mai separa… .

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Capitolul 2.Growing pain.&8221;

  1. Pingback: Just a chapter for now.Another one later,maybe :D | Lost in Wonderland

    • Nu doar tu ai problema asta,si Ankita a spus acelasi lucru iar raspunsul va fi acelasi : Jay e Jay,un personaj carismatic,plin de viata si care are un secret,mai apropiat de cel al lui Tyler dar nu spun nimic 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s