~Chapitre V:Au revoir,mon amant…~

Astazi o noua haita a luat nastere.Imi parea un vis.Carlisle parea foarte multumit de alegerile facut de mine pana acum.Cand ma gandesc la cele intamplate in ultimul timp,cred ca toate s-au intamplat cu un rost:acela de a forma o noua armata,una care sa lupte cu vampiri!

Aveam sa ne mutam si sa parasesc scumpa mea Franta.Imi era greu sa ma despart de familie,de prieteni si de mama,cea care a facut ca pamantul pe care am crescut sa fie sfant pentru mine insa aveam sa razbun sangele varsat fara vina,incepand o noua viata departe,pe pamanturi necunoscute,nordice.

Ren isi intoarse chipul catre mine si imi luase chipul in maini spunand:

–Calla…trebuie sa faci cunostinta cu partea mea din haita.

–Partea ta?am spus confuza.

–Am patru camarazi care mi-au fost alaturi de fiecare data cand am avut nevoie:Solange,Jace si Aimard.

–Sunt doar trei.Al patrulea…

–Al patrulea s-ar putea sa…nu isi faca prezenta astazi,insa il vei cunoaste.Fii sigura de asta.a spus aproape soptind.

Tonul lui grav si serios ma facu pentru prima oara in viata mea sa nu mai vreau sa pun intrebari.Ceva se intamplase sau se va intampla si aveam sa aflu asta cat mai curand.

Un personaj straniu si periculos mai era si tatal lui Ren,Emile,care nu inceta sa faca victime prin neamul nostru,astfel,pedepsindu-i pentru anumite lucruri.Imi era groaza sa ma gandesc la el,pentru ca ii vedeam ochii arzatori,salbatici si ghearele pline de sange.

Un fior m-a trecut pe sira spinarii si atunci am auzit vocea calda a lui Ren:

–Calla…plecam.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Priveam cum regatul ramanea impietrit in timp ce trasura noastra se indeparta.Intrebarile vuiau in capul meu si nu ma puteam gandi la nimic altceva inafara haitei.„Partea mea…” .Cuvintele acestea ma urmareau si ma umbreau cu sentimentul de vina ce se lasa si mai greu pe umerii mei.Cum aveam sa ma revansez vreodata fata de haita,fata de Ren,fata de mostenirea care mi-a fost data?
„Am cutreierat pamanturi,dintre cele mai friguroase si un ocean pentru a trece DINCOLO.Lumea aceea necunoscuta,ale carei mistere ascunse puteau elibera suflete intemnitate pe veci.Creste de munti poleite in cel mai curat argint,metalul interzis,ceruri a-i caror nori grei cerneau petale inghetate,albe ca rochia mea de mireasa.
Eram intr-un oras departat,unul singuratic in care oamenii pareau frumosi si respectuosi.Preveau trasura acoperita de stelute mici,argintii curiosi,altii zambind,altii susotind.De-a lungul strazii pavate cu piatra cubica,erau pravalii care mai de care mai aranjata si dichisita,pregatiti fiind de sosirea noastra.Nu stiu ce le-a spus Carlisle inainte de a veni,insa oamenii de aici au luat asta foarte in serios.
Am ajuns rapid in fata unei case mari,probabil cea mai mare de acolo,si Ren m-a ajutat sa ma dau jos.Multimea de oameni privea uimita cuplul proaspat casatorit,ce se indrepta spre palatul de Adonisé.”
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Am pasit alaturi de Ren pe marmura alba a palatului de Adonisé.Interiorul era perfect pentru o familie regala!
–Inaltimea voastra… .se auzi o voce mieroasa dar totodata volubila venind de undeva din spate.Chipul lui Carlisle se ivi in cele din urma,facand o plecaciune in fata noastra!Ne bucuram sa va avem printre noi.a mai spus.
–Desigur!am spus eu privindu-l confuza.
–As vrea sa va prezint viitorilor camarazi,daca imi permiteti.a spus venind spre noi,intinzandu-mi mana.Ren mi-a dat drumul si l-am apucat de brat pe Carlisle.
–Ce faci?am spus soptit.
–Nu pot risca sa ne descopere intepatii aia adevarata natura,asa ca mai bine joci dupa cum iti cant eu.
Vocea lui avea un iz periculos in voce,lucru ce ma enerva destul incat sa simt cum lupul din mine vroia sa iasa,insa cum am iesit in gradina,un miros cunoscut,puternic imi izbi narile.In jurul unei mese rotunde,erau opt persoane,daca vedeam bine,erau sase barbati si doua femei,ce erau imbracate elegant,una intr-o rochie rosie cu dantela neagra stransa de un corset migalos iar cea de-a doua imbracata cu o rochie verde,pompoasa.Prima lasa buclele castanii sa ii alunece pe umeri,acoperindu-i,iar cealalta avea cositele negre stranse intr-un coc atent,umbrit de o umbreluta asortata rochiei.Barbatii erau la patru ace,toti imbracati in frac negru,numai unul avand fracul gri.Cand am ajuns in fata lor,toti au facut o plecaciune,pentru a pastra aparentele iar atunci am putut observa fetele unora dintre ei:erau supravietuitori ai fostei haite din care faceam si eu parte:Édith-fata cu parul castaniu,Aldéric,Brice si César.
De cealalta parte se aflau camarazii lui Ren,care ma priveau oarecum ciudat,in special fata,Solange.Ceilalti doi probabil credeau ca sunt slaba dupa cum m-a impopotonat Carlisle.Uram asta!Uram tot legat de formalitati!
–Calla… .a spus Ren cuprinzandu-mi talia.Ei sunt Solange,Jace si Aimard.Iar cel care a vrut cu tot dinadinsul sa iasa in evidenta e Collin.Collin Laroche.
254864_497833926915673_1087432674_n_large
Anunțuri

23 de gânduri despre &8222;~Chapitre V:Au revoir,mon amant…~&8221;

  1. Pingback: New Chapter! | Lost in Wonderland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s