~Chapter V-Hera’s revenge~

Ascultam în liniște zgomotele de afară.Oameni cu vieți simple și planuri mărețe pentru o viață.Vântul mișca vălurile de mătase care atârnau prin acmeră,provocându-le să danseze lasciv.Din patul meu priveam răsăritul și simțeam aerul cum îmi umplea plămânii.Niciodată nu m-am mai simțit atât de plină și de vie.

M-am dat leneșă jos din pat și m-am îndreptat spre fereastră.Ceva era în neregulă și mi-am ascultat înstinctul.Am aruncat o privire din nou spre geam și am privit cerul.Norii întunecați se apropiau de regat și am ieșit afară.

Furtuna începu.Vântul nu mai adia lin,ci brăzda fiecare fir de praf.Picături mari de ploaie au început să cadă din cer iar fulgere au luminat pământul.Toată lumea fugea peste tot doar eu rămânând în mijlocul pieței.

–Regină Adeeya!am auzit un strigăt din spate,probabil de la Adonis dar l-am ignorat.Nu aveam timp de el acum,tocmai acum.Deodată,o săgeată de foc mi-a atras atenția și cu cât o priveam ami mult,cu atât se făcea mai mare.

Un impact puternic în monumentul din centru a zguduit pământul,eu rămânând în picioare și am așteptat să se liniștească apele.Oamenii erau speriați și așteptau ca bărbatul ce căzu din cer să-ți ridice privirea.

1-year-anniversaryPe sub gene m-a privit și m-a fixat până s-a ridicat impunător în picioare.S-a îndreptat de spate,pelerina căzând pe lângă trupul lui bine format,și a privit locul în care mă aflam.Nu mă puteam mișca,eram ținută în loc de ceva.M-a privit din nou iar de data aceasta a pornit spre mine.Cu pași mari și siguri s-a apropiat de trupul meu ținut în loc și mi-a ridicat bărbia pentru a-l putea privi.

–Zeus… .am mărăit enervată.

Mulțimea de oameni fremăta și șoptea cuvântul ”zeu” sau ”zeiță”,vorbind de cum le va spori lor viața de acum încolo.Habr nu aveau că ăsta le va fi sfârșitul.

–Athena.a răspuns simplu.Și-a aruncat ochii peste mine și a bătut din palme,totul amuțind.

–Athos a spus că…

–M-a distrus cu ajutorul titanilor?Ce prost… .a zis pocnind din degete pentru a mă putea mișca,începând să râdă.

–Ce cauți aici?

–Încerc să te salvez de la a face ceva…regretabil.a zis apropiindu-se de Adonis.Știi că nu trebuie să ”salvezi” regatul și că Athos te-a trimis aici doar ca să scape de tine,nu?

I-am întâlnit din nou privirea.Era sigur pe ce spunea iar asta mă făcea pe mine proasta dintre noi.Mi-am încleștat dinții și mi-am strâns pumnii.

–Ești furioasă,vrei să te răzbuni.Te înțeleg iubito,iar eu…EU te pot ajuta!

Mi-am dezlipit privirea de la el.Dacă aveam să duc la îndeplinire planul,trebuia să-mi găsesc parteneri pe măsură.

–Athena… .a spus ducându-și mâna spre obrazul meu dar l-am pocnit înainte de a mă atinge.

–Numele meu nu e Athena.am spus ducându-mă spre calul meu.L-am dezlegat de stâlpul unde era ținut și am încălecat pe el.

–Stai puțin…pentru a ajunge în lumea mea,nu trebuie să folosim caii.a spus el punându-și mâna pe botul calului.

Îl priveam nedumerită,apoi a zâmbit din nou și s-a împins în pământ,apoi o coloană de lumină s-a format în locul în care a stat el,ce ajungea până la cer.Mi-am dat ochii peste cap și am făcut ca el.

M-am trezit pe un așezământ luxos,mai luxos decât Regatul.Am pășit timidă pe plăcile pătrate și am ajuns la niște scări.În capul lor domnea un tron de aur pe care erau gravate mai multe motive.L-am privit pe Zeus cum se așează și dintr-o dată,la o altă pocnitură din degete.palatul a prins viață.

–Bun venit pe muntele Olimp!a spus deschizându-și larg brațele.

–Ce e…aici?am întrebat privind columnele frumoase și mărețe,impunătoare,plantele atât de frumoase și răurile de apă și lapte ce curgeau necontenit.

–Asta…draga mea,e casa ta.a spus coborând pe trepte spre mine.Mi-a luat mâna într-a lui și am urcat spre tron.L-am ocolit ușor și am dat peste o întreagă lume.Principala alee ducea la o fântână extraordinară în bazinul căreia erau așezate lumânări și petale de flori iar în jurul ei se aflau câteva femei.Ne-am apropiat de fțntână iar două din cele trei femei au venit spre mine,exclamând bucuroase:

–Athena!!Ce bine îmi pare să te revăd!

–Ele sunt Demetra și Afrodita,zeița culturilor și zeița frumuseții.

–Ce s-a întâmplat,nu ne recunoaște?întrebă blonda,probabil Afrodita.

–E la fel ca la noi… .a spus cealaltă.

–Hera!a strigat Zeus spre cea de-a treia care a rămas la fântână,jucându-se cu apa.Bruneta cu părul lăsat pe spate și pe umeri și-a îndreptat privirea spre mine o clipă și a spus absentă:

Hera_by_redheaded_step_child

–Athena… .apoi s-a întors la păsările ei.

Eram copleșită de…tot.Nu aveam să capăt o viață ușoară,mai ales că eu NU eram Athena.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Oamenii din Regatul Etheea și-au reluat viețile până o nouă bubuitură i-a deranjat.Din valurile imense de praf provocate,ieși triumfătoare Medeea,asemeni unei nimfe ieșite din apele lui Poseidon.Și-a aruncat privirea peste celălalt crater format în momnumentul din piață și s-a îndreptat spre el.Printre fărâmături,un obiect lucea în razele soarelui ce s echinuia să iasă de sub pătura groasă de nori cenușii.S-a aplecat după el și l-a luat în mână ca să-l vadă mai bine.Între degetele ei se afla acum un fulger din aur și a șoptit pentru ea:

–Zeus… .

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;~Chapter V-Hera’s revenge~&8221;

  1. Pingback: Capitol din maraton! | Lost in Wonderland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s