~Capitolul10.Eternal flame~SFÂRŞIT

~Jeaqueline’s POV~

Mi-am înnăbuşit un ţipăat şi mi-am ascuns faţa în pieptul cald al lui Christian.Tremuram de nervi iar el de frică.Avea şarpele ce-i putea curma viaţa într-o clipă strâns tare la piept însă nu-mi dădea drumul.Nu de mine îi era frică.

Imaginea macabră,filmul grotesc ce rula în faţa noastră îmi provoca un val de energie ce mă forţa să mă năpustesc spre Lumen,să-i rup gâtul şi să termin povestea asta odată pentru totdeauna însă vocea senzuală şi plină de căldură a lui Christian a spus cu uimire în vocea sa:

–Ce naiba face?şi mi-a atras atenţia asupra lui Lestat.A tras cu putere de lanţurile argintii şi în timp ce Lumen se apropia de Nathaly şi a prins-o de braţe.Nu voia s-o omoare,nu merita o pedeapsă atât de uşoară.Se zbătea în prinsoarea lui Lestat ca un peşte aflat pe mal.Coşciugele încă erau acolo,iar în cel în care am fost întemniţată o aştepta.

Nathaly se apropie de Lumen şi privind-o în ochi,i-a smuls colierul de la gât şi i-a făcut un semn uşor din cap lui Lestat,acesta strângând-o mult mai tare pe Lumen,Nathaly reuşind sa-i rupă gâtul,măcar pentru a o încetini şi a lăsat-o în coşciug,trântind capacul deasupra.

Nathaly îl privea cu dragoste pe Lestat,şi nu a reuşit să se abţină şi l-a strâns în braţe puternic,acesta răspunzând.Legătura lor mereu m-a fascinat şi mi-am dorit să creez una,măcar pe jumate cât a lor.Christian mă sărută pe frunte şi mi-am îndreptat privirea spre el.

–Ce ţi-au făcut?am întrebat sărutându-l.

–Nathaly mi-a injectat ceva şi am simţit din nou cum e să fii…viu.a spus privindu-i pe cei doi.Îl simţeam mult mai distant decât a fost înainte,acum parcă ceva îl atrăgea.Acel ceva numindu-se absolut întâmplător Nathaly.Ştii ce mi-a făcut?a mai spus în cele din urmă.

–E un amestec ciudat,provenit de prin famiilile Vuur-Ethiya.Sânge de vampir,de zână şi vârcolac…se pare că din astea trei este compus sângele uman şi când îţi este administrat,revii la umanitate.

Puteam vedea în ochii lui durerea.Durerea pierderii imense,pierderea eternităţii.Mă privea pierdut şi am reuşit să-mi ţin lacrimile în frâu şi am zis:

–E doar pentru o scurtă perioadă de timp.Sunt sigură că a vrut doar să-i păcălească pe cei doi!am spus eu întorcându-i chipul spre mine.Nu-ţi fă griji!Sângele de nemuritor nu-ţi va fi modificat pentru că sângele de Moştenitor rămâne pentru totdeauna în corpul tău.

–Ar trebui să plecăm.se auzi vocea lui Lestat spărgând bariera dintre mine şi Christian.M-am ridicat,ajutându-l şi pe el şi am întrebat:

–Unde vom merge?

–Unde Porţile Iadului s-au deschis.Castelul Winchester.a spus Nathaly.

the_blue_dress_01_by_insomnia_stock-d52d4e2

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Noaptea se aşternmea asupra castelului ce se înălţa maiestuos deasupra pădurii.Am înaintat cu rapiditate spre porţile castelului şi i-am spus lui Charles să dea afară toţi oamenii din castel,puţini la număr de altfel.

S-a întors cu faţa către mine şi a spus:

–Ducesă,să ştiţi că aţi fost cea mai bună stăpână.Nu vă voi uita niciodată.sărutându-mi mâna după care a plecat.

–Ar trebui să fiu gelos?a întrebat Christian,ignorând cu totul prezenţa lui Lestat.

–Dar ai de ce?am spus intrând hotărâtă în castel.Asta avea să se termine.Acum!

Nici nu am apucat să fac primii paşi spre scări că am fost prinsă de gât.şi strânsă de pieptul lui Vladimir.

–Vladimir?s-a auzit vocea plină de confuzie a lui Nathaly care a vrut să vină spre noi,dar atunci a scos o ţepuşă şi mi-a rezemat-o de gât.

–Voi lua în sfârşit ce e al meu!a răcnit vampirul turbat de furie şi putere.Voi lua Ochiul şi în sfârşit voi domni peste vampiri.Chiar şi peste Moştenitori!a spus apăsând mai tare vârful ţepuşei în gâtul meu.Privirea celor trei a fost îmblânzită.Nu ştiam dacă era efectul cuvintelor atât de puternice însă ştiu sigur că ceva se va întâmpla.Am închis ochii pregătindu-mă să mor şi am simţit două mâini puternice cum mă trag spre nicăieri.Trupul lui Vladimir se îndrepta necontrolat spre Nathaly,care l-a prins într-o strânsoare complicată şi corpul fără vlagă a lui a căzut la pământ,capul lui atărnând în mâna micuţă a lui Nathaly care a spus:

–Şi eu am luat în sfârşit ce e al meu!

Am privit în spatele meu şi m-am izbit de două făclii albastre ce ardeau mocnit şi am spus:

–Damian?Dar te-am vazut arz…

–Shh… .Ţi-am promis că voi fi alături de tine,ducesă.a spus zâmbind şi i-am sărit în braţe.

–Mai taci!Nici nu ştii ce frică mi-a fost!Am crezut că o să mor din cauza ta în temniţa aia!

–Damian!se auzi glasul cristalin al lui Nathaly.

–Iubito… .a spus el sărutând-o cu patos.Braţele lor se regăseau după zeci de ani şi păreau că nu se vor mai dezlipi din acea îmbrăţişare care părea că reprezintă regăsirea a doi îngeri ce sunt defapt,diavoli.

–Ce vom face de acum încolo?a spus ea speriată,unindu-şi fruntea cu a lui.

–Trebuie să distrugem Ochiul.a spus serios.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Eram în salonul unde Damian a fost prins şi condamnat.Într-un cerc făcut din praf de oase,acelaşi care a fost folosit drept tranchilizant pentru a mă răpi stăteau cele trei pietre,triumfătoare.Singura metodă prin care puteam să distrugem tot ceea ce era legat de ele şi de existenţa lor.În cameră nu mai era nimeni.Am aprins o torţă iar când să aprind cercul,o lovitură puternică mă trânti la podea,scăpând torţa pe marginea unei perdeli,aceasta aprinzându-se şi cuprinzând întreaga perdea.

S-a aplecat să recupreze pietrele şi atunci am izbit+o de şemineu,reuşind să iau pietrele şi să fug în holul mare.Am strigat „Lumen!” şi am fugit spre camera mea.Castelul era deja cuprins de flăcări şi probabil nu mai era nimeni înăuntru.Am trântit uşa cu putere,ascunzând pietrele în dulapul maiestuos,lucrat cu grijă.Uşa fu spulberată în secunda imediată şi Lumen mă ţinea de gât,aplecată spre balustrada balconului din cameră.Simţeam cum încet încet alunec şi deja anticipam înţepăturile crengilor uscate cum îmi străpung carnea.Am închis ochii,iar când i-am deschis,Christian o împinse pe Lumen peste balustradă reuşind să scap,şi să ies de acolo.

Se agăţa de el şi îl ţinea strâns de mână.

–Nu îmi da drumul!!a ţipat ea,aruncând o privire în jurul ei.El a tras aer în piept şi a spus privind-o cu ură:

–Lumen,ştii că te iubesc.Mereu am făcut-o însă o iubesc mai mult pe ea.şi i-a dat drumul.

Privea împietrit cum sora lui biologică este străpunsă de mii şi mii de suliţe de lemn,şi cum îşi dă suflarea.Îşi acoperi gura şi nasul cu mâneca,şi încercă să găsească o ieşire însă a dat peste Lestat care l-a luat de braţ,strângându-l puternic şi i-a spus:

–Ai grijă de ea!şi l-a împins spre uşa mare din castel,el sacrificându-se odată cu pietrele.

Stăteam alături de Nathaly şi Damian şi priveam de la depărtare cum castelul Winchester este ruinat de făcări.Şiroaie de lacrimi se scurgeau pe obrajii mânjiţi de timp cu cele mai urâte poveri.Am simţit mâna lui Nathaly pe spatele meu,încercând să mă consolezeînsă simplul gând că bărbaţii la care am ţinut cel mai mult au pierit înghiţiţi de flăcări mă făceau să-mi doresc moartea.Mi-am cufundat chipul în umărul lui Nathaly când glasul lui Damian grăi:

–E Christian!Trăieşte!!

Atunci mi-am întors chipul spre castel şi l-am văzut alergând spre noi.Mi-am şters lacrimile şi m-am dus spre el să îl ajut.L-am prins chiar înainte să clacheze şi l-am sărutat,nepăsându-mi de altceva decât de faptul că e în viaţă.

–Lestat…e…acolo.a spus arătând spre castel.Mi-a spus să…am grijă de tine.mi-a zis punându-şi mâna pe obrazul meu,reuşind să zâmbească.

–Ştiu.am spus strângându-l în braţe.În sfârşit,s-a terminat.am spus uşurată.

–De-abia a început tot,scumpo.a spus el zâmbindu-mi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Lestat a ales să se sacrifice din nou,dar nu doar pentru mine ci pentru dragostea dintre mine şi Christian în care el a crezut.Putea să-l lase pe Christian acolo,însă nu a făcut-o.Împreună am luptat împotriva unor duşmani de temut care nu ar fi ezitat să ne mcelărească.Lumen-sora lui Christian care l-a trădat şi a primit ce a meritat.Mi-a spus că a avut grijă ca sora lui să nu uite vreodată ce i-a spus.Cuvintele acelea au rămas şi acum un mister pentru mine.Zack-cel care m-a atras într-o capcană mortală dar care şi-a găsit sfârşitul în mâinile lui Nathaly la fel ca şi Vladimir,creatorul ei.

După sute de ani de încercări ,strămoşii mei au reuşit să clădească o clădire care nu avea să-şi găsească sfârşitul prea curând.Desigur,Ochiul Diavolului încă sălşluia sub patul care a rămas intact şi nu a fost atins de flăcări,la fel ca şi piatra,celelalte două insă s-au topit,nefiind în mediul lor.Cum piatra a călătorit mii de ani iar acum sălăşluieşte pe degetul meu,chiar acum când vă povestesc viaţa mea,vă voi dezvălui altă dată,sau probabil niciodată.

1062604999_SIWHUCRPWBPMCOT_large

9 gânduri despre &8222;~Capitolul10.Eternal flame~SFÂRŞIT&8221;

  1. Pingback: Aaaaannnd…cut! | Lost in Wonderland

  2. Say fucking whaaaaat?
    Sorry for that B. but you,my dear are amazing!Stiam din prima ca acest ultim capitol ma v-a emotiona! Ca de obicei ma surprinzi …..dupa atata timp de cand te cunosc ma tot surprinzi ceea ce e formidabil!

  3. Ahhhhh..uite cumnu pot pleca fara sa citesca cest ultim capitol…asta se numeste dependenta :X Deci…awwww in sfarsit un moment romantic Damy&Nath :X:X:X:X: scuze dar nu puteam incepe cu altceva.
    Lumen e moarta de Vladimir m-am ocupat, de fapt s-a ocupat Nath :))) Damy traieste Jeaqueline a ramas cu Chris :X Yeeeey, dar cu totii stim ca nu e sfarsitul deci deabia astept next-ul :X
    Un capitol minunat…ultima parte, ah superba, descrierile perfecte nici nu stiu ce sa-ti zic…a fost minunat :X

    • Ma bucur ca ti-a placut!Promit ca urmatorul volum va avea mai multe momente Damy-Nath,pentru ca na,ei stiu mai multe decat Jeaqueline si Chris 😀
      Am fost sceptica in privinta ultimei parti,mai ales a ultimei propozitii insa…ma bucur ca mi-a iesit!

  4. Cât de tareeeeeeeee. Pur și simplu totul a ieșit perfect. Toată lumea e fericită, chiar și eu! Ești minunată Blair. Acum, așteptăm cu sufletul la gură volumul III, pentru că eu una, sunt sigură că ne vei surprinde din nou. ♥♥

  5. oo doo dooo<3 ador finalurile fericite dar…dupa cate a facut Lumen imi e putin mila de ea si ma intreb ce ia spus lui Cristian? mia placut la nebunie sfarsitul abia astept sa citesc volumul 3 😀 <3<3<3<3<3<3<3

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s