~Capitolul4.Bloody Mistake!~

~Lilian’s POV~
Ţipătul se mai auzi odată.Probabil din acelaşi gătlej obosit de chicoteli.Ne-am îndepărtat,iar el a pornit în goană spre sala mare,unde balul continuă şi fără noi.Am rămas în urmă,călcând pe urmele lui Christian.Parcă umbrele paşilor lui rămaseră pe lemnul uscat şi prăfuit.Cum am ajuns în pragul uşii mari,mi-am priponit mâinile de ramele uşii foarte mari şi ceva m-a oprit.Acum mă ţinem de acele rame groase,pentru a nu cădea.Respiram din ce în ce mai greu,corpul parcă îmi era posedat de cineva care vroia să moară.Ştiam şi cine e acea fiinţă…Jeaqueline,dar nu se putea,nu acum.Am încercat să fac un pas,iar o adiere rece de iarnă mă izbi,şi mă făcu să tremur.M-am sprijinit de marginea scărilor de lemn,şi am privit în gol.Mintea îmi era acum învăluită de gânduri negre,sinistre.EA mă împingea să o fac dar ceva în mine se opunea.Trebuia să ajung mai repede în salon,pentru că orice ar fi fost,trebuie să fi speriat al naibii de rău persoanele prezente.Am făcut un pas,iar piciorul a atins prima treaptă,la fel şi pe a doua,dar totul mergea cu greutate.De ce se opunea EA începerii unei vieţi noi,unui secol în care răzbunarea va domina,în care prea iubitului Lestat i se putea face dreptate…?A ajuns într-un sfărşit acolo,iar oamenii erau împiteriţi de-a dreptul.Nimeni nu mişca,nici măcar unul,însă Christian vorbea cu cineva.M-am apropiat şi cum am păşit pe podeaua lucioasă a salonului,i-am perturbat liniştea şi i-am distrus concentrarea,pentru că imediat,ochii lui,care fură de un galben intens,acum reveniseră la întunericul nopţii.Mă privea iar eu puteam citi în ochii lui confuzia şi îngrijorarea,dar eu am tot continuat să merg,până am ajuns în dreptul lui.În faţa lui zăcea pe podea Damian,plin de sânge,încolăcit în jurul trupului unei fete micuţe.Nu mi-am putut stăpâni mirarea,aşa că palmele mi-au devenit lacăt buzelor,iar mai apoi mi-am mutat privirea disperată spre Christian.Privea gânditor întregul peisaj ce i se aşternea sub ochii plini de amintiri însângerate.Acest Înger al morţii ascundea ceva,ceva atât de întunecat încât atunci când va ieşi la iveală,nu va avea precedent.L-am privit uimită cum stă ca o stană de piatră,ţinându-şi bărbia cu degetul mare şi cel arătător de la mâna dreaptă.Când eram din ce în ce mai pierdută,totul a început să prindă viaţă,voci,şuşoteli,totul atât de frustrant.Christian s-a întors spre mulţimea care vorbea în neştire,care bârfea,şi după câteva încercăi nereuşite de a-i face să tacă,a strigat din adâncul lui iar sala a amuţit.Toţi îl priveau şi aşteptau ca el să vorbească.Şi-a dres glasul şi a spus serios:
–Nu vă faceţi griji.Probabil că ceea ce aţi văzut vi se pare extraordinar.Ceva nemaiîntâlnit până acum dar nu e…e un om obişnuit,care a băut prea mult şi care a făcut o faptă groaznică în ajunul acestei sărbători.a spus arătând spre mine.Dumnezeule…îi constrângea pe toţi!Puteam să jur că sunt peste 150 de persoane în acea casă,iar el…le ştergea amintirea faptei lui Damian.Tuturor!!Nu putea face asta decât cu…Oh nu!mi-am spus atingând medalionul cu Ochiul Diavolului.Din cauza lui,iar dacă Christian ar fi fost separat de el,puterile l-ar fi părăsit iar el ar fi…murit.Ochii lui mă priveau,dar nu exprimau nimic.Erau pur şi simplu goi.Mă examina din cap până în picioare,stând cu mâna încă întinsă spre mine.Nici eu nu mă aşteptam la asta,ca el,prinţul meu să fie unul din semenii mei,un vampir care cunoaşte puteri nelimitate dar dacă ar fi separat de mine,ar pleca.Definitv aşa cum şi Lestat a făcut-o.Nu vroiam din nou să  trec prin asta,aşa că i-am dat mâna iar el mi-a strâns-o şi a mimat un „mulţumesc”,în timp ce „vraja”mulţimii trebuia finalizată.Mă privea şi întrebări îi zburdau prin minte,cum ar fi…”ea de ce nu reacţionează ca ceilalţi?”sau”cum voi putea pleca de aici fără să mor?”.Un lucru îl uita,un lucru esenţial în această ecuaţie bine pusă la punct,şi anume…faptul că atunci când deţii puterea Ochiului Diavolului,nu mai diferenţiezi oamenii de vampiri.Lucru care se putea vedea în faptele lui…
~Christian’s POV~
Ştiam de când am venit că e specială,şi continua să mă surprindă.A păşit alături de mine în acest tango mortal,surâzând,în privirea ei zărindu-se nişte flăcări viclene.Damian avea să fie ucis.Asta era la sigur,pentru că deşi i-am constrâns pe toţi,ea era martorul tăcut al acestei crime,cu care era de acord,spre nedumerirea mea.
În scurt timp,în castel au dat buzna oficialităţile,care l-au luat pe Damian,încâtuşat cu lanţuri de argint.Durerea i se pute citi oriunde pe trup,deoarece,pielea îi era pergamentată,venele se agăţau şi se încâlceau pe oasele putrede de timp,din cauză că sângele,cel care îl menţineau în viaţă,era acum istorie pentru ele,iar ochii îi erau adânciţi şi îndureraţi.Nu avea s-o mai vadă pe Nathaly niciodată,nici măcar nu-şi mai putea cere scuze pentru ceea ce a făcut…
Lilian urmări toată scena de la balconul din camera sa,iar eu priveam cum amicul meu era dus spre moarte,dar nu puteam face nimic doar dacă…
–La naiba!am spus încă privind spre trăsura care se depărta din ce în ce mai mult de noi.Damian le va spune de Ochiul Diavolului.

6 gânduri despre &8222;~Capitolul4.Bloody Mistake!~&8221;

  1. Pingback: Maratonul a inceput!! | Blair's Bloody World

  2. Deci e… wow. Mi-a fost dor de descrierile tale care mă lasă cu gura căscată. A fost mirific, vreau tot mai mult, nu mă pot sătura. O întrebare doar: Care e povestea cea nouă? M-aș bucura să mă apuc de citit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s