Capitolul10.

~Nathaly’s pov~
Era seară deja când m-am decis să ies afară.Trebuia s-o iau la întrebări până nu afla „moştenitoarea” şi se ducea totul de râpă.După spusele lui Damian,era la cabaretul din centrul orşului,un loc la care şi femeile aveau acces.Am ajuns acolo în câteva secunde,şi asigurându-mă că nu mă vede nimeni cunoscut,am intrat.Fete peste tot,îmbrăcate sumar sau deloc,bărbaţi implorând pentru încă un dans,bancnote aruncate,şi fum de ţigarete peste tot.Era specific.Undeva,pe o scenă îndepărtată am putut vedea chipul celui mai mare coşmar al meu.Se unduia lasciv în braţele unui bărbat,care o sorbea din priviri,pe ritmuri încete.Am vrut să mă duc la ea,să-i stric seara aşa cum ea îmi distrusese viaţa,însă după ce un om a trecut prin faţa mea,a dispărut.
–Ce naiba?am întrebat uitându-mă disperată în colo şi-n coace când un bărbat mă luase de braţ,şi mă trimisese într-o cabină slab luminată.Am cercetat cu grijă holul micuţ pe care m-am trezit că-l traversam,până am ajuns într-un fel de cabină comună.Măsuţe de toaletă cu oglinzi decorate cu pene colorate.evantaie,paiete,costume extravagante erau ocupate de fete ce se machiau.O femeie mai în vârstă mă apucase de mână şi-mi spuse dur:
–Ai întârziat!
–Poftim?am întrebat confuză.
–Nu eşti tu Nathaly?m-a întrebat uitându-se la mine ca la ultimul om.
–Ba da!
–Atunci trebuie să intri pe scenă!a spus aşezându-mă la o măsuţă.Mă priveam încercând să ies de acolo,când cineva se aplecă peste umărul meu şi-mi spune:
–Bun-venit în lumea mea.zâmbind.
–Lumen… am putut şopti înainte să îi aud râsul strident şi enervant îndepărtându-se…
~My pov~
–Ce nume îi vom pune?
–Hei hei,nu crezi că te cam grăbeşti?mi-a spus Lestat sărutându-mă.
–Nu,nu cred asta!am răspuns eu contradictoriu.
–Îţi place cam mult să te contrazici!a spus plimbându-se de pe un picior pe altul,privind micuţa fiinţă cum scotea diferite sunete.Deodată îl aud spunând:
–Emile.
–Poftim?
–Emile…ca şi nume…
–Fii serios!Vreau ceva special pentru el.
–Şi la ce te-ai gândit?
–Renier…i-am spus privind spre micuţul din patul lui Nathaly.
–„Renier”?Îmi sună mai mult a … vârcolac.a spus în şoaptă.
–Ştiu dar sună bine!Gândeşte-te: „Renier du Lioncourt!
–Ai dreptate,sună bine.dar asta nu o să-i facă pe vecinii noştri supranaturali(vârcolacii)să nu-şi pună întrebări…Mai ales de când te-ai întâlnit cu moştenitorul familiei Vuur.
–Vom creea o diversiune.Va fi perfect.i-am spus după care l-am sărutat uşor pe buze.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
În câteva minute,Nathaly stătea în faţa oglinzii,făcând ultimele reutuşuri când îşi auzi numele strigat de către patroana locului respectiv.Aceasta o luă de bărbie şi îi spuse în timp ce ea zâmbea forţat:
–Să nu mă faci de râs păpuşă!şi a împins-o pe scenă.Era îmbrâcată cu un corset roz pal,ce avea o trenă din pene şi pietricele,iar părul ei roşu lăsat pe spate făcea un contrast uimitor.Stătea în mijlocul scenei când din părţile laterale apărură mai mulţi bărbaţi îmbrăcaţi la costum cu jobene.Unul din ei o luă pe umăr,ea ţinăndu-şi mâinile în lateral,mai apoi o duseră pe marginea scenei.
–La naiba…a spus printre dinţi,continuând să zâmbească.

7 gânduri despre &8222;Capitolul10.&8221;

  1. Pingback: Salut! | Blair's bloody world

  2. La naiba tu fata ! : )))))))) .
    Imi place cum evolueaza lucrurile.More….And more….And more 😀
    Apropo …..De fiecare data cand ma uit la imaginea blogului imi aduc aminte de scena dintre Chuck si Blair :
    „Do you like me ?”
    „Define LIKE !”
    I just love it!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s