Capitolul11.

Luna ieşea maiestuoasă dintre norii cenuşii ce păreau brodaţi cu umbre bleu-marin,de vântul ce mişca uşor crengile uscate ale copacilor.Paşi repezi se auzeau pe pavajul cenuşiu al cărăruii de la intrare,iar foşnetul frunzelor tufelor de trandafiri confirmau faptul că cineva se grăbea să intre.Se scutură de praf pe gratiile din faţa uşii şi apăsă pe clanţa aurie,după care închise uşa zgomotos.Şi-a dat pelerina jos şi atunci fu surprinsă de către Lestat,care o privea pe semi-ăntuneric.Ochii de un albastru atât de deschis,încât te îngheţau,o fixau şi nu a mai putut face niciun pas.Se ridică de pe fotoliul lui,cu paharul de cristal încă în mână,şi vine spre ea ameninţător.

–Unde ai fost?o întrebă ca un soţ gelos.

–M-m-am plimbat?a spus privind în jos,aproape intimidată că fusese prinsă.

–Minţi.a răspuns el,forţând-o să se uite în ochii lui.

–Am fost…off…să o văd pe Lumen.a recunoscut ea într-un final.

–Ai fost să-i faci o vizită de curtoazie trădătoarei?a răbufnit el.

–Trebuia s-o ţin cumva departe de Jeaqueline.Gândeşte-te că ar putea-o omorâ-o la fel cum s-a întâmplat cu Vladimir când a găsit-o…a spus ea oftând.

–Dar a avut tot dreptul…

–Eu l-am omorât!Ca să vă ţin pe voi doi în siguranţă,asta înainte de a deveni ea vampir.

–Ce..?întrebă Lestat de-a dreptul încurcat de situaţie.Vrei să spui că l-ai…omorât pe logodnicul surorii tale?

–Am făcut-o pentru voi… a încercat ea să mai spună ceva dar fu întreruptă de scârţaitul treptelor.Mă uitam la ei cum se certau şi cum încercau să mă ţină cât mai departe de toţi acei oameni.Damian,Lumen…Vladimir.

–Ce se întâmplă.am spus eu stând pe ultima treaptă a scării de lemn,cu Ren în braţe,încercând să-l liniştesc pentru că mă trezise cu plânsul.

–Dragă,du-te înapoi la culcare.Nu e nimic de care trebuie să-ţi faci griji.a spus Nathaly şi oricât aş fi vrut s-o cred,nu puteam.De acolo unde stăteam,păream un copil ce-şi ţine fratele în braţe,şi care şi-a surprins părinţii certându-se.

–Ea e aici,nu?Şi mă vrea moartă.am murmurat eu cu ochii în lacrimi.Lestat i-a aruncat o privire lui Nathaly şi aceasta a amuţit.De unde ştiam eu că Lumen e în oraş.

–Nu trebuie să-ţi faci griji.Noi te vom apăra.a spus Lestat în speranţa că mă va calma.

–Nu ştiţi ce vorbiţi…am spus începând să râd.

–Poftim?a întrebat Nathaly curioasă.

–Cum veţi face faţă,doar voi doi,unei armate întregi?am spus serioasă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Zack nu mai putea sta liniştit.Primise de la fata de aseară,o scrisoare.Ce-i drept,părul ei lung,negru şi ochii de un căprui deschis de culoarea mierii,l-au hipnotizat dar de unde ştia că Jeaqueline avea să plece din ţară fără să ştie nimeni.Era oficial,avea şi blazonul casei regale du point du Lac,dar până nu avea să vadă el cu ochii lui,nu credea.Mâine avea să-i facă o vizită drei. du Lioncourt.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nathaly veni spre mine şi îl luă pe Renier din braţele mele,iar Lestat mă luă de braţ şi mă duse în bibliotecă.Mă privea la fel cum îl priveam şi eu,curioasă şi temătoare în acelaşi timp.

–Trebuie să pleci de aici.a spis aproape şoptit.

–Poftim?!am întrebat de-a dreptul indignată de ceea ce propunea.

–Măcar până se liniştesc apele.

–Nu plec şi vă las să purtaţi un război pentru mine!am răspuns.

–Nu va fi niciun război!a răbufnit el.

–Mai am alte opţiuni?am întrebat văzând că nu am nicio şansă cu el.

–Pleacă.a spus apucându-mă de umeri.

–Bine…dar îl iau pe Ren cu mine.am spus hotărâtă.

–Cum vrei,numai pleacă.Vreau să fii în siguranţă.a spus sărutându-mă pe frunte.

–Plec mâine dimineaţă.Ai grijă,te rog!i-am spus plecând în camera mea.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bagajele erau pregătite la uşă,Nathaly se juca cu Ren înainte să nu îl mai vadă timp de câteva luni.Eu eram în camera mea,pregătind ultimele detalii.Avea să-mi fie dor de acea casă,de oamenii de acolo,de Nath,şi mai ales de Lestat.Mă pregăteam să ies din cameră când aud o fereastră spărgându-se şi pe Nathaly ţipând.Am ajuns în două secunde lângă ea,şi era şocată,nici nu a avut timp să reacţioneze.

–Îmi pare rău.a spus luându-mă în braţe.

–Ce s-a întâmplat?Unde e Renier?

–L-a luat…a spus printre sighiţuri.

–Cine!Nathaly,cine l-a luat?am încercat să o fac să-mi spună.Lestat nu era acasă,se întâlnea cu Damian pentru un ultimatum,iar eu trebuia să mă descurc singură.

–Lumen…dar ştiu exact ce va face.a spus fixând un punc în cameră cu privirea.

–Ce…Ce?!

–Îl duce la Zack.

 

 

4 gânduri despre &8222;Capitolul11.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s