Capitolul6

Razele lunii pătrundeau printre draperiile sângerii,si îmi mângâiau uşor chipul.Puteam simţi că prin oraşul acela maiestuos nu pribegeau doar vampiri,ci şi alte creaturi ale nopţii.Am încercat să închid ochii,să uit acea seară,însă chipul acela rece,ochii ce te îngheţau din prima secundă,rapiditatea si viclenia de care dădea dovadă…cine e Damian?Uşa se deschise încet,iar Lestat a patruns în camera.Pe faţa îi puteam citi îngrijorarea şi teama însă când mă privi,un zâmbet îi încolţi.Îl priveam ca o proastă şi incercam să înţeleg ce mi se întâmplă deşi mi-a fost explicat de mii de ori.Erau ambii,şi el şi Nathaly,mult prea buni pentru mine.Ceva nu se lega în tot planul ăsta al lor de răspândire a vampirismului,ceva ce mă includea neapărat şi pe mine.Mi-am impus să nu mă mai gândesc la lucruri nefireşti,şi să îmi îndrept toată atenţia asupra lui,asupra acelei făpturi a nopţii a cărei frumuseţi punea stăpânire pe tine,şi te imbătai numai la auzul glasului lui.Se aşeză pe pat.Fixa cu privirea perna pufoasă de lângă a mea şi l-am auzit cum spune:
–Nu eşti în siguranţă aici.după care mă ţintuieşte cu privirea.Am crezut că glumeşte însă expresia împietrita de pe faţa lui mă speria.Şi-a încordat pumnul şi a mototolit cearşaful mătăsos parcă regretând că mi-a spus acele vorbe neînsufleţite si dureroase.Era ăsta sfarşitul?Era ăsta capătul relaţiei noastre?Ăsta era chipul ce se afla sub masca aceea angelica si diafana,plina de iubire si puritate?L’am privit preţ de câteva secunde după care am încercat să îmi astâmpăr nervii privind în zare,dar degeaba.

–Din cauza lui Damian?l-am întrebat în speranţa că voi primi măcar un răspuns.L-am mai privit câteva secunde după care m-am ridicat şi am ţâşnit spre uşă când îl aud:

–Ştii bine de ce!a strigat la mine rdicându-se ameninţător.Nu vroiam să stau şi să ascult din nou aceleaşi predici cu ce am voie să fac şi cu ce nu am voie.L-am mai privit o dată şi am ieşit repede pe uşa mare de lemn.La grajduri nu era nimeni aşa că am putut pătrunde cu uşurinţă in boxa lui Sapphire.Părul lui negru si ondulat,coada lungă si întreg corpul lucios,era o minunăţie de cal arabian.Am incălecat pe el,şi am ieşit val-vârtej din curtea conacului.Am alergat până am ajuns pe un câmp.Firele de păr dansau într-o simfonie printre picăturile de ploaie ce cădeau rar.Burniţa,şi era frumos.Luna mare şi argintie se ridica falnică in faţa noastră,iar Sapphire nu contenea din galop.Am închis ochii preţ de o secundă si am simţit cum Sapphire se ridică pe cele două picioare din spate si cum îmi pierd echilibrul,totul numai din cauza unui şarpe.Prin faţa ochilor,mi-au trecut toate etapele vieţii mele,tot ce ar fi trebuit să uit,si la un momentdat,întunericul nopţii ma acapara.Pe scalp am putut simţi cum sangele îmi îmbibă buclele aurii,si devin încâlcite.Mă pierdeam printre amintiri si emoţii,iar tot ce am mai simţit au fost cele doua braţe puternice şi mirosul acela sălbatic de care mă îndrăgostiseşi.

4 gânduri despre &8222;Capitolul6&8221;

  1. Pingback: Hy! « Blair's Bloody World

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s