Capitolul7

Era zi.Puteam simti mirosul dulceag si proaspat al diminetii cum plutea prin jurul meu si a locului in care ma aflam.M-am sprijinit in coate si am aruncat o privire prin camera.Era din lemn,rustica si foarte…salbatica.Daca imi aruncam privirea pe unul din peretii camerei,ii puteam vedea ochii,pe altul ii puteam vedea conturul buzelor,pe scari ii vedeam trupul bine facut si puternic si nu,nu era Lestat.M-am ridicat si m-am dus la fereastra.Era amiaza iar eu nu puteam sa plec.In spatele meu am auzit pasi si m-am intors brusc,la fix cat sa ma prinda de umeri zdravan:

–De ce te-ai ridicat?!ma intreba autoritar.Nu stiam ce sa-i raspund.Ma salvase,nu aveam nici un drept sa ma rastesc inapoi la el,insa orgoliul meu era foarte nemultumit de mine.I-am intors spatele,nesufland o vorba!Privirea lui ma sageta prin tot corpul.Ce era el?I-am putut simti mainile cum se lipesc de talia mea,si cum ma ia pe sus,asezandu-ma din nou pe canapea.Il priveam si simteam cum innebunesc.Ma privea direct in ochi,lucru ce ma facea sa amortesc si sa ma pierd.”Doamne,de ce nu lesin din nou?”m-am intrebat muscandu-mi buza.S-a aplecat peste mine,lucru ce m-a dus cu gandul ca ar vrea sa ma sarute din nou,ca are aceeasi dorinta nebuna de a-mi simti buzele cum ale mele tanjeau dupa ale lui,insa s-a retras,intinzandu-mi o cutiuta argintie.A deschis-o si un miros metalic ma izbi negresit.Lua o lingurita si ma forta sa deschid gura insa eram nesigura pe ce vrea sa faca,dar dupa ce i-am zarit privirea „aceea”,am cedat.In urmatoarea secunda,gura mea era imbibate de gustul acela metalic ametitor.Am inghitit in scarba si a pus deoparte cutiuita:

–Ce naiba a fost aia?l-am intrebat stergandu-ma pe buze.

–In sfarsit,credeam ca esti muta.a spus razand.

–Multumit?Acum,spune-mi ce naiba a fost aia!

–Bine,bine…stiu ce esti,si stiu ca stii ce sunt,asa ca m-am gandit sa-ti vin in ajutor.

–Tu?Mie?Glumesti…i-am spus aruncandu-mi privirea spre fereastra,iar la vederea razelor,incordandu-ma.

–Da…vezi tu Jeaqueline…familia Vuur nu e chiar atat de normala pe cat se pare.Si eu cu atat mai putin.Ce ti-am dat eu e un amestec de cheaguri de sange de vampir,om si zana,care te va ajuta enorm de mult.

–Defineste „ma va ajuta”.i-am spus.

–Vei putea iesi in soare fara ajutorul sangelui lui Nathaly du Carlisle.Vei avea proprietatile unui om,si puterea unui vampir.mi-a spus asigurandu-se ca inteleg.Inca il priveam dubios.De unde o cunostea el pe Nathy?Oare stia de mine si Lestat?Ma cunostea atat de bine pa cat pretindea?M-am ridicat din nou de pe canapea si i-am spus:

–Hai sa facem cunostinta ca doi OAMENI civilizati,nu ca doua creaturi ce se vor moarte,da?Jeaqueline du Lioncourt.i-am spus facand o plecaciune.Se ridica,imi lua mana intr-a sa si imi spuse sarutandu-mi mana:

–Zackharya Vuur,incantat.si atunci mi-a picat fisa.Stateam in casa unui varcolac.Facusesi dragoste cu unul.Un varcolac ma salvase.Iar acum ii eram datoare.Si culmea,era unul si acelasi,si totul numai din vina lor!

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Capitolul7&8221;

  1. si a aparu si Zach..yeeey imi place ca prima lor intalnire a decurs cam la fel ca in caiet…au ajuns tot in pat (app multi o cunosc pe Nath, doar ea e singura care il va transa…gata am spus prea multe dar nu ma pot abtine :D) Neeext 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s