~Capitolul 3- Maktub~

Sunete magice legate strâns de o vrajă antică.Asta ar putea rezuma peisajul mirific ce se întindea la picioarele Lui.Sunete acute,pline de mister şi intrigă,pasiune şi tradiţii împletite printr-un singur cuvânt:Speranţă.Speranţa că ziua de mâine va fi mai bună şi liberă.

moroccan-villa-house-design-of-modern-exterior-lighting-588x385

Luna argintie şi plină domnea asupra reşedinţei minunate care parcă ar fi răsărit subit de sub valurile de nisip înfierbântat de Soare.Palmieri,smochini şi curmali răsăreau împrejurul casei.Ritmuri alerte acompaniate de aceeaşi vioară auzită cândva în Londra răsunau nebune printre bătăile de tobe şi clinchete de taburină.O voce feminină se înălţă cu graţie spre cerul înstelat şi rostea cu atenţie şi dexteritate incantaţii antice într-o limbă necunoscută nordicilor:arabă.

Corzile vioarei erau atinse de arcuş atât de sensibil încât povestea întreaga eternitate a stăpânului,plină de suferinţe,pierderi şi durere.

Trupurile dansatoarelor formau curbe fine şi graţioase,mâinile împletindu-se-ră în aer,formând umbre care păreau că prind viaţă.Mâinile lui fugau cu arcuşul pe corzile vioarei într-un ritm nebun ce emana ură,pasiune şi lovea corzile cu brutalitate.Părul răzleţ îi stătea pe ochi şi îi încadra faţa perfect.Buzele subţiri,nasul fin şi pomeţii accentuaţi de pielea lui albă părea să îl facă desprins din legendele antice ale locuitorilor locurilor.Privirea îi urmărea orice mişcare a degetelor pe corzi şi a închis ochii,lăsându-şi mâinile pradă inimii.

~~Franţa~~

Seara a pus stăpânire pe întreaga ţară.Am reuşit să ies din cameră fără să fiu deranjată sau prinsă.Uram când eram luată la întrebări de cei care trebuiausă mă cunoască cel mai bine.Am atins podeaua salonului în care am avut discuţia cu Damian şi am putut vedea în lumina puternică a lunii cum literele aurite de pe coperta cărţii destul de groase îmi şopteau cuvinte veninoase.Mă atrăgeau într-un fel cum nimic nu a mai făcut-o până acum.Paşii s-au grăbit spre carte şi am luat-o în mâini cuprinzând-o din toate părţile şi am urcat în camera mea din nou.

Îmi mişcam degetele pe coperta ei şi nu am rezistat.Voiam să o citesc însă era ferecată.Am lăsat un sunet de nemulţumire să-mi iasă printre dinţi cât timp frruntea mi -sa încreţit şi am tras cu putere de lacătul ce mă împiedica să o citesc.

Am tras uşor de coperta roţie şi am dat de pagini brodate cu tuş negru.Am trecut prin paginile ei fragile şi subţiri,fiecare cuvânt citit parcă mă vlăguia de puteri.Abia mai puteam da pagina când mi-am pierdut conştiinţa şi am căzut în întuneric,vocea misterioasă şi plină de căldură a unui bărbat învăluindu-mă.

Nathaly intră cu rapiditate în cameră şi l-a văzut pe Christian stând la căpătâiul meu.Şi-a aruncat privirea prin întunericul camerei luminat numai de lună şi a putut vedea literele ce încă străluceau pe copertă.S-a apropiat de ea cu grijă şi a luat-o,cartea închizându-se singură,ferecându-se din nou cu lacătul ca şi când nu ar fi fost niciodată rupt.

–Ce e aia?a întrebat în cele din urmă Christian urmărind scena sinistră de mai devreme.

–.الروح المفقود

Nathaly privea cu ură cartea ce sălăşluia într-o tăcere diabolică pe podea şi şi-a îndreptat privirea spre Christian spunând:

–A fost spiritul pierdut.Caută mereu un altul,fie el viu sau mort pentru a-l închide pe veci înăuntru.Ea nu a citit tot,are şanse să îşi revină însă o putem pierde pe parcurs.E foarte slăbită.a continuat ajungând lăgâ marginea patului privindu-mă.

–Ce putem face?

–Există un singur loc pe acest pământ unde poţi vindeca un vampir.

~~Maroc~~

Uşile mari sculptate în lemn s-au deschis pentru a lăsa umbra lui Xavier să pătrundă în camera decorată tradiţional.Paşii lui răsunau în ecoul mistic iar luminile fade se plimbau uşor pe chipul lui.Slujitorii,dansatoarele şi muzicienii au fugit care încotro,el rămânând singurul care încă îşi cânta suferinţa.

Xavier a apucat vioara de gât şi a frânt-o atrăgându-i atenţia.Sttrăinul frumos şi-a îndreptat pasiv privirea spre el şi l-a privit calm.S-a ridicat fiind mai înalt decât Xavier şi l-a privit în ochi cu superioritate.Privirea lui cenuşie a întâlnit-o pe cea a lui Xavier şi a spus:

–Frate…ce onoare să te am pe meleagurile mele pustii de altfel.

–Lasă-mă cu fraternismele astea!a strigat Xavier la el.Aman,ştiu ce i-ai făcut!Nu aveai permisiunea să părăseşti deşertul,însă tu ai făcut-o!

–Ştii bine ce înseamnă pentru noi!a izbucnit Aman apropiindu-se ameninţător de Xavier.E cel mai important safwa,şi am nevoie de ea!

6 gânduri despre &8222;~Capitolul 3- Maktub~&8221;

  1. Pingback: Chapter from Lestat! | Lost in Wonderland

  2. QMG ! B you really are a Queen! Nu mai e nevoie sa spun ca iubesc capitolul si povestea asta pentru ca tu o sti ! Vreu urmatorul capitol cat mai repede…Lucrurile se cam complica pe aici !
    Btw Happy B-day !:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s