~Capitolul 6-Irreplaceable

Mă simţeam goală.Un fior rece îmi atinse vârful degetelor de la picioare apoi lent,ca veninul unui şarpe,îmi străbătu picioarele până în adâncimea coapselor.Un foc cu flacără de gheaţă se extindea în pântecele mele şi creştea asemeni rodului de iubire al pământenilor,prelungindu-se în mâinile paralizate de moarte.Voiam să ţip.Să mă scap de acea durere groaznică ce îmi pândea sufletul încolţit de primejdie.

Întunericul îmi părea un cer imens,ca în nopţile acelea…când,ei bine,mă cuibăream alături de el şi priveam stelele înconjurând luna.Un zâmbet mi-a atins chipul pângărit de acea duhoare letală ce acum mă învăluia în pierzanie.

Deodată,în golul acela al căderii mele,l-am simţit.Atingerea lui făcea cât toate trupurile omeneşti la un loc.Prezenţa sa îmi făcea inima să îmi bată din nou,după secole de tânjire.Nu după viaţa fadă de muritor,ci după pasiunea aceea,ardoarea care ar topi şi inima unui pirat care îşi încredinţează sufletul oceanului.

Silueta sa era înconjurată de o lumină senzuală,plină de căldură.Pielea albă,ca ceara lumânărilor topite în nopţi de patimă,ochii de un albastru etern,părul blond de înger,un înger cu gheare ascuţite,de felină.Mă privea ca în noaptea în care m-a găsit,pierdută pe străzile umede şi primejdioase.

Cu paşi cumpătaţi,împrejuraţi de scântei ale unei existenţe eterne,se apropia de mine.Îi puteam simţi aura aceea curată şi periculoasă.Exact ca melodia unei sirene,perfectă şi mortală.

Prin coşciugul de sticlă îi puteam urmări toate mişcările.Eram singură şi în acelaşi timp cu el.Nu puteam face diferenţa între vis şi realitate,deşi îmi doream cu adevărat să fie acolo.Rănile provocate de căzătură şi cicatricile blestemului mă împingeau şi mai vânjos către prăpastia pieirii.

Cu chipul presărat de durere s-a oprit lângă mine.Şi-a ridicat mâna şi şi-a presat-o de sticla rece a coşciugului ce mă ţinea departe de îmbrăţişarea lui,de sărutările lui.Priveam cum sticla,sub atingerea lui se topea.Pielea lui tare mi-a atins pieptul şi am simţit cum rana provocată de blestem îmi ia foc şi cum grumazul îmi este sufocat.M-am trezit înconvoindu-mă,zvârcolindu-mă,bătând cu mainile şi picioarele în pereţii coşciugului,simţind că sfârşitul îmi este aproape.

Deodată totul se linişti.

Timpanele îmi bubuiau,nimic nu se mai auzea iar tensiunea şi adrenalina îmi pulsa în vene.Am închis ochii şi coşciugul fu spart,mii de cioburi zburând prin întreaga cameră.Braţele sale m-au cuprins iar trupul meu i-a permis,recunoscându-l.

–Jeaqueline,o,dulce zeiţă.a şoptit.

Şi-a cufundat chipul în scobitura gâtului lăsat pe spate.Eram moale,fără vlagă.Îngenuncheat cum era,m-a sprijinit pe genunchiul lui şi mi-a dat din nou să beau din sângele lui.Înfometată,gâtlejul fiindu-mi zdrobit de intensitatea nevoii,i-am înşfăcat braţul şi am început să trag cu putere.

Gemea.Îl durea iar eu eram cea care îl făcea să sufere.Simţeam,îi simţeam trupul încodându-se sub greutatea mea.Ştiam,era acolo şi mă salva.Din nou.De data aceasta speram să nu îl mai pierd pentru că nu aş fi supravieţuit.

–Gata,gata Jeaqueline!!!

Uşa se deschise şi am putut simţi mirosul lui Christian şi al lui Nathaly,urmat de unul sălbatic şi străin.Lestat a căzut o clipă pe podea,trăgându-şi suflatul iar eu,simţindu-mă puternică şi liberă m-am năpustit ca un animal asupra străinului care îmi părea o ameninţare.Ultimele cuvinte ale lui Aman au fost „Safwa,asta a fost profeţia… .” .I-am rupt beregata,trupul zbătându-i-se pe pardoseală.

M-am ridicat în picioare.Picături de sânge îmi curgeau de pe bărbie pe pieptul dezgolit.Lestat îşi dădu jos haina frumos brodată  şi mi-o aşeză pe umeri,sărutându-mi gâtul şi urmărind cu indexul linia gâtului până la sâni,şoptind:

Mon amour,eşti liberă… .

the_kiss_of_the_vampire_by_vampiredarlla-d37ndk2

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;~Capitolul 6-Irreplaceable&8221;

  1. Pingback: Nou capitol!! | Lost in Wonderland

  2. Omg deci la inceput nu stiu de ce mi-ai adus aminte de Game of Thrones :)). Si stai ce ,profetie auzi . Bine ,nu imi era dor de suspansul asta dar imi era dor de capitolele tale >:D<

  3. Ce secvente minunate si profunde ca asta :” Silueta sa era înconjurată de o lumină senzuală,plină de căldură.Pielea albă,ca ceara lumânărilor topite în nopţi de patimă,ochii de un albastru etern,părul blond de înger,un înger cu gheare ascuţite,de felină.Mă privea ca în noaptea în care m-a găsit,pierdută pe străzile umede şi primejdioase. ” Este absolut perfecta, fantastica, memorabila….astea m-au facut sa imi placa ceea ce scrii si fac din povestile tale ceva unic, nemaivazut…felicitari !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s