Capitolul 1:Straina (Diandra)

Mereu am fugit de ceea ce simteam cu adevarat pentru cineva si asta doar pentru a-i multumi pe cei din jurul meu. Am urmarit intotdeauna sa ii vad fericiti pe cei ca Nathaly, Christian si pe toti pe care ii am aproape de sufletul meu cald si pur, dar niciodata nu am cautat bucuria aceea care sa ma faca sa plutesc printre norii de diamant din inima mea. Am ales sa ma casatoresc cu frumosul  Christian care si-a dat viata pentru mine odata, am vrut sa ma ascund de Nathaly ce se dovedea cea mai buna prietena a mea , una care ma intelegea si ma proteja pe deplin.

Ma puteam ascunde in constiinta mea frageda cat voiam si puteam sa suspin adanc fara ca cineva sa ma vada, dar numai o persoana a reusit sa imi vada adevarata suferinta care imi ardea in suflet si voia sa ma nimiceasca definitiv. Este vorba despre mult iubitul meu Lestat care reusea sa faca ca totul sa para mai usor, mai frumos si mai senzual. Stateam in patul meu de satin alb cu genunchii la piept si plangeam , iar lacrimile de sange imi patau rochia portocalie de chihlimbar care statea sifonata in mainile mele din cauza ca o strangeam atat de tare. Un zgomot brusc m-a facut atenta care venea de dupa usa aproape deschisa a camerei mele vechi pe care timpul si-a pus aripa-i grea. Scartaitul ei  prelung nu era de ignorat , iar cand s-a deschis am putut sa il vad pe Lestat foarte clar cum ma privea de ceva vreme, dar nu a venit sa ma calmeze.

Acum putea inainta cu usurinta si intr-o clipa era langa mine si mi-a ofert un sarut pasional pe gatul meu moale, patimas chiar  si dintr-o data vocea cristalina i-o auzeam in urechea mea mica soptindu-mi:

-Nu te teme, draga mea Jeaqueline …..voi fi alaturi de tine pentru o eternitate si sunt capabil sa inteleg ce simti si ce te framanta. Nu trebuie sa te mai ascunz de mine…noi doi suntem unul. Tu faci parte din mine si eu din tine. Inimile noastre batand uscat pe cerul instelat al noptii vesnice este cel mai frumos lucru din lume. Putem visa si sa zburam pana la sfarsitul lumiisi sa ne intoarcem cu sufletele impacate ca vom ramane impreuna mereu…..

Mereu….am murmurat eu incet incat aveam impresia ca nimeni nu ma auzea.

-Da, dragostea mea, mereu…..voi putea sa te iubesc asa cum nu ai mai facut-o vreodata , dar numai daca ma vei lasa sa patrund in sufletul tau si sa raman acolo.

Un fior rece m-a cuprins deodata si i-am simtit mana alba ca varul atingandu-mi tainic spatele , iar dintr-o data siretul corsetului meu s-a slabit si l-am vazut cazand jos pe covorul  vechi mov. Amandoi ne-am rostogolit in patul cald si foarte curat si puteam vedea ca am devenit altceva….un gand bizar printre stelele care ne priveau acum de pe cerul de abanos sau, poate un suflet pierdut prin melancolia Universului. In acea noapte de vara sarutarile lui mi-au acoperit corpul si sentimentele mele pentru Lestat au putut sa se inteteasca si sa devina mai extinse cu cat il doream mai mult.

Dimneata se apropia cu pasi repezi, iar soarele isi putea imprastia razele lui mangaietoare peste pamantul amortit. De-abia m-am trezit, dar ma simeam in continuare ca intr-un vis care voiam sa nu se sfarseasca niciodata. Mi-am deschis ochii lent, dar Lestat nu era acolo langa mine. Am inaintat putin pana in salonul mare al noii noastre case si l-am auzit zicandu-mi calm:

-Vino, am sa iti prezint pe cineva. Ai nevoie de companie, draga mea…de cineva mai dragut decat mine. Si-asa suntem singuri, dar prefer sa am o siguranta mai mare ca vei fii protejata.

M-am lasat surprinsa de el si asezata pe un scaun negru dintr-un colt al incaperii mari. Simteam un miros ciudat, ca si cand cineva ar mai fi fost alaturi de noi in acea casa, dar nu puteam distinge nimic. Deodata am auzit niste pasi care zguduiau podele din lemn plin de umezeala , iar un chip palid am putut zari din umbra venita de la dulapul din hol. O fiinta straina a patruns in salon pe care Lestat a luat-o de mana si a zambit stins, spunand-mi:

–Jeaqueline, scumpa mea, ea e Isis, o veche prietena de a mea care a insistat sa te cunosca si sa te admire deoarece te apreciaza enorm.

Am putut vedea in fata mea niste ochi albastri ca safirul mort printre fantasmele inimii, un zambet malefic , dar care nu schita nici o reactie vitoare si un par saten inchis care ii ascundea bine urechile mici si delicate de care atarnau niste cercei mari, demni de epoca contemporana. A venit la mine, mi-a luat bratul in mana ei si ii simteam energia patrunzand in mine, iar venele mi se incolaceau pe oase foarte rapid cand ma atingea. Nu a scos nici un cuvnt, doar s-a dus afara si am putut sa vad bucuria pe care o emana cand vedea natura in toata splendoarea ei si culorile vii ce se astreneau de-a lungul peisajului.

Lestat nu s-a dus langa ea, dar eu am putut simti ca este o fiinta blanda, draguta, dar care ascundea ceva de care numai eu mi puteam da seama.

 

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Capitolul 1:Straina (Diandra)&8221;

  1. Pingback: What I did this summer? | Lost in Wonderland

  2. Da…..in sfarsit mult asteptatul capitol. Chiar si eu nu mai aveam rabdare :)))). Ma bucur ca mi l-ai publicat si vreau sa vad parerea tuturor…so cute! Va spun de acum…..!!! VREAU O PARERE SINCERA!!!!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s