Chapter:02

Razele tăioase ale soarelui îi perturbau visele.După episodul din noaptea trecută a reușit să ațipească abia spre dimineață.

Și-a deschis ochii și cu grijă a coborât din pat,asigurându-se că nu mai e nimeni cu ea în casă.Poate pentru că era atât de preocupată de anchetă și tot stresul a făcut-o să o ia razna.Trebuia să deschidă magazinul iar pentru asta avea nevoie de cărți noi și rețete de prăjituri la fel de noi.

A tras pe ea o pereche de blugi,și-a luat cizmele și un sacou și a fugit din casă.

Nu avea mașină așa că a trebuit să meargă până în Westwood,orașul alăturat.

A trecut prin fața casei domnului Sanders iar obloanele erau trase ca de obicei pentru ca razele să poată lumina suprafața micuță a casei lor.Un zâmbet i-a luminat fața chiar când a trecut prin fața terasei lor,făcută din lemn de trandafir,unde soții Sanders își beau cafeaua.Domnul Sanders i-a zâmbit știind că a trecut de episodul acela de coșmar de ieri.Era o zi frumoasă și așa trebuia să fie și ei.

–Kate scumpo,nu ai nevoie ca Emile să te ducă în Westwood?s-a auzit glasul firav și blând al Sofiei Sanders.

–V-am făcut destule probleme,și vă mulțumesc de sprijin dar nu vreau să fiu o povară.

–Oh dragă,nu ești.Cum l-am pierdut pe scumpul Scotty,ne face plăcere să te avem aici,lângă noi și să avem grijă de tine ca de copilul nostru.a spus ea din nou.

–Mulțumesc dnă,a spus ea mai apoi continuând,îmi pare rău pentru ziua de iari domnule și aș dori să vă mulțumesc pentru înțelegere așa că după ce vin de la cumpărături vă voi aduce o tavă cu brioșe.

–Din acelea cu glazură colorată și ciocolată?a întrebat ca un copil mic.

–Știi că nu îți fac bine… .

–Oh viața e scurtă iar dacă nu ne bucurăm de micile plăceri ale vieții,ce vom face?a spus Kate luându-i apărarea.Acum plec,trebuie să mă întorc de grabă,așa-i?

–Oh,drum bun Kate!au spus amândoi,la unison.După ce le-a făcut cu mâna,a trecut pe lângă secție.Se pare că ancheta nu mergea ca pe roate iar Eric arăta îngrozitor.Era tras la față și cercănat.A intrat în secție pentru a-l întreba cum merg lucrurile dar nimic nu se schimbase.

–Nu avem încă nici o pistă,suntem înfundați de-a binelea.a spus ridicându-se de pe scaun,luându-și haina.

–Ce faci?

–Trebuie să mă întorc în Westwood,mama are nevoie de ajutor.Vrei să te duc?

–Te rog.a răspuns imediat.

S-au urcat în mașină iar pe parcursul drumului de cincisprezece minute,nu au spus nimic.A lăsat-o în dreptul librăriei ei favorite dar înainte să coboare a spus:

–Mulțumesc.

–Nu ai pentru ce.Știi că dacă ai nevoie de mine…

–Trebuie doar să te sun.Știu.am spus râzând,apoi l-a sărutat pe obraz.

–Salută-i pe ai tăi din partea mea!a spus ea asigurându-se că nu vine nicio mașină.

–Vor fi încântați!Mai ales mama!l-a auzit în timp ce traversa străduța îngustă.Și-a aruncat privirea spre mașina lui și ca de obicei,aștepta să intre în librărie ca să o știe în siguranță.

–Katherine Milo?!se auzi de undeva de pe strada de vis-a-vis.Un bărbat cu părul castaniu,bine făcut se îndrepta spre ea.Putea să pună pariu că Eric încă era cu ochii pe ea.

–Eu sunt.a răspuns privind prințul exotic cum își trăgea sufletul în fața ei.

–Ești bine?a întrebat din nou.

–Da.Trebuie să vorbim.

–Aici?a întrebat ea indignată.

–Hai să intrăm.a propus el,iar Kate a acceptat,mai ales pentru că voia să intre tot acolo.I-a făcut semn cu mâna lui Eric cum că totul era bine iar el a plecat.

Mii de întrebări o omorau și i se învârteau prin cap,dar ei îmi era frică.Frică de faptul că avea să primească întrebări la care nu știa răspunsul.Sau îl știa?

S-au așezat la masa de la geamul dinspre drum și au comandat o cafea.

–Eu sunt Alexander Alligheiri,dar îmi poți spune Alex.

–Ca pe Dante?

–Nu,înseamnă ”pumnal nobil” în italiană.

–Oh,am spus vizibil surprinsă.Italian?

–Musulman.

–Oh.cu asta chiar i-a pus capac.

–Sunt prieten cu Valentina,sau mai bine spus,am fost.

–De la cine ai aflat?

–Unul pe nume Phalon sau așa ceva.M-a sunat și am venit imediat.

–Eric Phalon,detectivul.

–Pari surprinsă… .

–Chiar sunt!Val nu mi-a spus nimic de tine și crede-mă,noi nu aveam secrete.

După câteva secunde de meditație în care și-a mușcat buza de jos și și-a înclinat capul în toate direcțiile a spus:

–Dupa cum ai văzut,m-am gândit cum să spun asta cât mai blând posibil însă nu există vreo cale.Ei bine,Valentina Delora nu e cine ai crezut tu că e.

–Poftim?a întrebat amorțită de valul de lucruri noi pe care le afla.Ne știm de mici,nu e posibil… .

–În săptămâna în care ea ți-a spus că a fost la ai ei în Carolina de Nord,a fost defapt cu mine în Dubai.

–Ei asta e ceva nou.a spus lăsându-se pe spate în scaun.

–Katherine,ascultă-mă cu atenție.Valentina avea o viață dublă,ca mulți cei din Oakenfield.

–Poftim?!a spus enervată,atrăgând atenția celor din cafenea care s-au uitat urât spre ei.

–Șșș… .Mai bine am discuta asta altă dată.Ce zici de mâine,la mine?a spus aproape șoptit,privind în toate părțile.

–La mine,după ora trei.

–S-a făcut.a spus ridicându-se,și plecând imediat.

S-a ridicat să se ducă să plătească pentru cafea dar fata de acolo i-a spus că deja a fost achitată.I-a mulțumit și a început să caute titluri noi pentru biblioteca ei.

Nu a stat mult,trebuia să își pună în ordine biblioteca,cofetăria și trebuia să facă și brioșele pentru domnul Sanders.În plus,privirile celor din Westwood păreau să o tranșeze chiar acolo,în librărie.Știau de crimă iar în ochii lor era vinovată.

Cu sacoșele în mâini,pline de cărți,ingrediente și alte fleacuri a pornit la drum singură.Taxiuri nu existau nici în Westwood și nici în Oakenfield așa că jumătate de oră a petrecut-o pe drum.Aerul de munte îi făcea bine iar răcoarea și mirosul de ploaie era liniștitor.Însă privirile care o urmăreau erau tot mai aprige și asta o făcea să grăbească pasul.

Pentru un timp,a uitat de episodul de aseară.Tot nu înțelegea care era treaba cu viața dublă,faptul că era acuzată de o fantomă și ea.Spera din tot sufletul ca Alex să o scoată din nebunia aia,se citea pe chipul ei faptul că oscila între a-și pune speranțele în el sau a se feri de un necunoscut,posibil criminalul Valentinei care nu știa de boala lui Kate și acum o voia moartă.

Valentina nu i-a spus nimic nici de un posibil iubit,nici de faptul că pleca în Dubai dar minte de viața ei dublă.

~*~

Era în fața tejghelei,pregătea frumos cutia în care avea să pună brioșele domnului Sanders.Cutia de un vernil pal era înconjurată de o panglică roz,la fel,pal.Era o plăcere să le ofere bătrâneilor surprize frumoase.A pus pe rând prăjiturelele și a închis cutia.Nu s-a aranjat,era puțin ciufulită ca după o luptă,o luptă cu ea însuși.

Și-a luat pantofii de la ușă și a plecat vis-a-vis cu cutia în brațe.

Cu tocuri cui printre piatra cubică.Nu a fost o idee foarte inspirată.Deodată a simțit cum ceva sau cineva o urmărea din nou.S-a întors și nu a văzut nimic.Probabil din cauza stresului devenise paranoică.

A ajuns pe terasa familiei S. și a bătut în ușă,deschizându-se.

–Domnule Sanders!a strigat dar nu s-a mai auzit nimic.A înaintat închizând ușa după ea și a ajuns în living.Cutia nu a mai ajuns niciodată pe masă pentru că a căzut într-o baltă de sânge.Emile Sanders,vecinul,era înconjurat de un lac de sânge,el înnecându-se în el.Era cu fața la podea,cu picioarele spre șemineul din care ieșea încă fum,și cu mâna prinsă de piciorul frumos sculptat al mesei de cafea.

–Oh,nu… .Oh nu!!!a spus căzând în genunchi lângă cadavrul din living.L-a luat în brațe și i-a verificat pulsul.Degeaba.

–Sophie!!a strigat însă nu a răspuns.Era disperată.

Alte scenarii macabre au trecut prin mintea ei dar s-a ridicat,acum hainele fiindu-i fiind înmuiate în sânge și a urcat pe scări la etaj.Pe hol,între baie și dormitorul mare era doamna Sanders,sprijinită de peretele dinspre scări,cu o uriașă gaură în stomac.A bufnit-o plânsul iar când a căzut lângă ea,a auzit trosnituri de mașini și vocea lui Eric spunând:

–Atenție,suntem înarmați așa că aruncă armele pe jos.

Au dărâmat ușa după ce au văzut că nimeni nu dă niciun semn de viață și au văzut-o acolo.Eric s-a îndreptat spre mine cu arma încă îndreptată spre un eventual inamic și a întrebat dacă mai e cineva cu ea.

Nu se putea opri din plâns.A vrut să-l ia în brațe când s-a aplecat spre ea dar a scos niște cătușe și a spus:

–Katherine Rebecca Milo,ești arestată pentru dubla asasinare a soților Sanders.Dacă nu îți permiți un avocat,statul îți va oferi unul din instanță.Ai dreptul de a nu spune nimic,tot ce spui va fi folosit împotriva ta la tribunal.

–Ce..?a spus buimacă,realizând că el,tocmai EL îi făcea asta.

–Îmi pare rău scumpo.a șoptit când a ridicat-o.Dar ăsta e protocolul.A smucit-o și a ridicat-o în picioare,ducând-o la mașina de poliție.

Dacă va fi ceva ce nu va putea uita vreodată vor fi fețele mânioase și șocate ale oamenilor care se adunaseră acolo,în fața casei lor.

~*~

Lumina neonului de deasupra celulei licărea și scotea un zgomot asurzitor.Sunetul cheilor celulei era sacadat,învârtite de un agent de pază pe care,spre surprinderea ei,nu-l cunoștea.

–Vreau la baie.a spus ea plângându-se.

–Ai zis ceva?se întoarse el pe scaun către Kate și o privi cu milă.

–Bu cəfəngiyyatdır! (Este o nebunie!)a strigat la el.

–Dacă nu vorbești cum trebuie,îl chem pe Eric!se ridică el amenințător.

–Get burdan…(Ieși de aici…) .a spus privindu-l cu dispreț,din nou.

–Eh,nu merită efortul.a spus așezându-se în fața laptop-ului din nou.

–Mən günahsız am!Məni bura outta alın!Indi!!!(Sunt nevinovată!Scoate-mă de aici!Acum!!!)

A tras de gratii zăngânindu-le dar atunci a intrat pe ușă Eric.

–Bună ziua dle.Phalon.

–Ce face Kate?a întrebat privind-o.

–Toată ziua m-a ținut în bolboroseli orientale,nu a scos niciun cuvânt de înțeles.

–Aha.a spus Eric apropiindu-se.

Și-a scos haina,a aruncat-o pe spătarul unui scaun și s-a lăsat pe genunchi.Era la același nivel cu ea acum.

–Știu că ești nevinovată,dar cum ți-am mai explicat…ăsta e protocolul.Te-am găsit acolo,aveai sânge pe tine iar amprentele tale erau peste tot.Cine a făcut asta,știa cum s-o facă.

–Dar asta tot nu mă scoate de pe lista de suspecți.a bolborosit nervoasă.

A dat din cap negativ și atunci,vestea lui a lovit-o drept în moalele capului.

–E mai rău.Acum ești principala suspectă în cazul Delora.

Nu a mai avut cum să spună ceva.Era șocată,speriată și singură.Ei o acuzau de…moartea Valentinei?

–Poftim?!a spus ea dându-se în spate,ajungând lângă peretele celulei.

–Kate,nu face asta.a spus dar s-a oprit.Slim,ieși te rog puțin afară.

–Sigur domnule.a spus agentul de pază și făcu întocmai cum i-a spus Eric.

S-a dus la birou,a luat legătura de chei și i-a deschis celula.A intrat cu pași mici dar lejeri și s-a apropiat de ea.Își ținea genunchii la piepit și nu voia să mai vadă pe nimeni.

–Kate,nu e atât de grav.Cu un avocat bun îți poți salva viața.Tot ce trebuie să faci e să recunoști.

–Ce să recunosc?a întrebat evitând contactul vizual,iritată.

–Că tu ai omorât-o pe Val.Și pe soții Sanders.

Și-a simțit pleoapele grele și dintr-o dată,lacrimi mari au început să se prelingă pe obrajii plizi de atâta durere.

–Înțeleg,știu cum e,am mai văzut cazuri… .a spus el ștergându-i obrajii.

–Habar nu ai cum e să nu știi ce ai făcut când prietena ta cea mai bună a fost omorâtă!!a țipat la el,dându-i mâna la o parte,clocotind de furie.

–La dracu Kate!a țipat,ridicându-se și lovind cu piciorul scunul din celulă,care s-a făcut bucăți.Cum naiba vrei să te ajut dacă tu nu-mi spui nimic!Nici măcar nu te uiți la mine!a spus luând-o de umeri și zgâlțâind-o.

–Nici nu meriți să mă uit la tine.a spus îndepărtându-se de el.

Îi simțea furia,i-o și vedea în ochi.Și-a strâns pumnii,a mai lovit odată scaunul care acum era fărâme și a ieșit trântind ușa celulei.Și-a luat haina de pe marginea scaunului și s-a mai uitat o dată la Kate care acum plângea pentru ea.

–Nu s-a terminat aici Katherine.a spus și a ieșit val vârtej pe ușă,clopoțelul agitându-se.Slim a intrat din nou și când a văzut scaunul,a exclamat scurt și simplu:

–La naiba… .

–Ce?Ce e?!a spus strângând gratiile în mâini.

–S-a întors.Vechiul Phalon e din nou aici.Și totul din cauza ta!a spus răsucind cheia în încuietoare.

 

Valul înnăbușit de căldură o sufoca.Luna îi zâmbea vicleană făcându-i în ciudă că nu e liberă,ca ea.S-a ridicat în picioare auzindu-se doar sunetul cătușelor și s-a lipit de gratii.Ce vrajă mistică îi poseda viața?De când viața ei banală la care ținea atât de mult s-a transformat într-un coșmar interminabil?

A simțit dârele umede lăsate de lacrimi pe obraji și nu s-a mai obosit să le șteargă.A continuat să privească cu ochi sticloși razele pătrunzătoare cum intrau pe ferăstruica mică.

I-a atras atenția însă zgomotul făcut la ușa de la intrare.Umbre se conturau prin jealuzeaua albă al cărui ciucure se zbătea necontenit.Nu înțelegea ce se petrecea însă știa că sunt mai mult de două persoane.

–Vreau s-o văd.Vreau să-mi spună ea asta!

A înghițit în sec și a înghețat.Părinții Valentinei erau acolo,în fața ei iar ea era închisă pentru moartea fiicei lor.Ce poate fi mai încântător?

–Tu…!începuse mama lui Val însă tatăl ei a ținut-o de mână.Lângă ei era Eric și privea totul pasiv.

–Kate,vor să vorbească cu tine însă le-am spus că fără un avocat în preajma ta,nu vei putea folosi nimic la tribunal din ce îți vor spune.

–E în regulă.a șoptit ea negăsindu-și vocea.

–Eu cred că voi pleca… .a spus mai apoi Eric îndepărtându-se de cei doi.S-a întors cu fața spre Kate și a putut citi pe buzele lui ”succes” iar ea nu a putut decât zâmbi.Când tatăl Valentinei s-a întors spre el,și-a reluat mina serioasă,și-a dres vocea și s-a împleticit în ciucurele jaluzelei de la ușa de la intrare.

–Voi fi..ăă..afară.a spus și a închis ușa repede.

Până aici i-a fost.Era încolțită de doi părinți furioși iar ea nu le putea oferi nimic.

–Îmi pare rău.a început mama Valentinei.Trebuie să mă înțelegi,tu trebuie să mă înțelegi mai bine ca oricine… .a spus apropiindu-se de gratiile celulei,luându-i mâinile într-ale sale.

–Se pare că momentele dureroase din viața nu le poți uita,iar pe cele importante le uiți… .a spus Kate încurcată.Pungile de sub ochii ei albaștrii îi arătau perfect durerea pe care o simțea în inimă.Știa cum e să-ți pierzi copilul sau pe cineva drag.

–Kate,trebuie să ne spui tot ce-ți aduci aminte dinaintea nopții cu pricina.a spus tatăl ei,punându-și mâna peste umerii lui Scareltt.

–Îmi amintesc foarte bine ziua în care Val s-a întors.Era sobră,întunecată,palidă.Nu știam ce se întâmplase cu ea,la telefon părea foarte fericită.A urcat în camera ei,am purtat discuții normale,însă se ferea de ceva anume sau mai bine spus…îi era frică de ceva sau cineva.

–Fetița mea… .a spus Scarlett întorcându-se spre Jack.

–Iar din ziua de după… ?a insistat Jack.

–Îmi amintesc urmele de sânge din camera ei și fragmentele din…și cum am găsit-o și cum îi era tăiat… .

–Știu că e greu și pentru tine să-ți răscolim detaliile astea.Am vrea să te ajutăm pentru că știm că nu tu ai omorât-o pe Valentina.Am dori s-ți plătim cauțiunea.Am înțeles că poți ieși așa deocamdată pentru că nu au probe care să te învinovățească nici pentru asta și nici pentru soții Sanders.

–Știu că aș fi ieșit eu mai devreme sau mai târziu din asta,și nu vreau să vă împovărez cu probelmele mele.

–Firma se va ocupa de toate astea.a spus tatăl Valentinei.Vom vorbi cu tânărul de afară să te scoată din noaptea asta.

–Aveți un loc în acre să dormiți?a întrebat ea vinovată dar recunoscătoare.

–Nu dar…

–Puteți înnopta la bibliotecă sau la etaj,în camera Valentinei.a spus în cele din urmă.

Un zâmbet melancolic se afișă pe chipul mamei ei și a dat afirmativ din cap.

–Suntem siguri că îți va prinde bine puțină companie zilele astea.

Se gândea la ei,la ce oameni frumoși și deosebiți sunt și ce destin tragic s-a așternut asupra lor.E adevărat,și ea a trecut prin asta însă pentru ea a fost o poveste cu totul diferită.

–Hai Kate,în seara asta se pare că dormi acasă.s-a auzit glasul lui Eric care venea spre celulă cu cheile în mână.Troscănitul încuietorii i-a redat libertatea.A vrut să iasă însă a prins-o de mână și a spus:

–Sper că ieșirea mea din după-amiaza asta va rămâne…confidențială.

Tonul ăsta al lui a speriat-o mereu iar privirea lui serioasă,atât de crudă încât îi sfâșia carnea o omora.

–S-sigur.a mormăit speriată.Și-a smuls mâna dintr-a lui și a fugit spre mașina familiei Delora.

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Chapter:02&8221;

  1. Pingback: Una din surprize! | Lost in Wonderland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s