Chapter:03

Dimineața îmbrățișă din nou sufletul rătăcit al Valentinei,iar aceasta alină durerea din viața lui Kate.Ochii albaștrii ca apa celui mai sfânt și pur lac au surâs din nou spre soare.Picioarele i-au atins podeaua și păși grațios spre fereastră.Evenimentele de ieri nu o afectau pentru că știa că nu e de vină,iar faptul că părinții Valentinei erau de partea ei însemna și mai mult.

A strâns în mâinile firave de copilă materialul aspru al perdelelor ce acoperau ochiurile casei și închise ochii pentru o secundă.Ziua asta avea să-i fie pe plac.Trase peste cap un maieu alb ce îi evidenția formele,apoi un blaizer cu colțuri lungi în față gri.Perechea de blugi negrii ce atârna în colțul șifonierului se potrivea perfect cu starea ei de azi.

Ieri nici nu a avut timp să despacheteze carțile sau să le așeze în ordine pe rafturile parcă uitate.A coborât încet sperând să nu trezească singurii musafiri ai casei ei.Ușor își făcu drum spre bucătărie și încropi ceva de mâncare.

–Bună dimineața Kate.

Vocea răgușită a domnului Delora o surprinse,nu se aștepta ca cineva să fie treaz la ora aceea.

–Bună dimineața.a spus și ea în glas citindui-se veselia și bucuria.Ce doriți la micul dejun?

–Oh,eu și Scarlett vom pleca imediat.Vrem totuși înainte de asta să trecem pe la cimitir.Un ultim rămas bun pentru fetița noastră.

Ochii i s-au umezit iar Kate se sprijini cu mâinile de blatul bucătăriei.Și-a mușcat buza de jos în timp ce și-a îngropat privire în gresia crem de pe jos.Nu avuse puterea de a-și lua rămas bun de la Valentina și nici nu avea să o facă pentru că în adâncul sufletului ei ea știa că trăiește și că va trăi mereu.

–Vrei să vii cu noi?

Acea întrebare.Ochii i s-au mărit iar degetele ei s-au înfipt mai bine în blatul de lemn masiv al bucătăriei.Parcă se ținea ca să nu o ia cineva cu forța.Și-a ridicat privirea spre Jack și a spus cu vocea pierdută.

–Nu,vă va conduce Eric.

Un zâmbet trist și plin de remușcări apăru pe fața ei.Lumina cu care se trezi părea să pălească din secundă în secundă.

–Îl sun acum.

Pașii ei grăbiți se proptiră în fața măsuței de cafea din bibliotecă.Degetele ei tastară rapid numărul de telefon al lui Eric iar vocea somnoroasă o întâmpină.

–Phalon.

–Eric,sunt Kate.Soții Delora vor să meargă la cimitir spre Valentina.Crezi că… .

Vocea i s-a stins iar ochii i s-au topit.Frigul puse stăpânire din nou pe ea iar vocea caldă răspunse.

–Merg eu cu ei.Vin să îi iau imediat.

A închis repede și și-a trecut mâna peste frunte.Brobonelele de sudoare alunecau de pe fruntea întinsă pe obrajii palizi și a rămas nemișcată o clipă.O candoare copleșitoare venea dinspre raftul cu cărți.Camera se învârtea cu ea iar întunericul din nou punea stăpânire pe casă.S-a îmbrățișat sperând să treacă,dar coșmarul abia începea.

Pereții se mișcau iar florile din glastre prindeau viață.Portretele din tablouri o priveau acuzator și o împungeau cu degetele.Tulpinile trandafirilor o prindeau de glezne și încheieturi și o imobilizau iar umbrele se apropiau demonic încercând să-i mănânce sufletul.Nu putea vorbi,orice sunet pe care îl scotea era înfundat iar picioarele parcă îi erau prinse de podea.Casa însăși devenise un inamic.

Soneria de la ușă o făcu să tresară.Și-a dus mâna spre piept iar când soneria se auzi din nou,făcu doi pași în spate.Umbra ce se plia pe forma ușii se mărea iar tremurul o imobiliza.A înghițit în sec,liniștea îi spărgea timpanul iar fantomele cu care se lupta de mică reveniseră.

–Kate,dă drumul la ușă.

Vocea stinsă și calmă se auzea destul de tare în casă însă nu găsea puterea de a se mișca.Eric puse mâna pe clanța aurie și o roti,apoi intră în casă.Când o văzu speriată alergă spre ea și o luă în brațe.Tremura din nou,mai tare de data aceasta iar el încercă să o facă să vorbească.

–Kate,stai cu mine.a spus el încet,șoptindu-i la urcehe.A sărutat-o pe frunte iar apoi a luat-o în brațe,ducând-o pe canapea.I-a luat mâinile într-ale sale și a început să i le mângâie pentru a i le încălzi.

–Ce s-a întâmplat?Povestește-mi.

Căldura din vocea lui se stingea pe pielea ei de gheață.Și-a întors chipul spre el și a putut citi în ochii lui îngrijorarea.Respira sacadat,nu se putea opri pentru că dacă avea să o facă,știa că va pierde lupta.Demonii își arătau colții și zâmbeau batjocoritor în spatele lui Eric speriind-o.

–Nu… .a șoptit ea,cuibărindu-se la pieptul lui.

–E în regulă.Sunt aici Kate.

O privi cu milă,iar răspunsurile la întrebarea lui păreau mult mai evidente.Ochii ei s-au închis treptat iar el se ridică încet,pentru a nu o trezi.I-a fost alături o vreme,iar acum nu avea s-o lase singură să ducă povara unei vieți lipsite de apărare.Nu îi plăcea s-o vadă în starea aia și știa cine e de vină pentru asta.

Și-a strâns haina neagră în jurul lui și i-a escortat pe soții Delora până la mașină.A închis bine ușa pe dinafară iar apoi s-a urcat în mașină,conducând până spre ieșirea spre pădure.

–Este bine?

Scarlett era vizibil îngrijorată pentru starea Katherinei iar el și-a aruncat privirea în oglinda retrovizoare.Nu putea minți,deși a făcut-o de atâtea ori însă nu se putea juca cu viața lui Kate.

–Nu e bine.Deloc,însă trebuie să-i fim alături.

A urmărit cum cei doi din spate au făcut un schimb de priviri apoi a parcat.Cimitirul era un loc liniștit,departe de oraș.Vântul șuiera macabru printre pietrele funerare ale oamenilor care au pierit înainte de vreme.Ostași,oameni ai legii,colegi de-ai lui,și Valentina.Piatra de marmură albă strălucitoare pălea în fața zâmbetului Valentinei pe care îl afișa mândră în poză.Suspinele de durere ale lui Scarlett au umplut liniștea acele dimineți și părea că toate spiritele s-au adunat să o plângă pe Valentina împreună cu mama ei.Tatăl nu avea putere.Fu secat de lacrimi încă de la primirea veștii.Eric stătea retras,nu voia să disturbe momentul pur ce se desfășura în fața lui de o amploare nepământeană.

La un momentdat auzi un foșnet și o siluetă se făcu dispărută.Se îndreptă spre locul acela dar nu a putut vedea decât un bărbat cum se îndepărtează de el.

–Hei!a strigat apoi a scos arma și a tras spre el,ratând.Nu mai putea ochi pentru că deja se îndepărtase prea mult.

Alergă spre cei doi părinți și îi avertiză.

–Trebuie să plecăm.

Cu ochii în lacrimi,mama Valentinei se ridică și o părăsi cu adevărat.Se îndreptară spre mașină iar când au ajuns,au descoperit mașina făcută praf.Parbrizul și geamurile sparte,la fel și cauciucurile.De sub capotă ieșea un fum necăcios iar pe capotă era scrijelit cu roșu : ”Știu ce ai făcut”.Uimit se întoarse spre portbagaj iar acolo un alt mesaj sinistru dăinuia: ”Mincinosule”.

Își căută telefonul și formă un număr.Jack o ținea strâns pe Scarlett care tremura și plângea.

–Secția 243,aici Det,Phalon.Vreau o mașină să trimită după două persoane o mașină a secției.Sunt în fața cimitirului local,nu ai cum să nu le vezi.

Se întoarse spre ei iar apoi le-a spus:

–Așteptați aici până vine mașina care o să vă ducă oriunde vreți.Eu mă duc după tipul ăla.

***

Leneșă trase pătura după ea.Îi era cald iar ea era udă leoarcă.Amețită de somn se ridică cu chiu cu vai de pe canapeaua unde a dormit și se întinse.Dormise într-o poziție nasoală iar acum avea s-o doară spatele.

–Jack?Scarlett?

Vocea ei răsună până la etaj dar nimeni nu a răspuns.Nu-și amintea unde sunt sau dacă au plecat,tot ce mai avea era o durere imensă de cap.

Zgomotul unei mașini o făcu atentă.Doar ce parcase iar portiera trântită se auzi.Pași mari și largi pocneau pe piatra cubică din fața chioșcului iar clopoțelul de la intrare se zgâlțâi vesel.Bărbatul înalt,misterios cu care se întâlni ieri la cafenea se ținu de promisiune.La trei era la ea.

–Kate,nu?

–Alex.

Schimbul scurt de replici dintre ei fu sec.Ea îl invită în bibliotecă și îi oferi o ceașcă de cafea și un souffle de ciocolată dar refuză.Venise strict pentru treburile ce o măcinau.Se așeză pe canapeaua unde dormi iar el o privea de pe fotoliul din fața ei.Se uită în stânga și în dreapta apoi ea spuse.

–În caz că te întrebi,nu,nu mai e nimeni în casă.

–Voiam să spun că ai o casă frumoasă dar e bine și așa.

Îi zâmbi dar pe ea o frământau alte lucruri.Își frângea mâinile și își rotea inelul primit de la Eric de ziua ei.

–Ceea ce îți voi spune despre Valentina trebuie să rămână între noi.

Ea dădu aprobator din cap și îl ascultă cu atenție.

–Valentina făcea parte dintr-o organizație criminală secretă și avea mulți dușmani.Ți-am explicat de ieri că mulți din orașul ăsta au duble identități iar pe Valentina am cunoscut-o drept Sabrina.Lucra pentru Lucas Sarbonni,la fel și eu însă după ce s-a întors din Dubai.

–După ce v-ați întors.

–Poftim?

–Ai spus ”după ce s-a întors” iar voi ați fost împreună.

–M-am grăbit.a replicat el scurt.Și după ce ne-am întors din Dubai am pierdut orice legătură cu ea.Kate,înțelegi gravitatea lucrurilor?

Ea îl privea oarecum strâmb apoi a spus.

–Am două probabilități.Ori a fost asasinată ori cineva te-a vrut pe tine moartă dar a dat greș.

5 gânduri despre &8222;Chapter:03&8221;

  1. Pingback: Hehehehe!! | Lost in Wonderland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s