~Capitolul 3-Rescue me.~

Devin era îngenuncheat şi plin de sânge.Privirea lui mă săgeta şi mi-am acoperit gura cu mâna dar era prea târziu.Bărbaţii s-au apropiat de mine iar când am dat să fug,ceva m-a tras înapoi.Puterea bărbatului care mă prinse de mijloc nu se putea compara cu a mea.Eram în dezavantaj.Am scos pistolul de la jartea şi i-am tras cu tocul în cap,lăsându-mă liberă.M-am întors spre el,şi l-am lovit în plin cu genunchiul în faţă,căzând la pământ şi am tras două focuri în pieptul celui mascat.

Cel de-al doilea bărbat ce îl păzea pe Devin a venit spre mine,şi într-un moment de slăbiciune,i-a luat pistolul şi l-a descărcat în el.A scăpat arma din mână,rezemându-se de peretele de culoare untului,mânjindu-l de sânge şi am fugit spre el.Am trecut peste corpul celui de-al doilea bărbat şi m-am lăsat pe genunchi pentru a vedea dacă este bine.M-a privit enervat,şi s-a sprijinit de mine pentru a se ridica:

–Ce faci aici?a spus pe un ton dur.

–Aveam nevoie de ajutor însă acum văd că tu ai.

Râsete şi chicoteli se auzeau în josul scării şi l-am privit,spunându-mi:

–Trebuie să plecăm!

Am fugit cuprinşi de panică până în garajul imensei case,şi am urcat în prima maşină care ne-a ieşit în cale.Stătea întins pe bancheta din spate,apăsând pe rană pentru a opri sângerarea abundentă şi am ieşit conducând înnebunită.

–Unde mergem?am ţipat îngrozită de ceea ce se întâmpla.

Nu am primit nici un răspuns şi atunci panica s-a înteţit.Ploaia îmi acoperea parbrizul şi neştiind unde să mergem,am tras de volan spre adresa apartamentului în care stăteam.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dimineaţa m-a trezit cu o durere de cap îngrozitoare.Eram…undeva.Un loc sărăcăcios dar nu neplăcut.Un miros de cafea mă izbi şi când am vrut să mă ridic,o durere mi-a capătat atenţia.Am dat cămaşa nouă la o parte şi am descoperit pansamentul plin de sânge în zona toracelui.Nu îmi aduceam aminte multe de aseară,doar că am fost luat prin surprindere de cineva,şi apoi totul e în ceaţă.Ochii aceia albaştrii îmi răsăreau în minte ca două stele de pe cerul minunat de liniştit.

–Te-ai trezit.

Vocea aceea blândă şi plină de note violatii şi de alte culori pe care nu le puteam recunoaşte.Blondina se apropie de mine şi îmi întinse o cană cu cafea.Am acceptat-o şi am sorbit o gură din ea.Nu eram obişnuit să fiu trezit aşa însă cred că m-aş fi putut obişnui.

Am lăsat cana pe noptieră şi am privit-o.Părea obosită însă nu speriată.Ne cunoşteam.

–Jade?am întrebat într-un sfârşit.Ea mi-a răspuns cu un zâmbet şi apoi am continuat:Ce s-a întâmplat…aseară?

–Acum două nopţi ai vrea să spui.mi-a zis luând ceştile de cafea,plecând din cameră.A fost un atac,dar am scăpat cu viaţă.a mai spus revenind.

–Ce vrei să spui?am întrebat.Parcă fraţii Schtolen trebuiau să vină după datorie iar apoi…

–Apoi s-au întors.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Se pare că şi-a dat seama că ştiu mai multe decât ar vrea el.Ştiam cine e şi de ce e vânat şi speram să primesc şi eu ceva din asta.Am văzut că încearcă să facă ceva şi m-am ridicat rapid de pe scaun,îndreptând arma spre el.

–Ce faci?

–Mă asigur că nu ies cu mâna goală din afacerile noastre,dle.William.am spus deblocând arma.