Capitolul8.

Îmi ştia toate secretele,toate gândurile însă ceva i-a scăpat totuşi.I-am simţit mâinile puternice cum se înfig în coapsele mele,şi cum scap un geamăt .Imediat apoi i-am simţit buzele reci ca de gheaţă pe gât,şi mâinile pe spatele meu.Părul umed se lipea de corpul meu,aflat sub presiunea corpului lui,iar ochii lui aveau o strălucire aparte,cum nu avea decât când era cu mine.Ne-am rostogolit în  patul mare,degetele noastre se împleteau iar săruturile deveneau din ce în ce mai nebuneşi.Nu ştiam ce se întâmplase cu el,dar nici el ce se întâmplase cu mine.Firele rebele îi stăteau pe frunte,iar cu o atingere fină,le-am dat la oparte pentru a putea vedea chipul mult iubitului meu Lestat.Pentru o clipă m-a privit îngândurat dar i-am răpit gândul cu un sărut nebun.Când lucrurile luau o întorsătură mult mai plăcută pentru amândoi,printre chicotele mele şi scârţâitul patului,s-a oprit şi mi-a spus:
–Şşşş!
–Ce e,iubitule?l-am întrebat ridicându-mă şi punându-mi mâna pe obrazul lui.În următoarea secundă,se auzi mai clar:cineva suna la uşă.S-a dat jos din pat şi în secunda următoare era la uşă iar eu îl urmasem.A deschis-o şi în faţa uşii era un coş împletit de nuiele,roşiatic.Era încurcat şi nu ştia ce să facă,şi fiindcă mi-a fost milă de el,m-am aplecat şi am luat coşul.I-am spus să închidă uşa şi să mă urmeze.Am pus coşul pe masa mare din living şi l-am privit uşor încurcată.Ceva se mişca înauntru şi nu îmi puteam da seama ce era.De data aceasta,Less a luat iniţiativa,şi a dat pânza albă la oparte.Am rămas şocată de ce vedeam,pentru că nu mă aşteptam la asta.Un bebeluş scâncea,şi se foia prin mătăsurile din coşuleţ.Mi-am pus mâinile la gură şi l-am privit pe Lestat.M-a surprins reacţia lui,şi anume că l-a luat în braţe.Îi stătea foarte bine cu el sau ea în braţe,dar era foarte îngândurat când privea micuţa fiinţă din braţele lui.
–Nu îl putem păstra…a spus nescăpându-l din ochi.
–Poftim?De ce nu?
–Noi nu suntem OAMENI Jeaqueline…el va creşte,nu va putea rămâne printre noi mult timp,şi scumpo,specia noastră va fi în pericol!E spre binele lui să îl ducem mâine în alt loc,la altă familie care va putea avea grijă de el aşa cum trebuie.mi-a spus mângâindu-mi obrazul.
–Ce este?Fată…băiat?
–Băiat…a spus legănându-l uşor.Părul blondin al micuţului atârna uşor pe cămaşa lui de mătase,şi făcea un contrast minunat.Îşi mişca mânuţele mici prin aer,căutând ceva de mâncare,iar câteodată îi prindea degetul lui Lestat şi îl ducea instinctiv la gură.Nu îl puteam lăsa aşa,cine ştie în ce familie săracă cu mulţi copii ar fi nimerit.Când am vrut să îl iau în braţe,pe uşă intră Nathaly,şocată de ce vedea şi totodată,furioasă.