Capitolul5.

Am intrat pe aleea pavata a curtii.Lumina lunii se reflecta in frunzele lucioase ale trandafirilor ce imprajmuiau gradina.Am intrat de graba si am privit-o pe Nathaly insa mi-a raspuns cu o privire ce imi spunea clar si raspicat:”Nu intreba…” si a urcat scarile in graba.S-a trantit in pat,sigur nu ,mai avea chef de vanat in seara asta… .O lacrima cristalina i se prelingea pe obraz si ii atinse buzele rosii ca focul insa o opri la timp.Mii si mii de amintiri navalira peste ea si lucrul cel mai dubios era ca nu stia de unde are tupeul ala.Dupa 50 de ani,el avea curaj,avea taria sa se poarte cum s-a purtat cu ea acum.Nervii si emotiile o cuprinsesera.In minte,imaginea lui Lestat ii inflori iar asocierea lui cu Damian o omora.Copilul briliant,creatorul a cei mai detemuti vampiri,Lestat,frate geaman cu nenorocitul,ucigasul Damian.Amandoi,mari legende oarecum vii ale lumii prezente,doi titani ce se bat cap in cap,care o au pe ea ca si „om” de legatura.Era infernal sa simti cum fiecare trage de tine intr-o parte si in alta insa asta ii era menirea,si nimeni si nimic nu o mai puteau salva din acest infern doar daca…daca un „Urmas” direct al ei si a lui Lestat,”sange din sangele lor” avea puterea si taria de caracter sa-i ia locul.Se ridica si se sprijinea intr-o mana privind luna stralucitoare si stelele ce ii formau cununa selenara.Mintea ei era departe,si „inima”,de mult furata la propriu de acelasi Damian,care in schimb ii daduse „Darul Intunericului”,era tot alaturi de el.In pragul usii aceasi papusa de potrelan se infatisa.Ochii lui albastrii cu fasii violete,scaparau in intuneric.Intr-o clipa se afla langa cea pe care o numea teoretic „mama”.Nu suporta sa o vada cum sufera.Nu dupa fratele lui geaman.Gabrielle deja ii franse inima,ca si mama atunci cand il lasase singur pe aceasta lume cruuda.Nathaly venise ca un inger cazut din cer,unul al mortii,bineinteles,insa tot inger era in ochii lui.O aura se forma in jurul ei.O aura a carei puteri pur si simplu il facea sa innebuneasca si sa i se supuna fara a pune intrebari.Nu stia ce ii facuse insa el uita un lucru important pe care Nathaly se asigurase ca nu il va mai sti nimeni,doar ea si eu,prin mostenirea „genetica”,de la ea.El i-a atins numarul iar ea i-a infasurat mana cu a ei,ca o mama ingrijorata pentru soarta lor,sau ca atunci cand trebuie sa-l anunte ca se vor muta si ca trebuie sa uite tot ce a trait pana atunci.A inteles ca are nevoie de singuratate,are nevoie sa fie numai ea si gandurile ei,insa el stia ca defapt va fi ea si EL.Dupa ce inchise el usa,si ochii ei se inchisera,si cazu ca secerata lpe patul moale,plin cu pene de gasca,iar trei stropi de sange se imprimasera pe matasurile albe cu care era infasurat patul,chiar langa gatul acesteia si in minte i se desfasurase din nou acel film cutremurator,pe care incercase de atatea ori sa-l uite si care o baga intr-o stare de inconstienta.

„Paris,1748.Noaptea invaluia incet incet strazile Parisului.Lestat impreuna cu fratele lui geaman,Damian,cutreierau strazile mai inguste,ce pareau ca ascund mii de secrete insangerate.Lestat era cunsocator.Stia tot ce misca pe acolo insa un lucru nu stia si cel mai important lucru despre fratele sau,ca acesta tocmai il vanduse.Radea impreuna cu Damian,iar acesta il dusese intr-o fosta sala de opera,imensa cu sculpturi in relief,ce reprezentau scene biblice cu ingeri cazuti si cu sfinti  omorati.Semana cu un loc aparte in inima lui si a lui Nicolas,un prieten pe care Lestat il tinuse ascuns de ochii critici ai lui Damian si ai tatalui lui.Inainta in timp ce Damian ramanea in urma lui.Acesta uluit de felul in care ajunsese primul lui loc de contact cu lumea aceea frumosului,a dragostei,a erotismului si a creatiei.Imaginatia si amintirile frumoase zburdau pe peretii decojiti ai salii.Pe un rand din fata,pe unul din scaune,sedea o femeie.Nu avea mai mult de 18 ani insa parea foarte sigura pe ea.Tatal ei iubise acel loc pentru ca acolo o cunoscuse si se casatorise cu mama ei insa nu avea sa stie ce oroare avea sa se ptereaca acolo.Lestat,deja fiind vampir,avea o slabiciune.Odata ce lasa garda emotionala jos,era vulnerabil ca un om la orice arma sau lovitura.Lacrimi de cristal siroiau pe obrajii fini,albi si reci ca de marmura,lacrimi de sange.Isi scoase batista alba parfumata de dantela din cele mai scumpe si isi tampona pometii proeminenti insa simti o lovitura puternica ce il facu sa cada la pamant.In spatele lui,Damian statea in mana cu o bara metalica pe care o gasise printre daramaturile operei.Lestat zacea intr-o balta de sange cu tente albastre ca ochii lui primavarateci iar Damian fugise ca un las,lasandu-si fratele sa zaca intins pe podeaua mult iubitei lui sali de teatru si opera,sanctuarul lui si al lui Nicolas.Nathaly,care vazuse toata scena,alerga grabita catre Lestat care incerca sa se miste si murmura ceva intr-o limba cunoscuta numai si numai de el,iar in numai o secunda,ea isi sfasie incheietura pentru a-l salva.Desfigurat,incepea sa-si revina pana cand aceasta a observat ca el era marfa ceruta si adusa de catre Damian.Un lucru pe care ea si ceilalti vampiri din Adunare nu-l stiau erau valorile sangelui ei care il facu pe Lestat vampirul care este astazi,si anume cum am spus mai sus,unul din cei mai detemuti vampiri a-i prezentului.”

Se rica brusc din matasurile fine ale patului ca si cum ar fi visat urat iar in camera era Lestat.El simtea ori de cate ori Nathaly avea vreo problema,iar acum era grav.O tinea de mana si o privea ca si cum aproape ar fi pierdut-o,insa ea era acum cu el,si avea grija ca nu cumva cineva sau ceva sa-l raneasca vreodata.