~Capitolul 6:Hurricane~

Eram îngrijorat,dar el a ales asta mai demult.L-am strâns pe Kaleb în brațe după care l-am plimbat pe lângă cascadă pentru a-l face să uite ce s-a întâmplat și de Charlotte. Susurul apei line și curate mă relaxa. Hades era legat de un copac din apropiere pentru a paște liniștit.

Nu trecu mult timp și micuțul îmi spuse:

–Tati,când mergem acasă?

M-am uitat la el confuz și am întrebat.

–Ai așteptat mult timp să te duc la plimbare înafara rezervației,de ce vrei să te întorci acasă?

–Vreau la mami.a spus din nou ducându-și mânuțele pufoase la ochi,începând să plângă din nou.

–Bine,ne întoarcem doar dacă îi promiți lui tati că nu-i spui nimic mamei despre tanti aceea care te-a speriat,bine?

Micuțul a dat din cap aprobator suspinând și l-am luat în brațe,sperând că va adormi.Am încălecat pe șa și am pornit spre rezervație,în grabă.Nu l-am mai văzut niciodată pe Kaleb atât de serios și tăcut.Dacă e din cauza lui Charlotte,jur că eu am s-o decapitez cu mâna mea,chit că m-ar costa viața.

În scurt timp eram în fața porților rezervației iar Anghel,văzându-ne,ne-a deschis fără să mai strig eu la el.Una din doicile lui Kaleb l-a luat și cu grijă l-au dus în camera lui pentru a dormi.L-am dus eu pe Hades la grajduri dorind să mă asigur că cu el nu e nimic în neregulă.L-am țesălat și după ce totul era în regulă am pornit spre casă.Am urcat primele trepte după care am auzit un țipăt îngrozitor.

Am fugit spre salonul casei și am găsit-o pe Avery prăbușită lângă pian,țipând de durere.

–Avery!am strigat și eu luând-o în brațe.

Trupul i se zvârcolea în brațele mele,dar am ținut-o de vorbă pentru a înțelege ce i se întâmplă.

–Ce este.Scumpo,vorbește cu mine… .am spus punându-mi mâna pe chipul ei.

Mă privea cu ochi sticloși și tulburi dar a reușit să deschidă gura și să spună cu mâna la inimă:

–Ace… .

–Poftim?am spus eu neînțelegând ce legătură are fratele meu cu ea.

Și-a ridicat mâna și mi-a pus-o pe frunte.În minte mi se derulau imagini cu fratele meu într-o locație necunoscută.Era el cu Charlotte,însă Ace părea imobilizat.Avea o țepușă înfiptă în piept… .

–Ai grijă…Kaleb.a mai spus.

Deodată Avery se liniștise,prea brusc.

–Avery!!am țipat eu strângând-o la piept.Mi-am ridicat privirea spre acoperiș și am lăsat o lacrimă să-mi străbată obrazul.Nu putea…nu se putea să moară… .Am sărutat-o pe buze din nou și am luat-o în brațe,ducând-o în pat.

–Marisa…ai grijă de ea și Kaleb până mă întorc.am spus îngândurat.

–Domnu’ Heath,ce veți face?Și ce se întâmplă cu doamna Avery?

Femeia cu ochii ca tăciunele mă privea cu ochi temători și blânzi,cu lacrimi în colțuri.

–Promite-mi!am spus eu iar ea a dat din cap.

Mi-am mai privit soția o singură dată după care am plecat către camera lui Kaleb.Micuțul se juca,se pare că nu mai era atât de afectat de întâlnirea cu Charlotte dar când mă văzu mă întrebă:

–Mami o să fie bine?

M-am apropiat de el neștiind ce să-i zic și când l-am luat în brațe am început să plâng.Inima micuțului nu bătea,cel puțin nu se auzea cum se auzea a mea.L-am strâns și mai tare în brațe și apoi am plecat.Înainte să ies a spus:

–Tati,ai grijă la omul de fum… .

L-am privit și am zâmbit făcându-i cu mâna.Trebuia să ajung la singurul care mă putea ajuta Konrad.

Am încălecat pe Hades și am fugit prin pădure afară din rezervație.Nu am spus nimic nici lui Anghel,portarului,nici măcar asociatului meu care acum avea să se îngrijească singur de rezervație.De 150 de ani nu am mai vorbit cu Konrad,sper doar să nu mă înșele instinctul și să mă ducă sigur la el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s