–Iisuse!am tresărit din somn.Acelaşi vis care se repetă într-una până te ia de cap.
Picioarele mi-au atins podeaua rece de lemn şi am coborât scările în spirală până am ajuns în bucătăria care cuprindea doar un frigider,o masă cu două scaune şi dulapuri dintr-un lemn vechi.Am deschis uşa şi lumina frigiderului îmi făcu ochii să mă usture.Am scos o sticlă de apă şi am început să beau.Un zgomot mi-a atras atenţia şi am aşteptat pasul următor.Nimic.Am închis uşa frigiderului şi am luat sticla cu mine în cameră.
În camera mare şi goală se vedea doar umbra mea plutind.Nu puteam dormi aşa că m-am trântit pe pat holbându-mă la tavan.Mâine începea ultimul an de liceu… .
Motorul maşinii mele negre cu geamuri fumurii torcea când am intrat în parcarea plină de maşini divers colorate.Treceam uşor pe lângă mulţimea de adolescenţi care se uitau însistent la mine şi vorbeau cu ceilalţi încercând să găsesc un loc de parcare.Când în sfârşit l-am găsit,mi-a fost luat.
–Heei!am strigat dându-mă jos din maşină şi trântind furioasă portiera.
Din maşina care îmi luase locul de parcare coborâse coşmarul vieţii mele de licean obişnuit : Ike LeNoir.
–Yo’ freak! a spus venind spre mine.
–Înapoi Ike.Sau voi face ceva ce vei regreta.i-am zis privindu-l pe sub bretonul meu tuns la perfecţie.
–Uuu,vrei să terminăm frumos acest ciclu de 4 ani,nu?
–Du-te dracu!am spus urcându-mă în maşină şi plecând de acolo.
–Am mai fost pe acolo cu tine dragă!a strigat după mine în timp ce gaşca lui de rataţi se strângea în jurul lui.
Bombăneam nervoasă căutând un alt loc de parcare.Idiotul de Ike, cine se crede?Nu am mai putut găsii alte insulte pentru că am fost întreruptă de un ţipăt ce se auzi din curtea liceului.Următoarea clipă a fost decisivă pentru cei de pe partea dreaptă care au făcut cunoştină cu capota bolidului meu… .
Lost in Wonderland 