~Capitolul17.Struggling for life~

Sunetul copitelor care se înfigeau în țărână erau singurul lucru care se auzea.Vântul îmi biciuia fața însă Konrrad avea nevoie de noi.Armata începuse să se miște iar în mai puțin de o zi aveau să-l lovească pe Ace din plin.Puterea o simțeam cum colcăia în trupul meu fragil și simțeam că aveam s-o irosesc dacă nu aș fi făcut ceva acum.

Calul lui Avery necheză și o aruncase pe pământ.Am oprit,m-am dat jos și am ajutat-o să se ridice.Când i-am întins mâna și mi-a cuprins-o,trupul a început să i se încordeze.A închis ochii iar culoarea părului i se accentuase.Pielea i se albea,și se transforma încet-încet cu totul.În jurul meu totul se mișca nebunește cu o viteză uluitoare.Am căzut în genunchi încă fiind conectat cu ea și părul îmi căzu,nu mai aveam unghii și nici o sete nebună de sânge.

După ce totul se terminase,am căzut sleit de puteri pe pământ,la fel și ea.Îi vedeam pieptul cum i se ridică și se lasă până s-a oprit.M-am ridicat în picioare buimac ca trezit din somn și am fugit lângă fata care stătea lângă mine.Nu mai era Nicole sau Avery cum îți spunea ea.Aura ei era mai puternică și diferită de cea dinainte.

Deodată a deschis ochii iar privirea arzătoare și puternică mă pătrunse.Ochii de culoarea sângelui mari și rotunzi treceau prin mine iar pe frunte un tatuaj de foc o încununa.M-a strâns tare de mână și a șoptit:

31__Eyes_by_nekomukuro

–Mulțumesc Heath.apoi m-a sărutat apăsat de mi-am pierdut suflul.Eram om din nou… .

–A-Avery?am întrebat speriat.

–Blestemul Heath.Ești liber acum.a spus zâmbind spre mine.S-a inversat iar acum ești liber.

M-am depărtat de ea și am înghițit în sec.Nu mai puteam face nimic.Eram din nou cel care trebuie să fie protejat.

–Dar cum…?Cine ești?am întrebat nedumerit.

–Nu ați fost singura pereche de gemeni din țară.Eu și Nicole am fost gemene până am plecat de-acasă și m-am întors…așa.

–Ce ești?am spus și mai speriat.De unde dracu până unde era ea sora lui Nicole,și de când naiba are…ăă…avea ea o soră,mai ales geamănă.

S-a sprijinit pe mână și s-a ridicat.S-a șters de praf și s-a îndreptat spre calul ei iar când l-a atins i-au crescut aripi mari,strălucitoare.

–E destul de…complicat.a spus ea mângâindu-l pe bot.Sunt o luptătoare.Eu apăr Vechea Lege și purtătorul ei,adică pe tine.Știu că sunt greu de…pus cap la cap aceste informații dar trebuie să câștigăm acest război.Nimic nu mă poate omorâ,nici măcar consiliul celor 18 Săbii care a fost adunat la cuvântul lui Ace.Oricum,nu avem de ce să ne facem griji,mai bine de trei sferturi ne aparține.Vechi prieteni,elevi,profesori,toți sunt de partea mea,a noastră.De la Saphire de Beauharnais,Adolf Frederick de Hohenzollern-Sigmaringen,Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen până la Johann Sebastian de Windisch-Graetz și Stephani de Mecklenburg-Strelitz.

–Poftim?am întrebat ajungând la nivelul ei.

–Heath van D’Austin,e timpul să iei ce este al tău,a șoptit

~~~~~~~~~Her name was Blaine~~~~~~~~~

Cerul sângeriu prevestea oroarea.Nenorocirea ce avea să se aștearnă asupra capetelor înalte aflate în război.În aer plutea frica și adrenalina.Armele clincheteau și le erau atribuite războinicilor.Caii tropoteau întărâtând praful iar eu urmăream alături de Avery,aliata mea,toată forfota.

–Crezi că va capitula?am întrebat răgușit.

Nu se auzi nimic iar înainte ca ea să-mi ofere răspunsul,cai se auzeau din depărtare venind.După umbrele de apus ale copacilor se iviră cele 16 Săbii care se aflau de partea noastră împreună cu Konrrad.

–Armatele noastre sunt pe poziții și așteaptă semnalul tău.

–Desigur ducesă.am spus lăsându-mi capul puțin în fața ei.Am înghițit în sec și am așteptat ca Ace să-și facă simțită prezența.Gândul nu-mi fu alungat căci o săgeată în flăcări se înfipse lângă mine.

–Acum!am spus ieșind din ascunzătoare,direct pe câmpul de luptă.Acum nu mai aveam nici puterea și nici vederea de care se bucura fratele meu însă aveam în spate 563 de mii de ochi ageri,gheare ascuțite și guri însetate de sânge.

Pe deal apăru Ace lângă cele două săbii care nu l-au trădat.Îi simțeam privirea pe mine cum clocotea și am galopat spre mijlocul câmpului.Îi voiam capul,singurul trofeu ce m-ar fi satisfăcut vreodată pe deplin.În spatele meu se aflau ceilalți soldați împreună cu reprezentanții lor,Săbiile și Avery care survola zona de deasupra de pe calul ei înaripat.

Am tăiat vârcolaci și am rupt capete de vampir însă drumul până la Ace nu era foarte ușor.Pe cei pe care nu îi puteam înlătura,îi aranja Avery aruncând cu un lanț de care erau legate două cuie mari ascuțite.Iadul se dezlănțuise pe pământ iar eu și Ace eram cei doi titani care acum se loveau supraîncărcați,aproape să explodeze.Și vor exploda… .

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;~Capitolul17.Struggling for life~&8221;

  1. Pingback: Goodnight chapter! | Lost in Wonderland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s