Capitolul8.Blank Page

~Ethan’s POV~

Mă plimbam pe străzile Los Angeles-ului îngândurat.Max stătea lângă mine,dându-se pe placa de skate,ascultând muzică.Îmi ţineam mâinile în buzunare,şi păşeam cu greutate pe asfaltul încins,gândindu-mă la Cellya.Daca ceva era în neregulă cu ea,şi dacă avea să îmi spună despre ce e vorba,atunci va trebui să-mi mărturisesc şi eu trecutul.Unul nu foarte…frumos.

~Flashback~

–La dracu!am auzit ţipetele bărbaţilor din club.

Toţi fugeau într-o parte şi-n alta pentru că poliţia făcea o razie neanunţată şi eu mă aflam în club,dar nu oricum,ci beat,drogat şi înconjurat de vreo 4 femei uşoare.Eram ameţit când poliţiştii au dat năvală în club şi m-au luat pe sus,ducându-mă direct la secţie.

~End of Flashback~

–Ethan…Ethan!mă trase de mânecă Max care se uita înainte puţin îngijorat.M-am uitat şi eu în direcţia în care privea şi atunci am văzut un bărbat înalt,dar nu ca mine,şi o femeie care îi dădea ceva,după care femeia l-a sărutat şi el i-a răspuns.

–Ce e?N-ai mai văzut oameni îndrăgostiţi?am spus nepăsător când mi-a spus cu groază:

–El ar trebui să-mi fie tată vitreg…

–Poftim?am spus nevenindu-mi să cred.Christina Rutler şi handicapatul care se lingea cu toate scursurile L.A.-ului?!

~Cellya’s POV~

Mergeam de ore în şir cu limuzina şi mi se părea că ne învârtim în cerc.Nu vedeam nimic,nu ştiam nimic şi asta avea să se schimbe acum!Am lăsat geamul ce despărţea cabina şoferului de spatele limuzinei şi am putut să văd pe altcineva înafara lui Alferd care îmi era de obicei şofer.Am deschis gura indignată şi am spus:

–Cine eşti tu şi unde e Alfred?am putut vedea în oglinda retrovizoare ochii verzi ai şoferului şi cum se contracta muşchii feţei,susţinând un zâmbet periculos.

–Ai de gând să-mi răspunzi?am întrebat indignată din nou.Să ştii că eu mă dau jos la prima staţionare dacă nu îmi răspunzi!am ameninţat însă atunci am auzit cum şoferul necunoscut a blocat uşile.

–Ce vrei să ştii.drăguţă?

–În primul rând:unde e Alfred şi doi:ce naiba se întâmplă?

–Păi în primul rând Alfred este aici cu mine,a spus arătând spre scaunul şoferului,unde Alfred zăcea mort.Mi-am înnăbuşit un ţipăt şi mi-am dus mâinile la gură el continuând:iar asta e o răpire.a spus ţintând o armă spre mine.

~Ethan’s POV~

L-am lăsat pe Max acasă,în grija mamei lui.Trebuiau să vorbească şi să se afle adevărul.Am ajuns acasă şi din nou…singur.Nu puteam să mai trăiesc aşa.

Mi-am aruncat cheile pe măsuţa de sticlă de la intrare şi am urcat în dormitor.Patul mare era nederanjat,la fel ca de luni în şir.Nu mai puteam dormi,nu mai puteam compune,scrie,nici măcar desena.Gândurile îmi erau negre,mă lăsam pradă tuturor,iar ei făceau ce vroiau cu mine şi numele meu.Eram ca o pagină albă,o pagină atât de albă,pe atât de şifonată!Tot ce îmi trebuia era o personă care să deseneze o inimă şi s-o umple.S-o umple cu iubire şi să mi-o dăruiască,asta să ne unească pe veci şi să facă să dispară trecutul!