~Capitolul9.Cease fire!~

~Daniel’s POV~

 

Drumul a fost foarte liniştit.Pentru prima oară Alice a renunţat la a mai da telefoane peste telefoane pentru a opri la fiecare magazin,ba de suveniruri,ba o simplă benzinărie.Nu ştiu de ce dar după noaptea trecută s-a schimbat,nu mai era Alice cea veselă,care râde întruna şi te face să râzi doar prin simpla ei prezenţă.

Totul era cufundat în linişte,se auzeau numai roţile cum se freacă de asfaltul încins.Drumul era liber,iar de o parte şi de alta erau copaci înalţi ce umbreau şoseaua.M-am uitat în oglinda retrovizoare şi am văzut maşina argintie a lui Alice.În lumina puternica ce se ivea de după crengile dese şi pline de frunze ale copacilor am putut vedea cum şi-a dat jos ochelarii de soare şi a privit în oglinda maşinii mele.Chiar atunci,se auzi o bubuitură şi maşina ei scăpă de sub control,şi a ricoşat într-un copac.

 

~Alice’s POV~

 

Nu credeam că asta mi se poate întâmpla chiar acum!!Eram plină de nervi,aveam o mie de draci şi acum ASTA!De sub capota maşinii mele de lux ieşea un fum negru,înnecăcios.Abia am reuşit să sparg airbag-urile şi să ies din maşină.Daniel venea spre mine repede.

–Ce dracu… am ţipat înjurând pentru mine.

–Ai pană scumpo,şi nu cred că vom pleca prea curând de aici,cel puţin nu pentru următoarele două ore.

–Două ore?!Eşti nebun!

–Credeam că ştii asta deja.a spus aplecându-se în portbagaj după o trusă de scule.Doar m-am culcat cu tine,nu?a întrebat trecând pe lângă mine cu trusa spre roata dreaptă din faţă.

M-am întors cu spatele.Avea dreptate.Mi-am batut joc de el,i-am aruncat mănuşa iar acum el mi-o arunca înapoi.Am scos telefonul şi am format numărul lui Leighton.Nu răspunde.Am mai încercat o dată.

–Lei!am spus destul de atre încât să mă audă.

–Mmm…ce e?am auzit vocea ei somnoroasă.Se pare că nu numai eu am avut o noapte albă.

–Hmmm…mi-e îmi spui?a întrebat râzând.Când vii?

–Să spunem că am nişte…probleme neprevăzute.

–Nu-mi spune!Domnului i s-a trezit simţul proprietăţii după doar o noapte cu tine?Mamă,trebuie să fii tare bună!

–Oh mai taci!Nu e asta…am avut pană pe drum şi cel puţin două ore nu ne vom putea deplasa…

–Cu oricine ai vorbi,spune+i că maşina e făcută praf şi nu mai e nicio şansă de supravieţuire pentru ea.se auzi vocea lui Daniel din spate.

–…şi maşina e făcută praf.am spus oftând.

–El nu are maşină?a întrebat Leighton.

–Ba da dar eu nu merg cu el în aceeaşi maşină!Să fie CLAR!!m-am răstit la ea.

–Trebuie altfel şefu se va supăra dacă nu îi duci la final misiunea de a omorî „Ultimul Maestru”.

–Ne vedem acolo în 10 minute!am spus închizând telefonul imediat,întorcându-mă spre Daniel care muncea din greu cu capota ridicată.M-am apropiat de el şi i-am spus:

–Am o idee.

–Sper să fie bună de ceva… .mi-a răspuns concentrat asupra a ceea ce făcea.

–Mergem cu maşina ta!şi i-am trântit capota în cap lăsându-l inconştient.

 

~Leighton’s POV~

 

–V-am aşteptat ceva vreme!Însă ne bucurăm că suneţi cu noi.am spus privindu-l pe Daniel Wayne cum stătea pe scaun rănit,din tâmpla stângă curgându-i sânge.

–Leighton… . reuşit el să spună.

–Ce e iubitule,nu te bucuri să mă vezi?am spus luându-l de obraji.

–Lasă-mi-l mie!se auzi vocea groasă a unui bărbat iar eu şi Alice n-am îndreptat privirile spre el.