~Capitolul 9-I surrender…

~Christian’s POV~
–Stop!am strigat răsuflând spre monstrul care se numea Zack,întinzând mâna spre el pentru a-l face să se oprească.
Privirea îmi era înceţoşată şi încercam să anticipez traiectoria loviturilor.Am auzit zgomotul cristalin făcut de lance la impactul cu solul şi atunci mi-am ridicat privirea spre lumină,crezând că îmi voi reveni însă un miros puternic de liliac şi iasomie îmi inundă nările.Fire de păr îmi gâdilau faţa şi am simţit cum gâtul îmi este străpuns de un ac,şi am gemut,simţind durerea din ce în ce mai tare.Am încercat să îmi dau seama de ce se întâmplă cu mine şi atunci am auzit:
–Shh… .Relaxează-te… .Simţurile îţi vor reveni din minut în minut.a spus retezând gâtul unui animal,al cărui sânge m-a obligat să-l beau.În câteva secunde am simţit cum aerul are din nou importanţă pentru mine.I-am putut vedea zâmbetul plin de satisfacţie auzindu-mi bătăile inimii.Nu ştiam ce se întâmpla cu mine!Pielea îmi era din nou caldă,clipeam de nevoie şi respiram pentru a nu muri.Ce mi se întâmplase?Nathaly se apropie uşor de mine,doar aerul despărţindu-ne şi m-a sărutat apăsat,sufocându-mă.

Nu ştiam ce se întâmpla,mai ales că râsetele înnăbuşite ale lui Zack umpleau golul făcut de linişte.
–Ce mi-ai făcut?am reuşit să spun printre gurile de aer pe care le luăm.
–Nimic scumpule… .a spus apropiindu-se de urechea mea şi a continuat:Te salvez.a spus întorcându-se cu rapiditate spre Zack,aruncându-se spre gâtul lui,rupându-i-l.
~Jeaqueline’s POV~
Lumen ne ţintuia cu privirea plină de ură.L-am strâns tare de mână pe Lestat şi am făcut doi paşi înapoi.
–Mica noastră eroină este împânzită de frică?a întrebat ea păşind spre noi.
Nu am suportat cuvintele acelea,ştiind ce i-a făcut copilului pe care aveam de gând să-l cresc,şi am răcnit,surprinzând-o:
–Ce vrei nenorocito?
–Opa…de când ai învăţat a vorbeşti spui numai prostii,scumpo.a spus apucându-mă de gât.
–Las-o în pace!a strigat Lestat încercând să intervină dar atunci,cu cealaltă mână a apucat uşor pandantivul de la gât şi a spus:
–Daca te apropii,jur că îl rup,şi odată cu lanţul rupt,se rupe şi viaţa ei.
Lestat a rămas pe loc,privindu-ne împietrit.Cel mai puternic şi crud vampir din lume era pus la cea ,mai grea încercare.Ce avea să facă:să îşi salveze reputaţia în faţa duşmanului său să o salveze pe singura care i-a răpit inima?
~Christian’s POV~
Priveam îngrozit cum acea fiinţă atât de graţioasă şi seducătoare şi-a omorât camaradul.”Te salvez”… .Cuvintele astea îmi răsunau în minte ca un ecou al morţii şi nu înţelegeam.
–De ce faci asta?am întrebat-o în timp ce verifica dacă Zack se mai poate reîntoarce printre noi,şi ea a răspuns fiind concentrată asupra corpului care se dezintegra din minut în minut.
–M-am folosit de Lumen şi Zack pentru a-mi creşte puterea.M-am folosit de Ochiul Dragonului şi de Ochiul lui Poseidon,pandantivul lui Lumen pentru a reuşi să trec peste moartea lui Lestat şi am pierdut contactul cu Jeaqueline.
–Lillian acum.
–Poftim?a întrebat vizibil deranjată de faptul că am întrerupt-o.
–Inainte ca Damian să fie condamnat,acesta i-a dat titlul de ducesă şi odată cu el,numele de Lillian Crimson van der Westwind.
–Poftim?a întrebat ea,aplecându-se peste trupul vârcolacului mort,astfel fiind imposibil de văzut ceva.Mă privea surprinsă de ce auzea însă atunci,zgomotul unor paşi apăsaţi i-a atras atenţia iar aceasta,văzând ca Lumen se îndreaptă către noi,s-a întors cu faţa către cadavrul lui Zack.
Lumen a împins-o pe Jeaqueline către mine,şi am luat-o în braţe.Atunci i-am simţit răceala trupului,iar în privirea ei puteam vedea multe semne de întrebare.Lumen păşea victorioasă către Nathaly,ţinându-l în lanţuri de argint pe un alt vampir,mult mai înalt decât ea,cu părul lung şi blond,uşor ondulat,spunând:
–Nath,m-am întors!Şi ghici ce trofeu ţi-am adus!
Atunci cu un cuţit,i-a tăiat gâtul,şi ţinându-l de păr,s-a ridicat în faţa lui Lumen,aceasta dând drumul lanţului,şi i-a spus:
–Punem pariu că nu e la fel de frumos ca al meu?aruncându-i capul la picioare.