~Chapter IV – The Curse Of Hades~

~Adeeya’s POV~

M-am lăsat surprinsă de tânărul din faţa mea.Privirea lui mă urmărea şi îi simţeam atingerea de la distanţă.Am închis ochii şi am inhalat aerul împânzit de mirosul lui puternic.Picături de apă se prelingeau din păr pe frunte,căzând lin şi străbătându-mi pleoapele şi buzele.Mâinile mi se afundau în claia aurie de păr umedă şi ondulată de la apă,iar când am deschis ochii el era lângă mine.

Şi-a întins braţul şi mi-a cuprins tandru talia.Am scăpat un geamăt uşor,înăbuşit de atingerea trupurilor noastre.L-am privit în ochi fără teamă şi am putut vedea prin ei sufletul ce-l poseda.Văpaia neastâmpărată juca în ochii lui,mă ardea şi i-am luat chipul între mâini.Îl priveam cum este condus de instincte şi plăcere,îl auzeam cum striga înăuntrul lui că vrea mai mult şi mai mult.Chipurile noastre s-au apropiat şi când a fost aproape de triumf,firul subţire s-a rupt.Un bărbat îmbrăcat în armură a distrus armonia creată în jurul nostru şi am fost nevoită să dispar subit.Nu voiam să atrag asupra mea atenţia însă nu mă puteam avânta în gura lupului şi căzând în dizgraţie din cauza jocului erotic dintre mine şi viitorul rege.

Adonis era cuprins de furie,şi a răspuns răstit tuturor cerinţelor tânărului până acesta a plecat.S-a întors cu faţa spre apă,câutându-mă.

Am continuat să mă plimb de-a lungul apei,atingând cu degetele,luciul de la suprafaţă.Pentru prima dată am dat greş.Ştiam că blestemul lui Hades se va abate asupra mea mai devreme sau mai târziu.Soarele strălucea atât de tare încât îmi ardea ochii.

Multe secrete încă sălăşluiesc în mine,şi sper să nu iasă niciodată la suprafaţă,căci astfel,Cutia Pandorei va fi deschisă din nou,iar alte lucruri mult mai rele se vor abate asupra muritorilor.

O pală de vânt uşor îmi mângăie chipul şi lăsă pe el o urmă neagră.Începea.Puţin timp mă mai despărţea de Unirea Supremă a trupului zeului cu sufletul,iar blestemul grăbea totul.„Predă-te”auzeam în ecoul licăritului apei.Fantasmele lumii de Sus mă urmăreau chiar şi aici.Ştiam că EL mă va urmări ca o umbră pentru eternitate.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Athos stătea îngândurat şi privea cum paşii mei se pierd pe nisipul timpului.Nu înţelegea ce aveam de pierdut dacă nu făceam ceva.

–Tată…

Glasul cristalin al fiicei lui îl trezi şi îşi întoarse privirea spre ea.Bruneta voluptoasă,cu părul lung până la genunchi înainta spre Athos iar acesta oftă cu greutate.

–Medeea.De ce ai coborât?Suntem în razboi,nu îmi permit să te expun aşa!

–Adeeya este ACOLO.Eu nu am voie nici măcar să cobor până în Protocol!Ştii cum sunt,ce pot face şi tot ai trimis-o pe orfana aia pe Pământ!Nu ai încredere în mine…!

–Scumpa mea… .a spus el venind spre ea.Tu eşti tot ce am mai scump şi nu vreau să îţi risc viaţa de aceea am trimis-o pe ea.Poate aşa scăpăm de ea… .Medeea a început să surâdă viclean,oglindind semnificaţia numelui dar şi moştenirea mamei,Medusa.

Istoria relaţiei celor două era una extrem de încâlcită.Nimeni nu ar fi văzut un viitor atât de negru pentru fetele care s-au născut în acelaşi timp şi care împart una din puteri.Când fetele au împlinit 16 ani,Hades le-a apărut în faţă şi le-a vrăjit sufletele.”Prima care îi va lua sufletul celeilalte,va triumfa!”