Capitolul 3.Far from nowhere…

Norii se risipiră.Priveam panicată ce se întâmpla în jurul meu.Sunetul înfricoşător al tunetului se îndepărta din ce în ce mai mult iar lumina puternică a fulgerului se risipea în zare.Trebuia să plec de aici.Trebuia să scap,să încep o viaţă nouă,dacă asta vroiau EI.Puterea îmi era interzisă,mi-o luau din corp cum un copil ia apă dintr-un lac.Am căzut în genunchi.Sângele din jurul ochilor se grăbea să reintre în orbite,pentru ca totul,să fie şters din memoria mea.Emma se ridică greoi şi veni spre mine,alergând.Îţi puse mâna peste spatele meu,iar atunci când mă întrebă dacă totul e bine,am leşinat.

**************************************************************************************

„–Nu va supravieţui….” „–O va face,dar cu greu.””–Poate muri dacă află,trebuie să uite totul despre Whisper Missing…!” Voci necunoscute mie şuşoteau în continuu.Vorbeau lucruri fără sens,despre,oricine ar fi,Whisper Missing.Mi-a luat ceva timp până am reuşit să deschid ochii,dra nu am izbutit să-i ţin deschişi,pentru că simţeam cum mă ard,probabil din cauza luminii extrem de artificiale.Mi-am luat inima în dinţi,iar în timp ce auzeam „s-a trezit…” încercam să mă ridic în fund,să văd ce se întâmplă cu mine.M-am frecat la ochi ca şi când aş fi dormit o veşnicie,iar acum puteam vedea în faţa mea o femeie îmbrăcată într-un halat orbitor de alb,iar alături de ea,fiind o femeie blondă,cu ochi verzi-albaştrii,care mă privea îngrijorată.

–Draga mea… .a spus femeia blondă pe care nu am mai văzut-o în viaţa mea.Se chinuia să-mă zâmbească,am putut citi clar asta în chipul ei.Am fost retrasî la atingerea ei,care îmi încălzea acum mâna stângă.

–C-cine eşti?am spus mutându-mi privirea spre femeia în alb.

–E normal să nu îţi aminteşti cine e,mai ales după accidentul rutier pe care l-ai avut.Ne mirăm că mai eşti în viaţă,dar cum a spus şi sora ta,eşti o fată puternică!a zis femeia în alb,pe al cărei halat era scris cu litere negre,”Dr.Davison”.

–Accident?Soră?am spus privindu-le confuză.

–Da Amber!După cum a spus şi dna. doctor,e mai greu,dar îţi vei aminti.Iar eu voi fi aici să te ajut.a spus aşa-zisa soră a mea.Am încercat să zâmbesc,iar cele două au spus că vor ieşi afară pentru a aranja ultimele detalii despre externarea mea.

Uşa se închise rapid,iar atunc mi-am cufundat capul în perna incomodă de spital.Da,mai mult ca sigur eram într-un spital.Mi-am mutat privirea peste lucrurile din cameră până am dat de perfuzia mea,care arăta destul de…ciudat!Jumătate din ea era umplută de sânge iar cand substanţa care curgea de sus,atingea lichidul purpuriu,o nuanţă de albastru intens se forma,iar mai apoi dispărea.Eram uimită de ce se întâmpla dar şi înfricoşată,iar atunci când „sora” mea a intrat am tresărit.

–Draga mea,mai ştii cum te chemă?a spus ea binevoitor.
Eu am dat negativ din cap iar ea a scăpat un oftat,începând să cotrobăie prin geanta sa de firmă.După aproximativ un minut,a scos un act de identitate,un permis de conducere,şi o legitimaţie.

–Poftim.a spus dându-mi-le.

–Mulţumesc…am spus privindu-le cu interes să aflu cine eram.Întradevăr,eram Amber Cameron Harrison,aveam 20 de ani,şi eram jucătoare de tenis profesionistă,iar ca hobby aveam şofatul,cel care m-a şi adus în starea de faţă.Am aruncat o ocheadă spre ea,şi am întrebat…

–Tu,cine eşti?

–Îmi pare rău draga mea,am crezut că-ţi vei aminti…sunt sora ta,Azrael Kellie Harrison.a spus zâmbăreaţă,dar nu m-am putut încrede în zâmbetul ei.Până şi numele avea ceva diabolic în el.

–Încântată…am spus încercând să intru în jocul ei.Probabil eram paranoică,probabil eram nebună,dar ea ascundea ceva!Nu eram eu Amber,nu ştiu cine eram,însă ştiam că fug departe de nicăieri,unde trecutul meu era învăluit într-o ceaţă mult mai densă.

15 gânduri despre &8222;Capitolul 3.Far from nowhere…&8221;

  1. Scumpo, nu știu cine te-a învățat să scrii așa cum scrii, dar e incredibil. Poate e doar talent, poate e doar hobby sau poate e doar exercițiu, dar e clar ceva surprinzător de fantastic. Ador modul de a scrie, parcă spontan și totuși ludic. Ok, nu vreau să scriu aici comentarii d-alea lungi, dar oricum, să știi că poveștilor tale li se pot face și comentarii de către marii poeți. Ești fantastică, absolut fantastică. Și nu o zic așa, ca să te simți mai bine sau ca să îmi pierd timpul pe aici. O zic pentru că așa e. Pentru că nu merită ca talentul tău să fie risipit. Continuă să scrii, pentru că ai cu ce! Din partea mea, toate felicitările și ai respectul meu, ca prietenă.

    • Vai,nu stii cat ma magulesc aceste cuvinte!Iti multumesc,aprecierile,comentariile de genul asta ma fac sa vreau sa ma intrec pe mine insumi,cea de acum,care pe tine tea efrmecat,si sper ca si pe multi altii.Sa zicem ca in prezent sunt varianta Blair 2.0. si vreau sa evoluez,iar tu ma ajuti enorm,ca si Lexy,Lizzy,Ankita,vampireblack,lovebydawn,ella….wow,ma simt…ciudat de bine si vreau sati multumesc pentru asta in calitate de prietena!>:D<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s