Capitolul2.Blue eyes

Viata nu tocmai complicata?Huh,se pare ca nimeni nu a fost sau va fi in pielea lui Ryne Deon…

Am incercat sa dechid ochii dar nu puteam.Trupul nu ma mai asculta.Totul era cufundat in intuneric sau poate eu eram oarba.Nu stiam ce s-a intamplat iar asta ma facea sa disper.Am auzit pasi,si mi-am indreptat capul instinctiv in partea de unde se auzeau,si am simtit o palma rece pe mana mea,si intepatura unui ac.Am strans din dinti iar din cauza furiei si frustrarii mi-au dat lacrimile.

–Shhh… am auzit dar imi venea sa il plesnesc pe cel care facea asa,pentru ca habar nu avea cum ma simteam!O lumina orbitoare ma izbi si in sfarsit am putut deschide ochii.Daca adineauri eram cufundata in intuneric,acum ma scaldam in lumina.Nu ma puteam misca insa o caldura ma invaluia.Muream?

~Asa se pare…~

–Nu!!m-am trezit tipand iar Julles sari pe mine,aducandu-ma cu picioarele pe pamant.A venit rapid spre mine si si-a pus labutele calde pe fata mea ca si cand m-ar fi intrebat daca sunt bine.L-am privit serioasa,si l-am batut pe cap iar el a zbughit-o din pat.

Nu stiu de ce l-am ales pe el din atatea sute de animale,probabil ca ochii aceia intensi rosii-portocalii imi aminteau de culoarea sangelui.Julles,era fata de alti lemuri,unul cu sange rece.Cand m-am mutat in sudul Frantei,l-am avut pe el si o pisica,Erin,care a devenit in scurt timp dupa aceea,masa principala a lui Julles.Mereu am crezut ca el m-a ales pe mine,cum spunea si seful meu de altfel.

M-am dat jos din pat si m-am dus la baia imbracata in marmura,care avea elemente aurii.Am dat drumul la apa,si un jet de apa fierbinte mi-a izbit mainile albe,ce au devenit rosii dupa cateva secunde.Mi-am prins parul blond-auriu intr-o coada si am facut un dus.Ochii azurii imblanziti in urma accidentului provocat de oamenii lui Jarvis,erau feriti de picaturile cristialine de genele lungi si arcuite,expresivi candva,acum taceau parca amutiti.Apa se prelingea pe trupul meu care acum nu mult timp fu strapuns de mii de sulite de fier si otel,era recuperat in proportie de 98%,asta datorita operatiilor nenumarate.Fata era aceeasi,rece.

–Balul de diseara va trece repede,nici nu-ti vei aminti de el.imi spuneam in oglinda in timp ce ma priveam.Simteam in vocea mea neincredere dar si speranta.Inauntrul meu se dadea o lupta pe viata si pe moarte iar eu eram pe cale sa pierd.

In fata dulapului plin de haine stateam si nu stiam ce sa aleg pentru diseara.Imi era frica sa ies in lume de „atunci” insa trebuia sa imi fac „debutul” in seara asta.Neaparat.

~Se anunta mare bal!Se pare ca TOTI vor fi acolo…~

Am ales o rochie aurie,lunga,iar parul l-am prins cat mai simplu posibil.Coborand scarile elegante,am ajuns in sala mare care dimineata fu pustie iar acum inundata de o mare de oameni imbracati elegant:femeile cu rochii lungi si cu aere cat mai roiale,iar barbatii aranjati la patru ace,imbracati in frac.Orchestra de camera canta iar eu am incercat sa zambesc,insa am dat cu ochii de el…

~Upps…~