❈Capitolul V.(Im)Perfect Party.❈

~În urmă cu câteva ore~

~Chuck’s POV~

Era deja 10:26.De ce întârzie atât,şi mai ales,de ce mi-a cerut să ne vedem?Singuri!Nate sigur deja era în avion spre L.A.,iar ea tot întârzia.Mi-am aprins un trabuc,iar după vreo 2 minute,uşa restaurantului se deschise,şi ea îşi dădu ochelarii jos,venind asemeni unei feline spre masa la care o aşteptam.Şi-a tras scaunul,şi mi-a luat trabucul şi l-a stins.

–Vechile obiceiuri…

–…nu se schimbă niciodată.a completat ea.

–De ce ai vrut să ne întâlnim Blair?E vreun alt joc nebun de-al tău?Pentru că dacă este,eu nu vreau să iau parte la el.am spus lăsându-mă pe spate în scaunul confortabil.

–Se pare că nu mă cunoşti deloc…

–Te cunosc mai bine decât pe mine.i-am retezat-o eu,privind-o ameninţător.

–Uite ce e Bass.Nu vreau ca tu şi Charlotte să mai petreceţi atât de mult timp împreună!

–Poftim?am spus eu furios.Nu poţi face asta!

–Priveşte-mă.a spus ea vrând să se ridice să să plece,dar am prins-o de mână,peste masă şi am spus:

–Nu îmi place să fac asta,dar tu mă obligi.Charlotte va afla de noi,fie că îţi place sau nu!am spus luându-mi haina,lăsând-o acolo.Privea un punct fix când a dat cu pumnul în masă şi a spus:

–La naiba cu tine,Bass!!

~La liceu~

Nu vroiam să fac asta dar…nu puteam s-o mai mint.M-am dat jos din limuzină,şi am păşit pe aleea liceului în care cândva am învăţat.Charlotte stătea la masă cu o fată şi un băiat.Parcă îi vedeam pe Blair,Serena şi Dan,cu mici diferenţe…

–Charlie!!!am strigat iar ea îşi îndreptă privirea ciocolatie spre mine.M-am dus spre masa lor şi am spus:

–Charlotte,trebuie să plecăm,am ceva de discutat cu tine.

–Dar…mai am câteva ore…

–Nu se va supăra nimeni scumpo.Ne scuzaţi.am spus zâmbind şi luând-o de acolo.

~Charlotte’s POV~

Asta a fost…WOW!Bine că am scăpat deocamdată,dar data viitoare nu ştiu ce voi face.

–La mine acasă.a spus Chuck pe un ton aspru către şofer.L-am privit.Ceva îl neliniştea şi atunci am spus:

–Chuck…vreau să te întreb ceva.

–Sigur scumpo.Ce este?a spus privindu-mă.

–Nu o să crezi ce mi s-a întâmplat astăzi!A venit la mine Jenny Humphrey şi mi-a spus că de azi sunt un fel de…regină a liceului?

–Serios?Jenny Humphrey?a spus înghiţind în sec.

–Ce s-a întâmplat?am întrebat speriată.

–Ăăă,nimic.Mă bucur pentru tine!Şi mama ta a fost regina liceului,cred că e o moştenire genetică.

–Apropo de mama…ce s-a întâmplat între voi doi înainte să apar eu?am spus direct.

–Charlotte…a început el dar fu întrerupt de vocea răguşită a şoferului care ne anunţase că am ajuns.

Casa lui Chuck era imensă,pentru un om singuratic.Empire Hotel era condus tot de el,pe lângă alte mari hoteluri din New York,pe care le conducea de acasă.Am intrat foarte tăcuţi în casă,dar nu aveam de gând să renunţ.M-am dus în living în timp ce el urcase la etaj să aducă ceva,iar eu m-am aşezat pe canapeaua mare din faţa şemineului aprins când îmi sună telefonul:

–Charlotte?se auzi vocea lui Lauren.

–Lauren?De unde ai numărul meu de telefon?am spus înnebunind.

–Ţi-ai uitat agenda pe masă,în care erau scrise nişte numere de telefon printre care şi unul „eu”.Şi cum m-am gândit că nu poate fi vreun băiat,am zis să încerc.

–Ce aiurită sunt…

–Uite ce vroiam să te întreb:îl opţi invita şi pe tatăl tău la petrecere pentru că familia Archibald nu poate veni.

–Desigur,voi vorbi cu tata!am spus eu veselă.

–Perfect!Ne vedem la mine!Pupici!!

–Vei vorbi cu tatăl tău?se auzi vocea lui Chuck venind din spate.M-am întors cu faţa spre el şi mi-am dat seama că am fost prinsă.Veni lângă mine cu o cutie neagră,pe care o puse lângă el,ca eu să nu pot ajnuge la ea.

–Charlotte…ce se întâmplă?a spus serios.

–Ăăă…nimic?am spus mai mult părând o întrebare.

–Charlie…sunt Chuck Bass,chiar crezi că mă duci de nasu cu „nimic”?

–Dar chiar nu e nimic!am spus zâmbind.

–Uite cum facem:dacă îmi spui ce se întâmplă,îţi voi povesti şi eu anumite lucruri cu privire la întrebarea ta.De acord?M-am gândit ceva timp,până când am simţit că privirea lui nu se va lăsa decât asupra mea şi am spus:

–De acord!

–Bun,acum şti gata să-mi spui ce prostie ai mai făcut?a spus râzând.

–Te roooog!Nu face asta şi mai greu de zis!

Chuck aştepta,şi aştepta şi am deschis gura:

–Luaren şi Evan cred că tu eşti tatăl meu.am spus dintr-o suflare.Chuck stătu puţin pe gânduri şi a spus:

–Nu-i chiar atât de rău…Adică aproape locuieşti la mine,petreci mai mult timp cu mine decât cu tatăl tău…

–Ştiu dar nu a fost drept!Cel puţin faţă de tine şi de mama!

–Puştoaico,au fost momente în care mama ta ar fi vrut să fiu tatăl tău.

–Serios?am spus zâmbind.

–Serios.Uite,aici ai nişte lucruri pe care ar trebui să le iei acasă.Acum,avem o petrecere la care să ajungem.

~Dalgaard penthouse~

Cred că am ajuns prima,deoarece vocea lui Lauren se auzea peste tot în acel loc,dând explicaţii peste explicaţii.Tocurile mele făceau un zgomot aparte,ceea ce o făcură să se întoarcă spre mine şi să mă îmbrăţişeze.

–Ce faci?!a spus ea cu gura până la urechi.

–Am ajuns mai devreme.Uite,trebuie să vorbesc cu tine…am spus dar ea îşi mută privirea spre liftul din care ieşea un băiat brunet,cu ochi albaştrii ca ai tatei,dar mai închis la culparea pielii,urmat de Evan.Lauren se duse spre ei şi spuse:

–Charlotte,pe Evan-tocilarul-şcolii îl ştii dar EL,el e fratele lui,are 17 ani,şi îl cheamă Jack Daniel,dar preferă să i se spună Daniel.a spus ea,ultima partea aproape în şoaptă ca şi când cei de faţă nu ar fi acolo.

–Încântat.a spus el zâmbind şarmant.

–La fel.am spus întânzând mâna.Deşi eram în NY,eu tot îîn Franţa locuiam.

–Charlie e franţuzoaică,aşa că nu e obişnuită cu obiceiurile noastre.

–Am înţeles!a zis Daniel continuând să zâmbească.

Oamenii începeau să sosească iar duplexul se umplea.Alexander,fratele lui Lauren era drăguţ,adică blondin,ochi căprui intenşi… Cred că aveam să înnebunesc dacă mai stăteam acolo…

–Deeeci,cine îţi place,fratemiu sau Daniel?a spus Lauren venind din spate.

–Lauren!am spus ruşinată.

–Bine,orice alegere ai face,să ştii că mereu ai o rezervă.a spus râzând.La un moment dat,s-a oprit brusc şi a spus:

–Dle. Archibald,ce onoare!