Nu puteam adormi.Ochii aceia albaştrii-verzui îmi bântuiau existenţa.Camera liceului în care stăteam avea o prezenţă anume găzduită,genul acela de prezenţă care te face să vrei să îţi iei bagajele şi să pleci.Nu puteam face asta,nu puteam părăsi singurul lucru care îmi dădea pace.
M-am ridicat de pe pat şi m-am îndreptat către fereastră.Un corb stătea zgribulit pe o ramură a copacului îngheţat din faţa ferestrei mele.Am deschis-o şi vântul rece a trecut prin mine ca o stafie,făcându-mi şuviţele din păr să zboare.Am întins mâna cu grijă,iar el a cârâit,dar fără frică s-a urcat pe degetul meu.Ochii îi erau roşii iar penele parcă încinse iar la orice fină atingere,se prefăceau în scrum.
–Ash.am spus hipnotizată de flacăra din ochii lui.
A scos doar un “cra” şi a dipărut lăsând în urma lui un fir de cenuşă ce s-a aşternut în beznă pe podea.Avea să fie un infern de acum încolo.
În liniştea nopţii m-am lăsat pe patul rece şi m-am gândit la ce avea să se întâmple.M-am îmbrăţişat şi am lăsat cele două lacrimi să alunece pe obrazul meu.Pereţii goi strigau şi înăuntrul meu lupta ce se dădea de secole ajunse la un sfârşit.Trebuia să fac pace,acum,înainte de a-mi da ultima suflare.
Am tras pe mine nişte blugi,un tricou mai larg şi după ce m-am încălţat cu bocancii am luat geaca de piele cu ţinte.Prin noroiul de afară am început să alerg spre pădure.Acolo era singurul loc prin care puteam părăsi liceul fără a alarma Conducerea.Deasupra mea se forma umbra lui Ash.Doar cărăitul lui mă acompania prin liniştea nopţii.M-am împiedicat.Frunze s-au lipit de picioarele mele dezgloite şi m-am rănit la un genunchi.Ash coborâ lângă mine,pe pământul moale şi cârâi şi mai tare.M-am ridicat iar şchiopătând mi-am continuat drumul.
După nişte copaci,luna îmi arătă calea spre el.Am făcut un pas însă când am vrut să mă apropii,o lumină puternică inundă pădurea preţ de o secundă.Mi-am acoperit ochii iar când am privit spre locul acela,o siluetă îşi croia drumul spre el.Am vrut să o privesc pe acea fiinţă a nopţii care este blestemată cu o viaţă scurtă.
Durerea din privirea ei,graţia mişcărilor ei şi expresivitatea trupului îi dădeau o căldură anume ce era împrăştiată peste tot în preajma ei.Cu paşi mărunţi,uşori se apropie de monumentul de piatră sărăcăcios şi simplu.Mâna ei îi atinse piatra pe care era scrijelit cu grijă “Alexander Edwin Victor Raven – tată,soţ şi ultim monarh al ţinuturilor de vest din Alston Ackerley.Pentru totdeauna,alături de Înălţimea Voastră,Allexis Victoria Raven & întreg Alston Ackerley.”Ca un înger şi-a plecat capul şi a îngenunchiat lângă mormantul tatei.Ce căuta ea acolo?
Am ieşit în lumina lunii şi m-am apropiat de ea.Scâncea ca un copil mic după mama sa.Când am fost aproape de ea,îşi întoarse privirea spre mine.Ochii aceia verzi,ca şi coroanele copacilor,părul blond ca razele soarelui şi pielea albă ca prima zăpadă.Am vrut să o ating,însă a păsi înapoi.Lacrimile s-au ivit în colţul ochilor mei care se priveau parcă în oglindă.Mă durea.Ştiam cine e,ştia cine sunt!Mă privea vinovată,dar a aruncat o ultimă privire spre piatra funerară şi apoi către mine.Avea să plece.Tot ce a mai spus a fost “Armastus”.
–Mamă!am icnit cu mâinile întinse spre locul unde se afla acum două secunde.Am căzut în genunchi lângă tata şi am început să plâng.Nu aveam altceva de făcut în viaţa asta.Familia mi-a fost luată de lângă mine şi am jurat că îi voi purta mereu în amintirea mea,iar la noi,asta înseamnă că îi voi răzbuna.
Cârâitul lui Ash îmi ridică faţa spre cer şi am văzut că zorile se ivesc după perdeaua neagră a nopţii.Luna era detronată pentru a mia oară.M-am ridicat şi mi-am şters lacrimile privindu-l pentru ultima oară.
Soarele se înălţa după liceu şi am pus pasul să intru cât mai repede în clădirea impunătoare fără a fi remarcată.Am urcat scările rapid dar când am intrat pe coridorul unde se afla camera mea,m-am izbit de ceva cald.
–Neaţa Al!Ce faci la ora asta pe hol?
–Ike… .Dar tu ce dracu cauţi la uşa mea la ora asta?!
–M-ai prins însă lui Lake nu-i va conveni când va afla că eleva ei eminentă iese pe ascuns din liceu.
–Bine!Însă atunci când te vei întâlni cu ea,spune-i să-mi trimită o colivie mare în cameră.
Am trântit uşa în urma mea,lăsând un LeNoir foarte confuz pe hol.Oricum,dacă intram eu în belele,intra şi el.M-am lăsat uşor în jos,spatele fiindu-mi lipit de uşă.Mi-am fixat un punct undeva deasupra patului însă o umbră caldă se mula pe uşa mea,dar pe partea cealaltă.Mirosul îmi era cunoscut şi insuportabil.Oare ce pândeşte Ike,ce vrea de la mine,ce urmăreşte din toată această treabă?
~~Mai târziu după ore~~
–Raven!
M-am întors pe călcâie imediat şi am zărit chipul angelic al directoarei.
–Dnă.Lake.am spus curioasă de ce avea să-mi spună.Sigur Ike m-a dat în gât.Al dracu handicapat!
–Am aflat anumite lucruri.Ai ceva să-mi spui?m-a întrebat cu o lumină jucăuşă în ochi.
–Nu doamnă.am replicat eu serioasă.
–Bine.Am aflat că ai nevoie de o colivie în cameră.Pentru ce anume?
–Azi-noapte am descoperit un corb.Stătea zgribulit pe o creangă în faţa geamului meu iar când l-am băgat în cameră,penele i-au luat foc.De atunci mă urmăreşte mereu.
–Allexis,asta aşteptam să-mi spui.Ike mi-a spus că ai nevoie de o colivie dar nici el nu ştia pentru ce,dar acum ştiu.El e demonul tău.
–Un corb,demonul meu?
–Te reprezintă scumpo.Gândeşte-te la numele tău,la temperamentul tău şi la penele în flăcări ale corbului.Sunteţi o pereche fabuloasă.Abia aştept să vă văd pe teren.
–Sigur…şi eu.am spus zâmbind fals,mai mult îngrijorată la ce spunea.Ike ce demon are?
–Încă…nu şi-a găsit demonul.Din păcate.
–Dar mai sunt câteva săptămâni până atunci.Echipa noastră va fi în dezavantaj… .
–Apropo de asta…cum vă înţelegeţi?
–Suntem…bine.am spus gândindu-mă cu groază la clipele petrecute lângă el.
–Doar atât?Am înţeles că v-aţi apropiat destul de mult… .
–Suntem de ajuns de apropiaţi.Am hotărât ca distanţa minimă să fie de 3 metri.
–Mai vedem noi.Am uitat să vă spun un lucru.Cu cât vă apropiaţi mai mult,cu atât aveţi şanse mai mari de reuşită.Trebuie să plec,am o întâlnire importantă.
De ce m-a protejat?Putea să mă exmatriculeze Lake dacă Ike îi spunea de “mica mea ieşire”.Oricum,asta e ultima mea grijă,acum trebuie să mă ocup de găsirea unui demon pentru Ike.Nu pot lăsa echipa în dezavantaj… .
Lost in Wonderland 