~Slow Down Baby:Part II~

Seara se aşternu peste liniştitul orăşel,iar eu mă pregăteam de „întâlnirea” cu C.Bass.Numai gândul mă făcea să bufnesc în râs şi faptul că era atât de beat încât nici nu şi-a dat seama cine sunt.Stăteam în faţa oglinzii,mă aranjam pe ultima sută de metri când un claxon îmi aminti că trebuie să plec de grabă.M-am ridicat şi am coborât grăbită scările,dar oprindu-mă în hol pentru a lua ceea ce mama mi-a lăsat ca amintire,înainte să rămân cu tata singură pe lume.Chiar atunci cobora,m-a privit şi a spus:

–Ai întâlnire?zâmbin frumos,cum numai pentru mama zâmbea.

–Aşa se pare.am răspuns făcând o piruetă.

–Îl cunosc?a spus venind spre mine.

–Pe el şi pe familia lui.Nu spun mai multe…

–Bine.Să ai o seară plăcută!mi-a zis sărutându-mă pe frunte.

–Mulţumesc tati.a spus şi am zbughit-o pe uşă,în limuzina care mă aştepta.M-am urcat repede,am dictat şoferului adresa şi în câteva minute aveam să fiu acolo.Luna parcă îmi spunea să nu mă duc,parcă încerca să prevestească ceva,dar m-am trezit în faţa ubnei case imense,luminate de nişte lămpi încrustate în decoruri de fier forjat în diferite modele.Am înaintat pe scările de piatră,auzind zgomotul făcut de tocurile mele grăbite.Am ciocănit la uşă şi mi-a deschis un domn mai învârstă,care mă invită să intru:

–Intraţi dră. Archibald.a spus el.

–Mulţumesc.am răspuns dându-mi jos haina,iar în uşă apăru el.Mă privea uimit,şi mă studia din cap până-n picioare,apropiindu-se de mine.

–Măi măi…a spus privindu-mă în ochi.Ştiam că ai probleme cu familia,dar să lucrezi într-un bar…asta e prea de tot!

–O fac pentru că nu vreau banii tatei ca alţii de faţă.

–Eşti exact cum a spus tata că vei fi!

–Şi tu eşti exact ca tatăl tău!am spus deja furioasă.

–Poate ar trebui să bem ceva…

–Nu!Am ceva de rezolvat cu tine mai întâi!am spus trecând pe lângă el.

–Cum vrea domnişoara…mai eşti nu?a zis mergând spre mini-bar.

–Chuck!am spus întorcându-mă cu faţa spre el.

–Bine,termin!Deci,unde vrei să „vorbim”?În camera mea sau pe canapea?

–Vorbesc serios!am spus aşezându-mă pe canapea şi el făcând la fel.

–Ce e?Nu am toată noaptea…a spus cu un pahar în mână.

–Îmi dau seama,eşti un om foarte ocupat!Vreau să te uiţi la asta!am spus scoţând o poză din poşetă.El a luat-o şi a privit-o în grabă,spunând:

–E tata…

–Şii…!am spus eu iar el a dat ochii peste cap uitându-se încă o dată peste fotografie.

–Şi un copil.

–Ştii cine e?am spus eu.

–Nu am nici cea mai mică idee,dar nu înţeleg…de ce te interesează?a spus plictisit,înapoindu-mi poza.

–Mi-a dat-o mama înainte să…moară.am spus aproape în şoaptă.

–Liz…eşti atât de naivă…la fel ca şi tatăl tău.a spus luându-mă de bărbie.Ştiu cine e fata,dar aş putea distruge o familie,una care era foarte fericită.De ce crezi că te cheamă Elizabeth şi nu Anne,ca pe bunica ta?

–Elizabeth e bunica ta…am spus pierzând volumul cuvintelor.Vrei să spui că…noi…

–Exact!a zis el oftând.

–Atunci de ce ai zis ce ai zis mai devreme?am spus privindu-l ca pe un nebun.

–Liz…eu sunt Chuck Bass!

–Jr!am spus şi am început să râdem,neştiind cât de gravă era defapt situaţia.