Capitolul4.Halo

Dimineata incepu cum imi place mie,si anume cu un sarut de la el.Nu am vrut sa ma dau jos din pat insa razele soarelui care intrau prin peretii de sticla ma fortau sa o fac.Noaptea ma relaxa si ma simteam mai bine.Cu greu m-am dat jos din patul negru,si am atins podeaua lucioasa alba si rece.M-am dus in baie sa fac un dus si m-am imbracat cu un tricou alb si niste pantaloni scurti,schimbandu-mi cu grija bandajele.L-am auzit strigand de la parter „Cafeaua e gata!”si m-am grabit.Mi-am prins parul intr-o coada sus si am coborat atenta scarile de sticla.Am trecut pe langa bazinul cu apa si m-am dus in bucatarie.

–Neata!am auzit de la el in timp ce-mi pregatea micul dejun.Ii iubeam mancare,si asta a fost unul din motivele care m-au facut sa-i accept cererea in casatorie.

–Neata si tie.i-am spus sorbind din cafea.A pus preparatele pe o farfurie neagra si mi-a pus-o pe masa,asteptand critica.Ma studie un pic mai atent si-mi spune:

–Ai vrut sa fii in ton cu casa?

–Mi-a reusit?l-am intrebat dupa ce am gustat din mancare.A ras si i-am spus dupa a doua inghititura:Ti-a iesit mai bine ca niciodata!

–Ma bucur ca iti place.mi-a spus indreptandu-se spre masina de spalat vase.Si-a ridicat manecile pentru  a nu se murdari si dupa ce a terminat s-a asezat langa mine la bar.Pe mana dreapta avea o rana urata,ce pareau trei zgarieturi adanci.

–Ce ai patit?l-am intrebat ingrijorata.

–Aaa,nimic.M-am fript aseara in timp ce gateam pentru primar.Emotiile.mi-a spus calm.

–Aha.am spus inca privind rana.Pentru prima data simteam ca e ceva la mijloc,si nu aveam de gand sa fiu mintita.

Dupa micul dejun ce ma ajuta sa ma simt si mai bine,m-am dus pe canapea.Vroiam sa citesc,sa ma uit la TV,sa stau pur si simplu,vroiam multe insa am ales ultima varianta.Pe perenele mari si pufoase ma sprijineam si priveam cum soarele straluceste pe cer.Am inchis ochii si am inspirat adanc.Mi-am pus mainile in jurul abdomenului si am oftat.Ceva lipsea din toata aceasta poveste si stiam ce:pasi de copil.Stiam ca nu e de acord,insa nu aveam de gand sa renunt.Cu fiecare zi care trecea simteam ca u am realizat mai nimic,dar speranta moare ultima.Am prins un moment cand veni langa mine.Ma tinea in brate,si chiar daca stiam raspunsul vroiam sa mai incerc o data:

–Ty…chiar nu simti ca lipseste ceva?

–Totul mi se pare perfect.mi-a spus sarutandu-ma pe gat.

–Dar totusi…nu e prea liniste?am insistat eu.

–Mel,am mai vorbit despre asta….

–…stiu dar nu vreau sa treaca viata pe langa noi pur si simplu.

–Dar nu trece scumpo!mi-a spus strangandu-ma si mai tare,uitand de rana mea.

–Ba da!De ce nu vrei sa recunosti?

–Sa recunosc ce?

–Ca iti e frica.

–Ba nu…vorbesti prostii…

–Iar ma minti!Ca si cu ce s-a intamplat aseara.Tyler,am nevoie de niste explicatii!Daca e o alta eu am sa te iert dar numai pentru ca te iubesc insa nu pot sti daca nu-mi spui si in minte imi incoltesc tot felul de idei…i-am spus scapand o lacrima.

–Mel,nu face asta.Stii ca numai tu existi pentru mine si ce cred eu despre asa ceva.Crede-ma,nu a vorba despre asta.

–Atunci despre ce?l-am intrebat incepand sa plang.

–Vei afla la timpul potrivit.mi-a spus sarutandu-ma iar eu i-am raspuns imbratisandu-l.Nu vroiam sa il pierd,dar nici sa imi fie furat.Trebuia sa am incredere in spusele lui dar toata situatia ma facea sa ma idoiesc de tot ce-mi spunea.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Seara veni si ea foarte repede si Tyler a trebuit sa plece din nou.Ma infricosa ideea de a ramane din nou singura in casa dar nu aveam incotro.M-am gandit sa fac putina curatenie prin dulapurile din dormitor cand am auzit soneria.De data asta am fost mai precauta si m-am uitat pe vizor inainte sa deschid.Nu era nimeni asa ca am deschis.O scrisoare astepta pe pragul casei.Alba,scrisa de mana.Avea numele meu pe ea si atata tot.Am intrat in casa studiind-o si am deschis-o.

Secrete mari,raspunsuri ce par ca nu mai vin.Indoiala te cuprinde si increderea se stinge.Ce pacat,erati atat de frumosi impreuna…