~Capitolul8-Bring me to life~

~Lillian’s POV~

Ochii aceia plini de ei mă priveau şi-mi anesteziau întreg corpul.Fiori reci au început să-mi cutreiere şira spinării şi pentru o clipă m-am şimţit din nou fata aceea de 18 ani care este sedusă de marele Lestat.Am clipit o secundă şi a dispărut.De ce mă urmărea?De ce mă bântuia amintirea aceea amară şi plină de suferinţă.Am dat drumul barelor îngheţate şi m-am sprijinit de perete,înnecându-mă din nou în delir.Privirea îmi era înţeţoşată şi plină de lacrimi când am auzit sunetul dulce şi metalic al uşii,iar o siluetă mă ridică rapid şi îmi şopti:”Nu-ţi fă griji… .Sunt lângă tine din nou” apoi întunericul m-a învăluit.

~Christian’s POV~

Am deschis ochii şi m-am izbit de privirea aceea blestemată.Roşcata mă privea parcă vrând să mă omoare.Îmi mângâia uşor chipul şi puteam vedea cum cerşeşte după ceva anume:după EA sau după afurisita aia de piatră.O durere de cap m-a făcut să pierd contactul vizual şi am gemut.Încerca să pătrundă în mintea mea.

–Probabil eşti foarte ameţit de cele întâmplate… .a spus ea dându-şi după ureche o şuviţă din păr.

–Nu chiar deloc.Sunt obişnuit să intre un grup de vampiri în casa mea,să încerce să mă omoare şi apoi să mă răpească şi să mă aducă în…biserica în care…am văzut-o prima dată… .am spus sprijinindu-mă în mâini,căpătându-mi echilibrul uimit de locul în care am fost adus.

–Exact Christan.a spus apropiindu-se de mine,sprijinindu-se de umărul meu.Atunci am putut vedea o piatră asemănătoare Ochiului Diavolului,aceasta fiind aurie însă mi-am luat ochii de la ea şi înghiţind în sec,stângaci am întrebat:

–De unde ştii toate…astea?

–Unde îmi sunt manierele?a spus amuzată,chicotind ridicându-se şi făcând în joacă o plecăciune a zis:Numele meu este Nathaly du Carlisle conte şi sunt o veche prietenă de-a lui Jeaqueline care ni se va alătura curând împreună cu Lumen.Zack,ai tu grijă de el cât pregătesc eu tot?a spus şi vârcolacul pe care l-am împuns cu lancea se apropie cu o armă identică cu a mea şi zâmbind a spus:

–Nu-i soarta o curvă?

~Jeaqueline’s POV~

Înghiţeam în sec şi simţeam cum tot trupul îmi este cuprins de flăcări.Flăcările mistuitoare care l-au omorât pe Damian.O mână a unui înger trimis din nou pe pământ să mă salveze mi-a atins fruntea şi m-a făcut să gem.Acelaşi înger cu chip de monstru care mi-a dat aripi.Îi simţeam atingerea diabolească cum coboară către buzele mele şi odată ajunsă pe gât,am murmurat:”Christian…” ,iar atunci buzele lui s-au presat violent peste ale mele,trezindu-mă din acea transă.Ochii mi s-au deschis pe acea privirea azurie ce prevestea furtună.Îl simţeam.Era din nou cu mine!Nu m-am putut abţine şi l-am sărutat de data aceasta mult mai apăsat,pentru că aş fi vrut să simtă golurile pe care le-a făcut în sufletul meu.

–Lestat… .am spus lacrimile încolţindu-mi în ochi.De ce… ?Cum… ?am întrebat ţinându-i chipul în mâini,vrând să-l sărut de mii de ori şi să nu-l mai las.

–Mon amour… .mi-a şoptit plimbându-şi degetele pe faţa mea.Trebuie să plecăm…Lumen vine spre noi şi crede-mă,nu ne vrea binele.

M-a luat de mână însă nu am vrut să plec.Mă implora să plec de acolo din priviri însă nu voiam.Nu mai puteam continua aşa.Totul s-a scimbat în ultimele ore!Lestat e din nou cu mine iar acum…trecutul mă invada şi mă prindea cu garda la pământ!

–Nu Lestat!am spus.Nu vom putea schimba niciodată ceva dacă tot fugim!Vreau s-o văd moartă!Înţelegi?i-am spus cu lacrimi în ochi iar el m-a luat în braţe şi a spus:

–Te-am crescut ca pe fiica mea,şi te iubesc ca pe fiica şi cea care mi-a furat sufletul damnat la un loc înzecit,şi nu vreau să te pierd.a  spus sărutându-mă pe frunte.Şi crede-mă,când va veni vremea,vom ucide pe cine vrei tu!a spus,pe faţă apărându-mi un zâmbet copilăros iar în depărtare se auzea ecoul apluzelor dramatice care nu puteau însemna decât că unicul spectator la mărturisirea lui Lestat a fost Lumen…