Capitolul6.Before the Dawn.

Vremea se înrăutăţea,se pare că Seth şi-a pus din nou amprenta unică asupra fenomenelor naturale.Zgomotul făcut de uşa maşinii care se trântise violent răsuna în ecou în locul părăsit de mult.Un cârd de ciori şi-au făcut simţită prezenţa,iar cârâitul lor enervant prezicea moarte.Maya fu dusă în conacul impunător pe braţe de unul din angajaţii lui Seth.Acesta închise uşa discret,mişcându-se rapid dar şi silenţios,asemeni unui şarpe ucigaş.Părul negru şi lung al lui lucea în lumina fadă a zilei,iar ochii reci făceau umbre sinistre în timp ce păşea hotărât după cel care o ducea pe Maya în una din multele camere ale conacului.Şuviţe din părul roşu atârnau pe lângă braţele puternice ale lui Sean,iar Seth o privea gânditor,avea să moară,asta din cauza Puterii care se acumulase prea repede în corpul ei.Sean o puse repede pe patul moale din ultima cameră a conacului,iar aceasta dormea liniştită.Vru să iasă,dar Seth stătea rezemat de tocul uşii,jucându-se cu un briceag.Sean îl privi cu ură,iar Seth îşi aruncă privirea goală şi îl privi pe Sean cu un zâmbet ticălos pe faţă.EL ştia.

*********************************************Triumphant***********************************

M-am năpustit asupra creaturii care părea că avea tente umane.Nu puteam ajunge la pistol,dar aveam o sabie pe care am îndreptat-o spre creatură.Aceasta se încordă şi plisându-şi pielea foarte elastică,prin care se vedeau vene,a sărit şi ea la rândul ei spre mine.Ne-am ciocnit violent,iar sabia mea i-a străpuns uşor gâtul,făcând-o să geamă.Am atins pământul cu picioarele,şi acum cât bestia era pierdută,am scos pistolul de la spate,şi am tras spre monstru,nimerind-o în stomac.Făcuse doi paşi în spate,ţinându-şi mâna pe locul din care se scurgea un lichid destul de dens,auriu,şi şi-a îndreptat ochii spre mine.Îmi erau cunoscuţi.Desigur,doar ce i-am văzut înainte să vreau să o omor:era femeia din hologramă.Evident,suferise nişte mutaţii destul de grave:mult mai înaltă decât mine,cocoşată,ochii întunecaţi şi goi,aproape cheală,cu o piele foarte subţire şi acum cu o rană destul de gravă.Mă privi cu ură,şi apoi a fugit,ieşind prin peretele ce dădea cândva spre curtea din spate şi sala de antrenamente.

–Văd că ai rămas în formă.a spus o voce urmată de aplauze.Mi-am întors privirea,fiind cu mâna tot pe trăgaciul pistolului,şi l-am îndreptat spre cel care,se pare,urmărise tot spectacolul.Un neon lumina slab,licărind mai mult,făcând ca lumina să se reflecte în piercing-urile lui.Atunci mii de amintiri m-au năpădit:SETH!